Status of Security Service collaborator based on notes restricting fundamental rights

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată, la data de 11.06.2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 1731 din 22 noiembrie 2021, Curtea a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.

A susţinut recurentul că, după cum a arătat şi în întâmpinarea depusă la fond, nu a colaborat niciodată cu organele de Securitate, nu a oferit informaţii, nu a dat note informative şi declaraţii sau alte documente acestor organe.

Notele informative, declaraţiile şi celelalte documente întocmite şi semnate personal de el au fost transmise şi depuse organelor de contrainformaţii militare care se regăseau în statul de funcţii al fiecărei unităţi militare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, iar aceştia erau plătiţi lunar, ca şi el, pentru munca prestată, fiind, astfel, colegi de serviciu.

Aceste declaraţii, note informative şi alte informaţii i-au fost impuse să le dea, atât de comanda unităţii, secretarul de partid din unitate şi de ofiţerul de contrainformaţii, sub presiune, şantaj şi ameninţare, însă, instanţa de fond nu a avut în vedere aceste aspecte.

Instanţa nu a ţinut cont nici de susţinerile sale că primea ordine şi era obligat împotriva voinţei sale să întocmească în scris rapoarte de informare, note explicative, declaraţii personale şi note informative.

De multe ori a refuzat, însă, în final, după discuţii aprinse cu cei menţionaţi anterior, sub presiune şi sub ameninţarea că va fi dat afară din armată, că va fi arestat şi condamnat de Tribunalul Militar, a cedat de fiecare dată şi a fost nevoit să dea în scris cu multe detalii rapoartele, declaraţiile şi notele informative aflate la dosar. A acţionat în acest sens pentru a-şi salva familia şi rudele apropiate.

A mai precizat că notele informative erau date la ofiţerii de informaţii cu scopul prevenirii, prevenţiei accidentelor de muncă, consumului de alcool, părăsirii locului de muncă fără aprobare.

În continuarea cererii de recurs, recurentul a făcut referire la situaţia de fapt din perioada respectivă, la unităţile militare în care a lucrat şi la parcursul său de militar, inclusiv prin participarea la o aplicaţie de integrare în NATO, din anul 2001.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, cu argumentele prezentate de recurentul-pârât şi cu apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. a invocat formal acest motiv de nelegalitate, fără a dezvolta niciun argument care să se circumscrie ipotezei textului legal.

De altfel, lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia admiterii acţiunii formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Analizând sentinţa atacată prin raportare la cel de-al doilea motiv de casare invocat, astfel cum este reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acest motiv de nelegalitate nu este incident în cauză.

Contrar criticilor recurentului, care a reiterat, în mare, aceleaşi argumente din curprinsul întâmpinării formulate la fond, în aprecierea Înaltei Curţi, prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Conform articolului menţionat, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) din actul normativ menţionat, respectiv ca informaţiile furnizate Securităţii să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aceasta este îndeplinită având în vedere conţinutul notelor informative.

După cum a constatat şi prima instanţă, aspect necombătut de către recurent, există un angajament redactat şi semnat de acesta. De asemenea, a întocmit note informative, din conţinutul cărora rezultă că informaţiile furnizate au vizat îngrădirea fost denunţate activităţi potrivnice regimului totalitar comunist ce au vizat îngrădirea dreptului la viaţa privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, ratificat de România în anul 1974 şi a dreptului la libertatea gândirii, a conştiinţei şi religiei, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 şi art. 18 din acelaşi Pact.

Referitor la argumentele recurentului că notele informative erau date cu scopul prevenirii, prevenţiei accidentelor de muncă, consumului de alcool, părăsirii locului de muncă fără aprobare, constată Înalta Curte că normele incidente nu prevăd ca toate informaţiile furnizate să conducă la îngrădirea/încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, fiind suficient, per a contrario, ca o singură notă de informaţii să se încadreze în textul legal.

Astfel, este relevantă Nota informativă din 16.07.1979 (depusă la dosar fond) referitoare la apartenenţa unui soldat la o sectă religioasă. În contextul faptic din perioada respectivă, nu se poate susţine că recurentul nu era conştient de faptul că persoana-subiect al delaţiunii putea fi urmărită şi verificată, acţiunile sale vizând în mod clar îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată şi la libertatea conştiinţei şi religiei.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului, că ar fi dat notele informative, rapoartele şi informaţiile sub şantaj şi ameninţare, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că activitatea sa a fost apreciată de organele de securitate, fiind apreciat ca "loial, apropiat, sincer, obiectiv", şi a fost trecut ca "rezident", coordonând un număr de 6 colaboratori.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că standardul impus de legiuitor pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a fost îndeplinit, astfel că soluţia primei instanţe, de constatare a calităţii recurentului-pârât de colaborator al Securităţii, este în conformitate cu cerinţele impuse de O.U.G. nr. 24/2008.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 1731 din 22 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.