Suspendability of preparatory feasibility studies and substantive property law challenges in administrative expropriation proceedings

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: suspendarea executării actului administrativ constând în H.G. nr. 1315 din 28 octombrie 2022 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii "Drum Transregio Feleac TR 35, Etapa I Centura Metropolitană TR 35 şi Drumuri de Legătură", judeţul Cluj, în ceea ce priveşte vizarea spre expropriere a imobilului situat în intravilanul localităţii Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, în suprafaţă de 9.497 mp, al cărui proprietar este; suspendarea executării actului administrativ constând în HCL nr. 604 din 4 august 2022 privind însuşirea STUDIULUI DE FEZABILITATE (documentaţia tehnico-econonică şi indicatorii tehnico-econonici) pentru obiectivul de investiţii "DRUM TRANSREGIO FELEAC TR35-Etapa I Centura Metropolitană TR35 şi Drumuri de legătură", în ceea ce priveşte vizarea spre expropriere a imobilului situat în intravilanul localităţii Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, în suprafaţă de 9.497 mp, al cărui proprietar este; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 730 din data de 25 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile (excepţia nulităţii cererii pentru netimbrare, excepţia necompetenţei teritoriale, excepţia lipsei capacităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului Guvernul României şi excepţia inadmisibilităţii); a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA şi GUVERNUL ROMÂNIEI, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs principal reclamantul A. şi recurs incident pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA.

3.1. Prin recursul principal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul - reclamant a susţinut că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Astfel, hotărârea instanţei de fond nu cuprinde considerentele care au stat la baza înlăturării argumentelor reclamantului referitoare la critica de nelegalitate a actelor administrative vizate, raportat la prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2010.

Cu privire la acest aspect, a invocat o serie de argumente în virtutea cărora a apreciat că imobilul al cărui proprietar este nu poate face obiectul exproprierii, raportat la dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, prevederi care reglementează o situaţie de excepţie - exproprierea imobilelor care fac obiectul dreptului de proprietate privată a cărui inviolabilitate este garantată constituţional şi, care, având în vedere caracterul excepţional, special, al acestora, sunt de strictă interpretare.

Esenţa acestui demers judiciar constă în protejarea dreptului individual de proprietate, precum şi caracterul acestuia de drept absolut, exclusiv şi inviolabil, care conferă titularul său libertatea oricărei acţiuni sau inacţiuni in legătura cu bunul său, după cum, are şi monopolul asupra acestuia şi excluderea terţilor, inclusiv a autorităţilor publice, de la exercitarea prerogativelor proprietăţii, drept garantat astfel de art. 44 din Constituţie, art. 480 C. civ., precum şi de dispoziţiile convenţionale europene şi jurisprudenţa CEDO, recurentul menţionând că protecţia proprietăţii apare consacrată prin dispoziţiile articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În opinia recurentului, în mod nelegal a fost vizat spre expropriere imobilul proprietatea sa, având în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) Legea nr. 255/2010, precum şi scopul în vederea căruia s-a decis exproprierea acestuia, acela de transformare în groapă de depozitare.

Din simpla lecturare a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, se observă faptul că nu este prevăzută şi reglementată posibilitatea exproprierii imobilelor proprietate privată în vederea întrebuinţării acestora cu destinaţia de groapă de depozitare.

În ceea ce priveşte posibilitatea de a include această destinaţie de groapă de depozitare în noţiunea de "şi alte amenajări necesare", regăsită în finalul normei de la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, considerăm că această sintagmă nu poate viza şi gropile de depozitare.

Existenţa unei gropi pentru depozitarea pământului sau a materialului rezultat în urma excavării reprezintă o chestiune de fapt inerentă şi care este de natura oricărei activităţi de construcţii, astfel că, o asemenea situaţie nu este nici una particulară, nici specială, ci este o ipoteză general, incidenţă în cazul realizării oricărei astfel de lucrări.

Or, având în vedere aceste considerente, în măsura în care legiuitorul ar fi considerat că se pot expropria imobile pentru a se întrebuinţa în scopul depozitării pământului sau materialului rezultat în urma excavării, ar fi reglementat şi această ipoteză, prevăzând, în mod expres, acest lucru, având în vedere că această depozitare este inerentă realizării oricărei activităţi de construcţie, iar orice normă de excepţie, precum şi cea din speţă, este de strictă interpretare.

