Inadmissibility of appeal against final judicial inspectorate dismissal due to non-retroactivity of procedural law amendments

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 august 2018 sub nr. x/2018, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B. ca instanţa, să dispună, în sensul verificării şi constatării situaţiei că: Rezoluţia de clasare din 06.11.2017, emisă şi comunicată de către pârâtă reclamantului, ca soluţie la lucrarea înregistrată sub nr. x/2017, nu prezintă avizele conforme, prealabile şi obligatorii, pentru a se fi putut emite şi comunica valabil, respectiva Rezoluţie, verificării şi constatării faptului că, prin Rezoluţia de clasare din 06.11.2017, nu s-a realizat, o soluţionare a solicitării de efectuare a cercetării disciplinare, pentru situaţiile concret, distinct şi punctual indicate (prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c), lit. f)., lit. s), lit. t), din) Legea nr. 303/2004, ca şi de art. 991 alin. (1) din Legea nr. 303/2004), constatării nulităţii Rezoluţiei de Clasare din 06.11.2017, comunicată reclamantului, în soluţionarea lucrării nr. x/2017, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative obligatorii, ca urmare a lipsei avizelor conforme de pe respectivul act, anulării Rezoluţia de clasare din 06.11.2017, ce a fost emisă şi comunicată, de către Inspecţia Judiciară, în soluţionarea lucrării înregistrată sub nr. x/2017, în cadrul instituţiei, obligării pârâtei Inspecţia Judiciară să dispună reluarea, efectuarea şi finalizarea, cercetării disciplinare prealabile, de la etapa legal obligatorie şi să efectueze real şi procedural, această cercetare, în lucrarea înregistrată sub nr. x/2017, in privinţa procurorului C., din cadrul D.N.A. - Structura Centrală, cu analizarea şi pronunţarea motivată, concretă, reală şi distinctă, conform procedurii, asupra situaţiilor disciplinare reclamate şi de incidenţa indicată a art. 99, din Legea nr. 303/2004, cu referire la cazurile prevăzute, de lit. a), lit. f), lit. s), şi) lit. t), din) Legea nr. 303/2004. şi la art. 99 1 alin. (1), din aceeaşi lege, pronunţării instanţei şi asupra legalităţii actelor şi a operaţiunilor administrative, care au şi stat, la baza emiterii Rezoluţiei de clasare din 06.11.2017, în lucrarea nr. x/2017, de către Inspecţia Judiciară, acordarea cheltuielilor de judecată, ce se vor efectua în cauză.

Prin sentinţa nr. 2/F/15.01.2019, Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia de necompetenţă teritorială cu consecinţa declinării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.11.2019 Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării cauzei în raport de prevederile art. 242 alin. (1) C. proc. civ., iar prin Decizia nr. 5066/08.10.2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus respingerea recursului formulat de către reclamant împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.09.2021, Curtea de Apel Bucureşti a dispus respingerea excepţiei de necompetenţă materială şi teritorială invocată de către reclamant.

2. Hotărârea primei instanţe

a) Prin încheierea pronunţată la data de 07 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de necompetenţă materială şi teritorială invocată de către reclamant şi a pus în vedere reclamantului să formuleze punct de vedere cu privire la excepţia tardivităţii formulării acţiunii, în cadrul acestei excepţii, implicit, cu privire la aspectul legat de aplicarea textului legal de aplicare ce reglementează termenul de formulare a acţiunii, respectiv termen de 15 zile stabilit de Legea nr. 317/2004, precum şi cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, B., invocată, de asemenea, din oficiu.

b) Prin sentinţa civilă nr. 1991 din 21 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B., a respins contestaţia formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, având ca obiect Rezoluţia de Clasare din data de 06.11.2017 lucrare nr. x/2017.

Prin cererea înregistrată la data de 03.08.2022, reclamantul A. a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1991/21.12.2021, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, în soluţionarea dosarului înregistrat cu nr. x/2018.

c) Prin sentinţa civilă nr. 1751 din 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins sesizarea privind suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1991/21.12.2021 formulată de reclamantul A., în cauza având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâţii B. şi Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 07 septembrie 2021, a sentinţei civile nr. 1991 din 21 decembrie 2021 şi a sentinţei civile nr. 1751 din 11 octombrie 2022, toate pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscala a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de modificările aduse de Legea nr. 234/2018 Legii 317/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu calea de atac de faţă, în condiţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că aceasta nu este prevăzută de lege.

În raport cu obiectul acţiunii, anularea Rezoluţiei nr. 5743/IJ/1139/DIP/06.11.2017 prin care s-a dispus clasarea sesizării sale adresate pârâtei, Înalta Curte va analiza admisibilitatea căii de atac formulate în raport de legea în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, 24.08.2018.

În acest sens, se au în vedere dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 27 C. proc. civ.

Principiul legalităţii căilor de atac este consacrat în art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nefiind permisă altor mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

În raport de normele procedurale mai sus enunţate, se constată că o cale de atac poate fi declarată doar în situaţia în care aceasta este prevăzută de legea sub care a început procesul, concluzie ce rezultă, de altfel, şi din dispoziţiile art. 25 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 24.08.2018, dată la care Legea nr. 317/2004 nu prevedea calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate în fond de Curtea de Apel Bucureşti.

În acest sens, dispoziţiile art. 47 alin. (7) din lege prevedeau:

"În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. şi ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că hotărârea recurată, prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004).

Sub acest aspect, potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, "De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă şi irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

Conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Totodată, potrivit art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

(2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei."

Prevederile anterior menţionate sunt aplicabile şi sentinţei civile nr. 1751/11 octombrie 2022 vizând cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1991/21.12.2021. Chiar dacă cererea a fost formulată şi depusă la dosar în data de 3 august 2022, Legea nr. 317/2004 modificată prin Legea nr. 234/2018 nu retroactivează şi se aplică doar situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare.

În acest sens art. 24 din C. proc. civ. stabileşte că "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar conform art. 25 alin. (1) din acelaşi cod "procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi". Neretroactivitatea legii civile este prevăzută de art. 6 alin. (1) C. civ. "Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă" şi art. 15 alin. (2) din Constituţia revizuită "legea dispune numai pentru viitor cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".

În prezenta cauză instanţa a fost sesizată de reclamant la data de 24 august 2018, anterior datei de modificare a Legii nr. 317/2004 prin Legea nr. 234/2018 (11 octombrie 2018), context în care cererea de completare a hotărârii se soluţionează conform dispoziţiilor legii nemodificate, în vigoare la data depunerii acţiunii.

Instanţa de recurs constată că recurentul A. a formulat recurs împotriva unor hotărâri care, potrivit dispoziţiilor anterior menţionate, sunt definitive şi nu fac parte din categoria celor supuse recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 07 septembrie 2021, sentinţei civile nr. 1991 din 21 decembrie 2021 şi sentinţei civile nr. 1751 din 11 octombrie 2022, toate pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023.