Judicial stamp fee restitution after withdrawal of claim: Appeal dismissed as unfounded, no right to refund established.

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Procedura derulată. Sentinţa ce face obiectul prezentului recurs

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 05.03.2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 RON către fiul său, A., pentru refuzul de a-i răspunde memoriului său din data de 18.12.2019.

Pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.

Prin sentinţa civilă nr. 5888 din 12 noiembrie 2020, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27.01.2021.

La data de 11.10.2021, reclamantul a depus cerere de renunţare la judecarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 1411 din 12 octombrie 2021, Curtea, în baza art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea cererii.

1.3. La data de 22.11.2021, reclamantul A. a formulat cerere de completare a sentinţei civile, apreciind că instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind restituirea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 350 RON, conform art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 1161 din 7 iunie 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea de completare formulată de reclamantul A..

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac şi, în cazul în care nu se consideră că este admisibil, a solicitat aplicarea art. 5 alin. (2) C. proc. civ. şi repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecăţii, dreptul său nefiind perimat prin nedeclararea recursului împotriva hotărârii nr. 1411 din 12 octombrie 2021 datorită relei credinţe a Curţii de Apel Bucureşti.

A susţinut că şi-a întemeiat cererea de completare pe art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, dispoziţia legală la care face referire textul fiind art. 406 C. proc. civ.

În cererea de renunţare a specificat faptul că solicită taxa de timbru, aceasta constituind efectul retragerii acţiunii.

Astfel, logic şi legal, cel puţin parţial trebuia să fie restituită taxa de timbru, pe componenta de daune morale, de 300 RON, conform art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În cauză, sunt pertinente următoarele dispoziţii ale O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Art. 45. - (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii:

a) când taxa plătită nu era datorată;

b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;

c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale;

d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;

e) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat;

f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;

g) în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenţa instanţelor române;

h) când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici;

i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă;

j) în alte cauze expres prevăzute de lege.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) şi i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluţionat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

(3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data naşterii sale.

(4) Cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea. În cazul taxelor plătite pentru cereri formulate Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de restituire se adresează acestuia.

(5) Cererea de restituire soluţionată de instanţa de judecată va fi depusă în vederea restituirii la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată taxa.

(6) Dacă legea nu prevede altfel, taxele judiciare de timbru plătite pentru cereri şi acţiuni anulate ca insuficient timbrate nu se restituie.

(7) Procedura de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se aprobă prin ordin comun al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, şi al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice."

Din analiza textului legal, Înalta Curte apreciază că prima instanţă în mod temeinic a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 pe care recurentul-reclamant a precizat că şi-a întemeiat cererea, pentru că "dispoziţiile legale" pentru care acţiunea ar rămâne fără obiect nu se referă la dreptul de dispoziţie al părţii de a renunţa la acţiune, prevăzut de art. 406 C. proc. civ.

Instituţia rămânerii fără obiect a unei acţiuni vizează, în esenţă, ipoteza când ceea ce s-a dedus judecăţii a fost deja executat de pârât de bunăvoie, mai înainte de finalizarea procesului, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior cererii de chemare în judecată.

Or, prin formularea cererii de renunţare la judecată de către reclamant, nu se poate reţine că acţiunea ar fi rămas fără obiect.

De altfel, se constată că legiuitorul s-a referit în mod distinct (la lit. d) teza a II-a a aceluiaşi articol) la cazul formulării unei cereri de renunţare şi a prevăzut posibilitatea restituirii a jumătate din taxa judiciară achitată, însă numai în situaţia în care reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât.

Deci, legea a prevăzut în mod explicit momentul când intervine actul de dispoziţie al renunţării la judecată pentru a se putea dispune restituirea unei părţi a taxei judiciare de timbru achitate.

Astfel, sunt nefondate criticile recurentului-reclamant A., autorul cererii de completare dispozitiv soluţionate prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs, în sensul că logic şi legal ar fi fost ca cel puţin parţial să i se restituie taxa de timbru, pentru că dreptul la restituirea a jumătate din taxa de timbru achitată se naşte exclusiv în ipoteza în care renunţarea a intervenit anterior cererii de chemare în judecată către pârât.

Or, în cauză, după cum rezultă din circumstanţele expuse la pct. I al prezentei decizii, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului, care, de altfel, a şi formulat întâmpinare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incident, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţeinr. 1161 din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.