De asemenea, pentru ipotezele şi scopurile în care legiuitorul a apreciat că imobilele pot fi expropriate, acesta a reglementat, în mod expres aceste situaţii, astfel cum se poate observa în cuprinsul art. 12 alin. (1), unde, printre altele sunt prevăzute expres gropile de împrumut, însă nu şi gropile de depozitare.

Cât timp legiuitorul nu a inclus, în cuprinsul art. 12 alin. (1), printre destinaţiile indicate expres, şi gropile de depozitare, nu este legală exproprierea unui imobil cu această destinaţie, astfel că se impune revenirea la tratamentul general aplicabil dreptului de proprietate, şi anume, exclusivitatea şi inviolabilitatea acestuia, nefiind sub incidenţa excepţiei, reglementate de art. 12 alin. (1), care permite exproprierea, această excepţie având un caracter strict şi limitativ, putând fi aplicată doar pentru scopurile expres prevăzute în această normă, care o instituie.

Or, niciunul dintre aceste argumente nu a fost analizat de către instanţa de fond, în considerentele hotărârii recurate nu se regăseşte nicio statuare cu privire la aceste aspecte, instanţa înlăturând, nemotivat, toate argumentele reclamantului, fără a lăsa să se întrevadă silogismul juridic care ar fi condus la adoptarea unei asemenea concluzii.

Soluţia instanţei de fond este criticabilă în ceea ce priveşte lipsa motivării şi prin raportare la soluţia dispusă în ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiei existenţei unei pagube iminente.

În acest sens, se poate observa că instanţa de fond nu şi-a motivat soluţia pronunţată, prin raportare la argumentele aduse de către reclamant în ceea ce priveşte existenţa pagubei iminente, pe care să le fi analizat şi înlăturat motivat, ci la pronunţare soluţiei a avut în vedere argumente străine pricinii.

Recurentul a arătat că, în speţă, existenţa prejudiciului material, viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat ulterior, rezultă şi este inerent însăşi activităţii de expropriere, fiind materializarea unei ingerinţe nelegale a autorităţii în dreptul de proprietate privată, prejudiciu care este independent şi există anterior momentului executării efective a actelor administrative.

Aşadar, în speţă, paguba iminentă nu derivă şi nu este strâns legată de punerea în executare a actului prin care s-a dispus vizarea spre expropriere, ci prejudiciul rezultă din însăşi existenţa acestui act şi, implicit, a vizării spre expropriere a imobilului reclamantului, fiind reprezentat de ingerinţa nelegală a autorităţilor în exercitarea dreptului de proprietate privată, care îşi exercită prerogativa de a expropria într-un mod nelegal şi abuziv.

În motivarea pagubei iminente şi a urgenţei, a arătat şi că punerea în executare a actelor a căror suspendare o solicităm presupune şi posibilitatea, conferită de lege, ca terenul proprietatea sa să fie deja întrebuinţat în vederea realizării lucrării publice, chiar anterior finalizării procedurii de expropriere, precum şi anterior soluţionării plângerii înaintate, or a litigiului pe fondul cauzei, astfel cum rezultă din lecturarea art. 9 din Legea nr. 255/2010.

Or, având în vedere şi destinaţia pentru care este vizat terenul spre expropriere - groapă de depozitare, unde ar urma să fie depozitată o mare parte din materialul escavat, implică degradarea gravă a acestuia, până la imposibilitatea de aducere a acestuia la starea iniţială.

Pentru aceste motive, a apreciat că iminenţa prejudiciului, precum şi caracterul grav şi ireparabil al acestuia este de ordinul evidenţei, în condiţiile în care vizarea spre expropriere s-a realizat prin intermediul documentaţiei de aprobare a indicatorilor tehnico-economici, a HCL-ului şi H.G.-ului de aprobare, a căror legalitate însăşi este pusă sub semnul întrebării.

Or, hotărârea instanţei de fond nu prezintă niciun fel de analiză şi motivare cu privire la aceste argumente ori la considerentele care ar fi stat la înlăturarea acestora, din moment ce nu au fost avute în vedere de către instanţă, la pronunţarea soluţiei, ci motivarea se rezumă la un argument străin celor invocate de către reclamant, respectiv faptul că prejudiciul iminent nu ar putea exista în această etapă a executării actelor administrative.

