Appeal against judicial disciplinary closure and liability ruling declared null for lack of valid cassation grounds

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 august 2018 sub nr. x/2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Inspecţia Judiciară şi B. dispună anularea rezoluţiei de clasare nr. 2691/A din data de 24 septembrie 2021 emisă în dosarul nr. x al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie pentru judecători, şi angajarea răspunderii pârâtei B. pentru modul de soluţionare a cauzei nr. x/2020, în dauna intereselor sale, prin abuz în serviciu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civile nr. 1385 pronunţată la 6 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Inspecţia Judiciară şi B., ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civilă nr. 1385 pronunţate la 6 septembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi anularea hotărârii.

În cuprimsul motivelor de recurs a precizat următoarele:

- judecatoarea B. a incalcat prevederile noul C. proc. civ. prin faptul că a regizat un proces fără fond: nu a verificat daca este indeplinită condiţia de baza a unui proces, respectiv nu a verificat calitatea de reprezentant legal al firmei-parte în dosarul x/2020, făcând posibilă aducerea în fata instanţei a unei persoane fără capacitate procesuala, persoana care s-a erijat în reprezentantul legal al firmei. În plus, doamna judecatoare a ascuns identitatea acestei persoane, C., în mod voit, numindu-l in toate inscrisurile pe numele mic (av. C.) si minţind că are împuternicire la dosar, dând astfel o hotărare bazate pe inscrisuri nule, conform solicitarii exprese a acestei persoane fără capacitate procesuală.

Faptele judecătoarei B. se încadrează în dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 303/2004.

- judecătorul fondului nu a răspuns criticilor sale, respectiv nu a verificat calitatea persoanei care a minţit că are împuternicire la dosar şi a acoperit, împreună cu celelalte instituţii ale statului, faptele ilegale a ale acestui judecător, şef al secţiei civile de la Judecătoria Braşov;

- legitimitatea acţiunii sale are temei în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod porcedură civilă şi art. 21, 21.2, 21.3, 21.4, 52.1, 52.3 şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

- instanţa supremă să respecte Constituţia, întrucât nicio autoritate nu îi poate limita accesul la justitie, iar faptul că inspecţia judiciară şi curtea de apel Bucureşti acopera abuzurile si incalcarea normelor de catre judecatorul nominalizat, reprezintă tot un abuz, pentru care ar trebui sancţionate.

În concluzie, solicită anularea Hotararii nr. 1385/2022 dată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul x/2022, hotărâre care reprezinta o sfidare a legii, sancţionarea judecatorului B., în baza probelor pe care aflate în dosar, îndreptarea injustiţiei grave şi despagubiri la nivelul salariului pe un an al acestui judecator protejat, privilegiat si mai presus de lege, asa cum reiese din decizia dată de curtea de apel Bucureşti. Mentionează ca aceasta suma este minimă, întrucât consideră ca faptele acestui judecator sunt incompatibile cu atributiile sale.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat în principal excepţia nulităţii căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă-reclamant a solicitat respingerea excepţiei şi admiterea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de către A., pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei-reclamante în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă prin recurs se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la argumentele care au întemeiat soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menţionate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Se reţine că recursul formulat de reclamanta A. nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

În concret, judecătorul fondului a constatat că, reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută expres de lege, situaţie în care a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei şi a respins contestaţia în acest temei. Totodată a precizat că, faţă de modul de soluţionare a excepţiei, nu va mai fi analizată cauza pe fond, dând astfel eficienţă dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ.

A mai arătat instanţa de fond că, "în ceea ce priveşte cererea de atragere a răspunderii pârâtei B., în calitate de judecător care a instrumentat dosarul nr. x/2020 la instanţa de fond, Curtea subliniază faptul că un astfel de demers este inadmisibil în afara cadrului procesual prevăzut de C. proc. civ., precum şi de art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Nemulţumirile reclamantei cu privire la hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2020 de d-na judecător B. puteau fi valorificate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege sau în cadrul expres reglementat de Legea nr. 317/2004, şi nu direct în faţa instanţei de contencios administrativ.

Solicitarea reclamantei de acordare a daunelor, fără a se fi indicat cuantumul acestora sau fără motivarea tipului de prejudiciu cauzat, este de asemenea inadmisibilă faţă de obiectul de analiză reglementat prin dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 317/2004 şi faţă de cadrul procesual expres prevăzut de art. 96 din Legea nr. 303/2004, precum şi în absenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive în materie penală sau disciplinară.

Curtea va admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de către pârâte prin întâmpinare şi va respinge, aşadar, acţiunea formulată ca fiind inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile potrivit art. 451 legea nr 317/2004 şi art. 193 C. proc. civ., precum şi pentru formularea acţiunii în afara cadrului prevăzut de art. 96 din Legea nr. 303/2004."

Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că "judecatoarea B. a incalcat prevederile noul C. proc. civ. prin faptul că a regizat un proces fara fond: nu a verificat daca este indeplinită condiţia de baza a unui proces, respectiv nu a verificat calitatea de reprezentant legal al firmei-parte in dosarul x/2020, făcând posibilă aducerea în fata instanţei a unei persoane fără capacitate procesuala, persoana care s-a erijat în reprezentantul legal al firmei. În plus, doamna judecatoare a ascuns identitatea acestei persoane, C., în mod voit, numindu-l in toate inscrisurile pe numele mic (av. C.) si minţind că are împuternicire la dosar, dând astfel o hotărare bazate pe inscrisuri nule, conform solicitarii exprese a acestei persoane fără capacitate procesuală. Faptele judecătoarei B. se încadrează în dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 303/2004.

Judecătorul fondului nu a răspuns criticilor sale, respectiv nu a verificat calitatea persoanei care a minţit că are împuternicire la dosar şi a acoperit, împreună cu celelalte instituţii ale statului, faptele ilegale a ale acestui judecător, şef al secţiei civile de la Judecătoria Braşov;."

Faţă de cele expuse anterior, rezultă că recurenta-reclamantă nu a criticat modul de soluţionare a cauzei, respectiv faptul că a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi formularea cererii de atragere a răspunderii pârâtei B. în afara cadrului procesual prevăzut de C. proc. civ., precum şi de art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Deoarece recurenta-reclamantă nu a formulat critici ale argumentelor care au întemeiat soluţia pronunţată prin hotărârea recurată, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1385 pronunţată la 6 septembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1385 pronunţată la 6 septembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023.