Requirement of hospitalization for medical examination as prerequisite for issuing final driver's medical advisory under OMTI/OMS/1151/1752/2021

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial la 15 februarie 2022 sub nr. de dosar x/2022 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia contencios administrativ, a cărei competenţă de soluţionare a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal - reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Comisia Centrală de Siguranţa Transporturilor - Spitalul Clinic nr. 1 CF Witting, anularea actului administrativ nr. 65 din data de 18.11.2021, obligarea intimatei la eliberarea avizului medical definitiv pentru exercitarea profesiei de conducător auto transport marfă; obligarea intimatei la achitarea sumei de 15.000 de euro reprezentând echivalentul daunelor morale suferite în perioada refuzului eliberării avizului medical definitiv; obligarea intimatei la plata sumei de 2129 RON reprezentând cheltuieli efectuate pentru eliberarea avizului; obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 109/CA/2022 pronunţată la 23 iunie 2022 de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Comisia Centrală de Siguranţa Transporturilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei 109/CA/2022 pronunţată la 23 iunie 2022 de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

După expunerea istoricului speţei, recurentul a susţinut că în mod nelegal s-a reţinut prin sentinţa recurată faptul că ar fi refuzat internarea, în vederea efectuării expertizei, la data de 22.07.2022, întrucât era dispus să se conformeze procedurii, dar nu în plină pandemie COVID-19.

Menţionează că a transmis toate actele medicale solicitate, dar nu a mai primit niciun răspuns de la intimată, respectiv avizul medical definitiv, deşi conform O.U.G. nr. 8/2013 după reexaminarea cazului la Comisia centrală medicală trebuia eliberat.

Relativ la daunele morale solicitate, precizează faptul că timp de aproape un an a fost privat în mod neîntemeiat de dreptul său, interval de timp în care a fost afectat emoţional din cauza faptului că nu a putut să îşi exercite profesia de conducător auto de marfă. Învederează faptul că în acest interval de timp a lucrat ca şofer pe dubă, fără a beneficia de toate facilităţile pe care le are un şofer de tir, dintre care cea mai importantă fiind timpul de odihnă.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, în raport cu criticile formulate de recurent.

În mod legal, Curtea de apel a apreciat că răspunsul instituţiei pârâte nr. 65/2021 nu este un refuz nejustificat de a soluţiona cererea reclamantului privind eliberarea avizului medical definitiv. Prin această adresă intimatul-pârât a arătat de ce nu poate elibera avizul şi, mai mult a precizat reclamantului motivul pentru care nu îl poate finaliza, respectiv necesitatea internării sale în spital pentru examinare.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că instituţia-pârâtă nu a acţionat cu exces de putere, ci în limitele legii şi cu respectarea dispoziţiilor exprese ale OMTI/OMS/1151/1752/2021, refuzul instituţiei intimate de emitere a avizului solicitat de reclamant fiind în acord cu prevederile legale relevante.

Totodată, judecătorul fondului în mod corect a subliniat faptul că "nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a obţine un drept" întrucât reclamantul trebuia să respecte procedura stabilită de OMTI nr. 1151/2021 şi, dacă în urma investigaţiilor pârâtul nu ar fi emis avizul definitiv, avea dreptul să se adreseze instanţei, dar acest lucru nu s-a întâmplat în speţă.

Este lipsită de relevanţă susţinerea recurentului potrivit căreia a refuzat internarea din cauza pandemiei COVID -19, atât timp cât acesta nu a indicat vreun text legal care să prevadă posibilitatea unei asemenea conduite din motivul menţionat.

Lipsa avizului invocată de recurent se datorează exclusiv refuzului său de internare, simpla sa prezenţă nefiind suficientă, în raport cu dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Anexa nr. 3 la OMTI/OMS/1151/1752/2021.

Înalta Curte reţine că recurentul nu a invocat prevederi legale în baza cărora internarea sa în vederea examinării putea fi substituită de transmiterea unor acte medicale şi a caracterizării de la locul de muncă.

Dispoziţiile art. 7 alin. (6) din O.U.G. nr. 8/2013, invocate de către recurent, nu sunt aplicabile în cauză, dat fiind că reexaminarea cazului său la Comisia centrală medicală nu s-a putut efectua, tocmai ca efect al refuzului internării.

Soluţia instanţei de fond este corectă şi în ceea ce priveşte cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale, având în vedere caracterul accesoriu al acestei cereri, respectiv faptul că ar fi putut fi acordate doar în ipoteza în care s-ar fi admis acţiunea şi s-ar fi dispus obligarea pârâtului la emiterea avizului defintiv, crerea formulată în acest sens fiind însă respinsă.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat, menţinând sentinţa primei instanţe ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 109/CA/2022 pronunţată la 23 iunie 2022 de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023.