Liability of the Guarantee Fund for Insureds for late payment penalties under administrative compensation claims: mischaracterization of the dispute object triggering annulment for foreign reasoning

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 31 martie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat a se constata existenţa unui refuz nejustificat al Fondului de Garantare a Asiguraţilor (FGA) cu privire la soluţionarea cererii sale de plată, obligarea FGA la soluţionarea de îndată a cererii de plată, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea modificatoare reclamanta a solicitat obligarea FGA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată, constând în penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale, respectiv de 0,1%/zi de întârziere conform Ordinului CSA nr. 14/2011, iar în subsidiar dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1867 pronunţată la 8 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1867, pronunţată la 8 decembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a arătat că, în mod greşit, prima instanţă a considerat că obiectul cauzei îl reprezintă cererea de acordare a penalităţilor şi cheltuielilor de judecată în considerarea falimentului B. S.A.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, s-a solicitat acordarea de penalităţi de întârziere, sau dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, în raport de fapta proprie a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A concluzionat că în cazul motivării străine de natura cauzei, intervine sancţiunea nulităţii hotărârii, motiv pentru care se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta A. S.A. a solicitat instanţei de judecată să constate existenţa unui refuz nejustificat al Fondului de Garantare a Asiguraţilor (FGA) cu privire la soluţionarea cererii sale de plată nr. x/16.03.2016, privind suma de 1114,05 RON, reprezentând despăgubiri.

Ulterior, prin cererea modificatoare din data de 31 august 2021, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată, constând în penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale în materia asigurărilor, respectiv de 0,1%/zi de întârziere conform Ordinului CSA 14/2011 - 2198.01 RON, calculate până la data de 08.09.2021 şi în continuare până la data plăţii efective, iar în subsidiar dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Verificând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că prezenta acţiune vizează o acţiune în despăgubiri, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, pentru prejudiciul cauzat prin respingerea cererii de plată prin Decizia nr. 14452/03.05.2018, emisă la un an şi jumătate de la depunerea cererii de plată.

Motivând respingerea cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a reţinut, că, în mod corect, Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA) refuză plata penalităţilor, a dobânzilor şi a cheltuielilor de judecată, acestea nefiind creanţe de asigurări, în sensul Legii nr. 213/2015, întrucât temeiurile legale în raportul reclamantei cu FGA şi în raportul cu asigurătorul RCA, sunt diferite.

Reţine Înalta Curte, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 22 alin. (2), (4), (5) şi (6) din C. proc. civ., ca regulă generală, că instanţa nu poate schimba din oficiu obiectul cererii deduse judecăţii. Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretenţia concretă a reclamantei.

Astfel, în mod eronat a reţinut judecătorul fondului că obiectul cererii de chemare în judecată este "acordarea de sume de bani în considerarea falimentului asiguratorului B. SA", întrucât, în realitate, prin acţiunea reclamanta a solicitat obligarea Fondului de garantare la plata de penalităţi de întârziere sau la plata dobânzii legale penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. Recurenta-reclamantă a solicitat aceste accesorii pentru fapta proprie a instituţiei pârâte, respectiv pentru neplata timp de 6 ani de la data depunerii cererii de plată.

Faţă de cele expuse anterior, rezultă cu claritate că motivarea sentinţei recurate este străină de natura pricinii, întrucât acţiunea priveşte obţinerea de despăgubiri de la instituţia intimată pentru fapta proprie a acesteia.

În contextul celor expuse, Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Rolul principiului motivării hotărârilor judecătoreşti, consacrat prin acest text legal, este acela de a asigura o bună administrare a justiţiei şi de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.

De asemenea, jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt analizate de instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor probatorii (hotărârea din 28.04.2005 în cauza Albina contra României).

Înalta Curte apreciază că, deşi prima instanţă a respins acţiunea, în fapt aceasta nu a soluţionat fondul cauzei, întrucât s-a pronunţat pe altceva decât s-a cerut şi nu a analizat argumente esenţiale expuse de reclamant în motivarea acţiunii sale, conform celor arătate mai sus. Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluţionarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esenţiale ale raportului juridic dedus judecăţii, astfel cum acestea au fost relevate prin cererile şi apărările părţilor. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicţie împiedică instanţa de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond.

Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1867 pronunţată la 8 decembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023.