Lack of interest in appeal following voluntary performance of administrative obligation; exclusion of admission under Art. 436 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 29 aprilie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA): 1) obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să soluţioneze cererea de plată nr. x/16.03.2016 formulată de A. în vederea recuperării despăgubirii cuvenite; 2) stabilirea unui termen rezonabil în care pârâtul să soluţioneze cererea de plată formulată de A., iar în caz de nerespectare aplicarea sancţiunii de plată a penalităţilor de întârziere pentru neexecutarea obligaţiei conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2014, precum şi a amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege; 3) cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1707 pronunţată la 18 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia rămânerii fără obiect, invocată de pârât şi a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civilă nr. 1707 pronunţată la 18 noiembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, rejudecarea cauzei pe fond, cu consecinţa schimbării soluţiei pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti.

Susţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Apreciază că, prin respingerea acţiunii formulată de A. ca rămasă fără obiect, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 436 alin. (1), conform cărora:

"Când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii".

Articolul citat reglementează situaţia în care pârâtul achiesează pretenţiilor formulate de reclamant, situaţie în care instanţa va trebui să pronunţe o hotărâre prin care să admită cererea introductivă şi să ia act de recunoaşterea pretenţiilor.

În speţă pretenţia formulată pe calea acţiunii formulate de A. consta în emiterea unui act administrativ, pretenţie pe care intimata FGA a recunoscut-o prin chiar executarea acesteia.

Cu toate că elementele de fapt din cauză se grefează perfect pe construcţia juridică a achiesării la pretenţiile reclamantului, instanţa nu a procedat conform regulii mai sus redate, ci a pronunţat hotărârea recurată, prin care a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.

Or, obiectul cererii consta tocmai în obligarea la emiterea deciziei de răspuns la cererea de plată, iar demersul procesual iniţiat de A. şi-a atins scopul prin executarea de bunăvoie a obligaţiei legale care îi incumba intimatei FGA, ceea ce reprezintă o evidentă recunoaştere a legitimităţii pretenţiilor deduse judecăţii.

Intimata-pârâtă nu a executat pretenţia anterior iniţierii demersului litigios, astfel încât se poate pune problema unei lipse de obiect sau a unei lipse de interes, doar după comunicarea cererii de chemare în judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat: 1) obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei decizii prin care să soluţioneze cererea de plată nr. x/16.03.2016 formulată de A. în vederea recuperării despăgubirii cuvenite; 2) stabilirea unui termen rezonabil în care pârâtul să soluţioneze cererea de plată formulată de A., iar în caz de nerespectare aplicarea sancţiunii de plată a penalităţilor de întârziere pentru neexecutarea obligaţiei conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2014, precum şi a amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege; 3) cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa recurată, urmare emiterii deciziei de soluţionare a cererii de plată, Curtea de Apel a respins cererea de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.

Prin motivele de recurs reclamanta a susţinut că în mod eronat instanţa de fond a respins acţiunea ca rămasă fără obiect întrucât, prin emiterea deciziei, pârâta a recunoscut pretenţiile sale. În concret instanţa de fond trebuia să admită aţiunea şi să ia act de recunoaşterea legitimităţii pretenţiilor deduse judecăţii din partea instituţiei pârâte.

Înalta Curte va constata incidentă excepţia lipsei de interes prin raportare la soluţia adoptată de către curtea de apel prin sentinţa atacată, în cuprinsul căreia a constatat că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Aşadar, prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

Recurenta reclamantă şi-a justificat interesul susţinând că soluţia adoptată prin sentinţa atacată face incertă recuperarea cheltuielilor de judecată sau a altor pretenţii băneşti de la instituţia pârâtă care nu a respectat termenul prevăzut de lege pentru soluţionarea cererii sale de plată. A apreciat că instanţa trebuia să admită acţiunea şi să ia act de achiesarea pârâtei la pretenţiile deduse judecăţii urmare emiterii deciziei de soluţionare a cererii.

Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în principal, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să soluţioneze cererea de plată nr. x/16.03.2016 formulată în vederea recuperării despăgubirilor cuvenite şi în subsidiar, stabilirea unui termen rezonabil în care pârâtul să soluţioneze cererea, urmând ca în caz de nerespectare să fie aplicate sancţiuni. A solicitat şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Critica vizând încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 436 alin. (1) de către instanţa de fond nu are suport, întrucât din dosar nu rezultă că pârâta ar fi achiesat verbal sau în scris la pretenţiile reclamantului. Conform întâmpinării depuse la fond de către Fondul de Garantare a Asociaţilor, instituţia pârâta a susţinut că acţiunea nu mai are obiect urmare emiterii deciziei nr. 26606/12.07.2021 prin care a soluţionat cererea de plată nr. x/16.03.2016 ce face obiectul cererii de chemare în judecată.

Este nefondată susţinerea societăţii reclamante în sensul că soluţia adoptată prin sentinţa atacată face incertă recuperarea cheltuielilor de judecată sau a altor pretenţii băneşti de la instituţia pârâtă.

Altfel, se poate observa că, în dosarul nr. x/2021, prin încheierea de amânare a pronunţării din data de 4 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti respectând dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ. a pus în discuţie excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, a consemnat susţinerile părţilor şi la finalul dezbaterilor a luat act societatea reclamantă va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Instanţa de recurs constată, faţă de cele expuse anterior, că recurenta-reclamantă nu are un interes practic prin declararea recursului, soluţia pronunţată de către judecătorul fondului nu o impiedică să solicite cheltuiele de judecată pe cale separată.

Potrivit art. 248 C. proc. civ., instanţa de fond s-a pronunţat în principal asupra excepţiei invocate, constatând că acţiunea a rămas fără obiect odată cu soluţionarea cererii respective de plată, fiind atinsă finalitatea urmărită de reclamantă. Pentru a se lua act de achiesarea pârâtului era necesar ca Fondul de Garantare a Asiguraţilor să recunoască, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. Emiterea unei decizii nu implică automat recunoaşterea/achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu justifică un interes în soluţionarea recursului de faţă, atât timp cât, prin sentinţa nr. civilă nr. 1707 pronunţată la 18 noiembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca rămasă fără obiect, urmare realizării pretenţiilor reclamantei în cursul judecăţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi raportate la art. 248 alin. (1), respectiv art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1707 pronunţată la 18 noiembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023.