3.1. Prin recursul incident, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul - pârât Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a susţinut că prin respingerea excepţiei inadmisibilităţii invocate, instanţa de fond a aplicat în mod eronat şi a nesocotit normele materiale referitoare la calificarea juridică a actului a cărui suspendare se solicită, respectiv studiul de fezabilitate aprobat prin HCL nr. 604/2022, cu aplicară greşită a prevederilor art. 2 lit. 1, art. 7 din H.G. nr. 907/2016 şi ale art. 2 din Legea nr. 554/2004, precum şi aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean sau local.

Contrar opiniei instanţei de fond. Consideră că cererea de suspendare este inadmisibilă având în vedere faptul că HCL nr. 604/2022 nu reprezintă un act administrativ în înţelesul disp. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Caracterul de act administrativ este dat de aptitudinea acestuia de a da naştere, a modifica sau stinge, prin ci însuşi, raporturi juridice. Această ultimă condiţie - a existenţei unui raport juridic - nu este îndeplinită în speţă.

HCL nr. 604/2022, după cum prevede art. 1 alin. (2), este un act prin care s-a însuşit documentaţia în vederea obţinerii avizului Comisiei Tehnico-Economice C.N.A.I.R. şi, respectiv, a aprobării Studiului de fezabilitate şi a indicatorilor tehnico-economici, prin hotărâre de guvern, fiind un act preparator care nu poate produce efecte juridice proprii în raport cu reclamantul.

Ca urmare a însuşirii documentaţiei, prin Hotărârea de Guvern nr. 1315/2022 au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii "drum Transregio Feleac TR35-etapa I Centura Metropolitană TR35 şi Drumuri de Legătură", judeţul Cluj, hotărâre care va sta la baza adoptării ulterioare a unei hotărârii în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010.

În subsidiar, a arătat instanţei de fond că în situaţia în care se consideră că HCL nr. 604/2022 reprezintă un act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004, consideră că sunt incidente dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ca motiv de inadmisibilitate a cererii de suspendare atât a HCL, cât şi a H.G. atacate.

Astfel, HCL nr. 604/2022 a fost aprobată în baza H.G. nr. 1315/2022 ca act premergător adoptării hotărârii de declanşare a procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică. Studiul de fezabilitate aprobat are doar rolul de a estima, la acest moment, cheltuielile cu obţinerea terenului prin expropriere.

Contestarea actelor ce ţin de procedurile de expropriere se face potrivit legilor speciale, respectiv potrivit Legii nr. 255/2010, astfel că în cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece această procedură este aplicabilă altor acte administrative decât cele pentru care legea prevede o procedură specială, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 fiind cât se poate de relevante în acest sens.

4. Apărările formulate în cauză

Recurentul - pârât Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a formulat întâmpinare la recursul principal, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat, nefiind incident motivul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul - reclamant A. nu a formulat întâmpinare faţă de recursul incident.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cu apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente, instanţa de control judiciar constată următoarele:

II.1. În ceea ce priveşte recursul reclamantului A., motivul de recurs invocat este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce poate fi reţinut în cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că nu acest motiv de casare nu este incident, întrucât motivarea sentinţei respectă exigenţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa de fond prezentând argumentele de fapt şi de drept care i-au format convingerea şi care au fundamentat soluţia pronunţată, analizând îndeplinirea ambelor condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ, cu indicarea considerentelor conform cărora a apreciat îndeplinite cumulativ aceste condiţii.

În mod corect a apreciat prima instanţă că motivele invocate în susţinerea cazului bine justificat sunt motive de anulare a actului administrativ ce formează obiectul cererii de suspendare, iar examinarea acestora excede limitelor de analiză pe care le impune soluţionarea unei cereri întemeiate pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În concret, recurentul-reclamant a invocat critici de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită raportat la prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, precum şi la prevederile art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Contrar susţinerii recurentului, aparenţa de nelegalitate a actelor administrative în discuţie, prin raportare la aceste pretinse încălcări ale legii, nu rezultă din analiza sumară a probelor şi nu putea fi examinată în procedura sumară a suspendării executării actului administrativ, întrucât este vorba despre veritabile critici de nelegalitate, iar pronunţarea asupra acestora echivalează cu prejudecarea fondului cauzei, cum în mod corect a stabilit prima instanţă.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii, fiind el însuşi titlu executoriu. Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă, atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi. În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalităţii actului administrativ şi al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situaţie de excepţie, putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Cu ocazia soluţionării prezentei cereri întemeiate pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cadrul analizării condiţiei cazului bine justificat nu se poate stabili dacă prin actele a căror executare se solicită în prezentul litigiu se încalcă dreptul de proprietate al reclamantului sau dacă prima etapă a procedurii de expropriere s-a făcut cu aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece prin pronunţarea asupra acestor motive de nelegalitate a actelor în discuţie ce formează obiectul cererii de suspendare executare, ar fi tranşat fondul cauzei. Or, în mod unanim, doctrina şi jurisprudenţa au stabilit că instanţa care soluţionează o asemenea cerere trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. În acest sens, poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ.

