Negative conflict of jurisdiction resolved: civil delictual claim for unpaid grant tranche assigned to civil court

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 august 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, reclamantul A. - Persoană fizică autorizată a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), obligarea pârâtului la plata sumei de 71.536 RON, reprezentând daune născute din neacordarea tranşei a doua din sprijinul financiar potrivit contractului de finanţare nr. x/17.10.2014 pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier A. în ferma apicolă din comuna Vrabilau, judeţul Prahova".

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1818/2023 din 06 martie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată de către pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. - Persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu pârâtul Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Judecătoria a reţinut că pretenţiile deduse judecăţii se întemeiază pe neexecutarea corespunzătoare a contractului de finanţare, act administrativ potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că sunt incidente dispoziţiile legii contenciosului administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 23 martie 2023.

La primul termen de judecată din data de 12.09.2023, instanţa invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Prahova şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei.

2.2. Prin sentinţa nr. 611 din 12 septembrie 2023, Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect pretenţii, privind pe reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Tribunalul a constatat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei, întrucât valoarea obiectului cererii nu depăşeşte 200.000 RON, sediul pârâtei este în Bucureşti, luând în considerare şi art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., precum şi prevederile H.G. nr. 337/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188/06.08.1993.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 71.536 RON, reprezentând daune născute din neacordarea tranşei a doua din sprijinul financiar potrivit contractului de finanţare nr. x din 17 octombrie 2014. Reclamantul a invocat în drept dispoziţiile art. 218, art. 219, art. 221, art. 1357 şi urm. C. civ., Ghidul Solicitantului aferent măsura 112, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005 şi O.U.G. nr. 41/2014.

Conform Legii nr. 554/2004, există căi procedurale prin intermediul cărora pot fi solicitate despăgubiri pentru prejudiciul produs printr-un act administrativ tipic sau asimilat, considerat nelegal.

Acţiunea în răspundere patrimonială, chiar şi atunci când este formulată separat, are un caracter subsecvent acţiunii în anularea actului nelegal sau împotriva refuzului de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau un interes legitim.

Reclamanta a solicitat obligarea autorităţii publice la plata unor despăgubiri, pentru repararea prejudiciului cauzat, fără a depune la dosar dovada că anterior introducerii acţiunii, s-a adresat instanţei de contencios administrativ competente cu o cerere de recunoaştere a dreptului pretins sau a interesului legitim.

În acest context, cererea de chemare în judecată este în realitate o acţiune în pretenţii de drept comun în răspundere civilă delictuală, ce atrage conform art. 98 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a instanţei de drept comun.

Din cuprinsul acţiunii rezultă că valoarea obiectului cererii este de 71.536 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) coroborate art. 106 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere că valoarea obiectului cererii nu depăşeşte 200.000 de RON şi că sediul pârâtei este în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti, secţia civilă. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023.