Conflict of jurisdiction resolved in favor of Timiș County Court for administrative challenge to agricultural payment decisions based on secondary residence as procedural domicile

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2023, sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Timis - sectia de contencios administrativ si fiscal reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) - Centrul Judeţean VÂLCEA:

- suspendarea executării actelor administrative: Decizia de plată nr. x/27.10.2022 - campania 2018; Decizia de plată nr. x/31.10.2022 - campania 2019; Decizia de plată nr. x/11.11.2022 - campania 2020; Decizia de plată nr. x/21.12.2022 - campania 2021;

- suspendarea executării actelor administrative subsecvente deciziilor de plată, respectiv: Procese-verbale de constatare nereguli şi stabilire creanţe bugetare nr. x/25.11.2022, nr. y/29.11.2022, nr. z/13.12.2022 si nr. 2003/21.02.2023

- anularea Deciziilor de plată şi a actelor subsecvente acestora, respectiv a Deciziilor de soluţionare a contestaţiilor împotriva acestora;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul demers judiciar.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinta civila nr. 614 pronunţată la 23 iunie 2023, Tribunalul Timis - sectia de contencios administrativ si fiscal a declinat competenta de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti- sectia a II-a contencios administrativ si fiscal, unde litigiul a fost inregistrat sub acelasi numar, nr. 2473/30/2023.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 86 alin. (2), art. 87 şi art. 88 din C. proc. civ., că în cauză competenţa teritorială exclusivă este stabilită de lege prin raportare la locuinţa principală (domiciliul) persoanei fizice şi nu prin raportare la cea secundară.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 4198/2023 pronunţată la 06 septembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agentia de Plati şi Interventie pentru Agricultura - Centrul Judetean Valcea, în favoarea Tribunalului Timiş - sectia contencios administrativ si Fiscal şi, constatând conflict negativ de competenta a înaintat dosarul Înaltei Curti de Justiţie si Casaţie - sectia contencios administrativ si fiscal în vederea soluţionării acestuia.

Tribunalul Bucureşti a reţinut că scopul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost de a facilita reclamantului accesul la instanţă, pentru a evita orice cheltuieli suplimentare in promovarea unui demers judiciar. În cauză, întreaga activitate personală şi profesională a reclamantului se desfăşoară în judeţul Timiş, motiv pentru care acesta a şi efectuat formalităţile necesare înregistrării adresei de reşedinţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Timiş, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Reclamantul A. este o formă de organizare economică specifică persoanelor fizice care doresc să desfăşoare activităţi independente, dar fără a dobândi personalitate juridică distinctă. PFA este supusă regulilor fiscale şi altor reglementări aplicabile persoanelor fizice, iar activitatea sa este legată direct de persoana care o administrează.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Aşadar, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică, situaţie reţinută în mod corect de ambele instanţe aflate în conflict. Problema care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte înţelesul noţiunii de "domiciliu", în sens procedural şi a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin domiciliu se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar reşedinţa este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară.

Deşi dispoziţiile art. 107 şi următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înţelege prin domiciliul părţilor, prezintă relevanţă prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării se înţelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuieşte la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, deşi noţiunile de "domiciliu" şi "reşedinţă" nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, această distincţie nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmăreşte să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înştiinţarea corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii. Noţiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, în cazul de faţă cu reşedinţa reclamantului, iar în raport de locuinţa statornică a părţii se stabileşte atât legalitatea procedurii de citare, cât şi instanţa competentă să soluţioneze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speţă, la atribuirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe în circumscripţia căreia reclamantul nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voinţa legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamantului accesul facil la instanţa de judecată aflată în circumscripţia teritorială în care locuieşte.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul A. are domiciliul în Bucureşti, însă reşedinţa se află în Bucovăţ, judeţ Timiş, aceasta fiind locuinţa statornică, în raport de care se stabileşte competenţa teritorială a instanţei de contencios administrativ.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023.