Aspectele prezentate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, reiterate în recurs, privesc fondul actului atacat, temeinicia şi legalitatea acestuia şi se analizează în cadrul acţiunii în anulare, neputând fi subsumate condiţiei cazului bine justificat, întrucât acceptarea unui asemenea raţionament ar echivala, aşa cum s-a precizat, cu o prejudecare a fondului litigiului care priveşte examinarea legalităţii.

Din moment ce art. 14 din Legea nr. 554/2004 reglementează două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, neîndeplinirea uneia dintre acestea, în speţă, cazul bine justificat, face de prisos examinarea celei de-a doua condiţii care vizează iminenţa producerii unei pagube, întrucât neîndeplinirea unei condiţii are drept consecinţă respingerea cererii.

Prin urmare, nu se mai impune examinarea susţinerilor recurentului-reclamant care vizează pretinsa nemotivare a hotărârii primei instanţe sau existenţa unor motive străine pricinii, de vreme ce instanţa de fond nu era ţinută să mai analizeze îndeplinirea şi a acestei condiţii referitoare la iminenţa producerii unei pagube.

II.2. Cu privire la recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Astfel, actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă făcută în scopul naşterii, modificării sau stingerii raporturilor juridice, a cărei realizare este garantată prin forţa de constrângere a statului sau constată situaţii juridice reglementate de lege.

Prin HCL nr. 604 din 4 august 2022, adoptată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca s-a însuşit STUDIUL DE FEZABILITATE (documentaţia tehnico-economică şi indicatorii tehnico-economici) pentru obiectivul de investiţii "DRUM TRANSREGIO FELEAC TR35-Etapa I Centura Metropolitană TR35 şi Drumuri de legătură" - scenariul 1.

Este adevărat că HCL nr. 604 din 4 august 2022 a fost a fost emisă în baza art. 129, art. 133, art. 139 şi art. 196 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi chiar dacă art. 196 reglementează tipurile de acte administrative pe care, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, autorităţile administraţiei publice locale le adoptă sau emit, după caz, în analiza naturii juridice a unui act administrativ, esenţiale sunt efectele juridice pe care le produce, natura măsurilor dispuse în conţinutul său, iar nu forma sau denumirea.

Raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, însuşirea documentaţiei tehnico-economică şi a indicatorilor tehnico-economici cuprinsă în hotărârea Consiliului Local nu întruneşte caracteristicile unui act administrativ, întrucât nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, fiind un act premergător actului administrativ ce urma a fi emis, respectiv H.G. nr. 1315/2022.

Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 544/2004, pentru a se putea dispune suspendarea HCL nr. 604 din 4 august 2022, adoptată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, este necesar ca actul să îndeplinească condiţiile unui act administrativ.

Având conţinutul prezentat mai sus, hotărârea Consiliului Local atacată nu întruneşte toate caracterele juridice ale actului administrativ, aşa cum acestea sunt trasate în definiţia legală cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Mai precis, acestui act îi lipseşte dimensiunea de a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, cu alte cuvinte, de a produce, prin ele însele, efecte juridice.

Prin urmare, contrar opiniei instanţei de fond, Înalta Curte reţine că soluţia privind excepţia inadmisibilităţii a fost dată cu interpretara şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a HCL nr. 604/2022 fiind inadmisibilă având în vedere faptul că aceasta nu reprezintă un act administrativ în înţelesul dispoziţiilor anterior menţionate.

Faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., precum şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 730 din data de 25 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va admite recursul incident declarat de recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleiaşi sentinţe, va casa în parte, sentinţa recurată şi rejudecând, va admite excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare şi va respinge cererea de suspendare a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 604/04.08.2022 formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă, menţinând în rest sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 730 din data de 25 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident formulat de recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 730 din data de 25 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, invocată de pârâtul Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca.

Respinge cererea de suspendare a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 604/04.08.2022 formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Menţine în rest sentinţa atacată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.