Challenge to judicial inspection closure order fails for lack of substantive legal critique in cassation appeal

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 aprilie 2020 sub nr. x/2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei nr. C20-289 din data de 17.03.2020 prin care i s-a respins plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. 4195/A/din 05.12.2019, dosar nr. x al Direcţiei de Inspecţie şi Judecători, aceasta fiind înregistrată sub nr. C20-289 din 03.03.2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 541 pronunţată la 13 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a calificat excepţiile de neconstituţionalitate, a autorităţii de lucru judecat şi a "infracţiunii de corupţie" drept apărări de fond şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 541 pronunţate la 13 aprilie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei.

În cuprinsul motivelor de recurs a susţinut că i s-a respins cererea, deşi prin hotărârea atacată se reţine existenţa relei-credinţe analizată prin prisma abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 din Legea nr. 303, deoarece judecătorul încalcă cu bună-ştiinţă normele de drept material şi procesual urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane, aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2019

Se mai arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept, aşa cum rezultă din dosarele Curţii de Apel Ploieşti.

A concluzionat că toate hotărârile judecătoreşti atacate intră în "contradictoriu" cu sentinţele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti şi nu se "conciliază" cu hotărârea pronunţată definitiv de către Judecătoria Mizil, biroul de carte funciară. Mai mult a precizat că a fost hărţuită în procese şi pe terenul cumpărat a existat permanent tulburare de posesie şi tulburare a ordinii şi liniştii publice.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât motivele nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de către A., pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor erori săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă prin recurs se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la argumentele care au întemeiat soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici.

Se observă că recursul depus de recurenta-reclamantă, A., nu include critici specifice la adresa hotărârii instanţei de fond. În schimb, conţine doar o relatare a vieţii sale, aspecte legate de situaţia terenului său şi argumente juridice care nu sunt relevante în raport cu raţionamentul logic-juridic al instanţei. De fapt, niciunul dintre considerentele instanţei de fond nu este contestat în mod efectiv.

În concret, hotărârea recurată a stabilit că nu este incidentă în cauză abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 având în vedere modul în care un magistrat analizează şi dispune asupra actelor prezente într-un dosar, dacă nu se poate proba faptul că a fost urmărit un interes străin care să altereze raţionamentul acestuia şi să determine o soluţie nefirească, lipsită în mod vădit de orice temei legal.

Curtea de apel a reţinut în cuprinsul sentinţei recurate că, "...reclamanta nu a fost în măsura a identifica vreun motiv de nelegalitate în privinţa actelor contestate, ci doar reiterează situaţia de fapt expusă în sesizarea adresată Inspecţiei judiciare, referitoare la parcursul dosarelor în care aceasta a avut calitatea de parte şi aspectele care în opinia sa converg în sensul calificării faptelor săvârşite de magistraţi ca abatere disciplinară. În plus, reclamanta face o serie de trimiteri la dosarele nr. x/2019 şi y/2019, care însă nu au fost menţionate şi în cuprinsul sesizării şi,implicit, nu au făcut obiectul vreunei analize în cadrul verificărilor prealabile efectuate de inspectorul judiciar"

Prin motivele de recurs, recurenta a povestit cum a ajuns în această situaţie, explicând că în mod nelegal a fost respinsă acţiunea la fond.

Totodată prin recurs a subliniat că toate hotărârile judecătoreşti atacate intră în "contradictoriu" cu sentinţele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti şi nu se "conciliază" cu hotărârea pronunţată definitiv de către Judecătoria Mizil, biroul de carte funciară. Mai mult a fost hărţuită în procese, dar pe terenul cumpărat a existat permanent tulburare de posesie, a ordinii şi liniştii publice.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Din conţinutul motivelor de recurs nu rezultă că partea recurentă ar fi adus critici de nelegalitate motivelor reţinute în fundamentarea sentinţei atacate.

Deoarece recurenta-reclamantă A. nu a formulat critici ale argumentelor care au întemeiat soluţia pronunţată prin hotărârea recurată, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 541 pronunţată la 13 aprilie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 541 pronunţată la 13 aprilie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023.