Judicial salary recalculation under Law 153/2017: challenge to individual order implementing general framework where underlying general order annulment was not final
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's dismissal of the action and leaving the contested administrative order in force. The dispute concerned a request to partially revoke and amend a specific individual salary order issued by the Ministry of Justice, which implemented the recalculation of judicial salaries based on a sectoral reference value and applied caps under the Public Sector Salary Framework Law. The appellant argued that the basis for the caps was removed by an interim court decision annulling the general underlying order, but the court held that this argument was invalid because the prior annulment was not final and remained subject to appeal. Consequently, the court ruled that the individual order, issued solely to particularize the general framework established by the ministry's general order, could only be challenged regarding specific salary amounts rather than the general legal framework, and since the general order had not been definitively annulled, the individual order's validity was sustained. The decisive legal basis includes Article 38(6) and Article 25 of Law No. 153/2017 regarding salary caps, Article 142 of Law No. 304/2022 concerning the legal subrogation of the High Court in the Ministry's procedural rights and obligations, and Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure regarding grounds for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022, art. 486 C. proc. civ, art. 394 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Judicial salary recalculation under Law 153/2017: challenge to individual order implementing general framework where underlying general order annulment was not final: Împotriva sentinţei civile nr. 2441 din data de 09.12.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a exercitat calea de atac a recursului şi, fără a încadra expres criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta a susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin actiunea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în data de 04.07.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitand instanţei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispună:
1. revocarea/modificarea parţială a Ordinului de salarizare numărul 402/C/2021 din 7 februarie 2022 emis de pârât, mai exact a articolului 1 şi a Anexei nr. 7, în sensul:
- înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiile lunare de încadrare şi a sporurilor ca urmare a aplicării articolului 38, alin. (6) şi a a articolului 25 din Legea numărul 153 din 2017.
- recalculării şi plăţii drepturilor salariale, cu începere din data de 01.08.2016, în loc de data de 30.12.2021.
Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2441 din data de 19.12.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
"Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei pe capătul de cerere având ca obiect plata diferenţelor salariale.
Respinge excepţia prescriptiei dreptului la actiune, ca rămasă fără obiect.
Respinge excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere având ca obiect plata diferenţelor salariale, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge în rest acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată."
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2441 din data de 09.12.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a exercitat calea de atac a recursului şi, fără a încadra expres criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta a susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.
Arată că în prezent motivele avute în vedere la pronunţarea prezentei hotărâri nu mai subzistă întrucât ordinul general emis de Ministerului Justiţiei sub nr. x/30.12.2021 a fost anulat în parte prin sentinţa nr. 220/07.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2022 în sensul că a înlăturat sintagma " cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) ... din Legea cadru 153/2017, astfel cum este cuprinsă la art. 1"
De asemenea, mai susţine recurentul - reclamant că Ministerului Justiţiei are obligaţia să procedeze la înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a sporurilor urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul, întrucât prin sentinţa civilă nr. 500/02.03.2021 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2020 rămasă definitivă prin neapelare pârâţii Curtea de Apel Mureş, Tribunalul Mureş şi Ministerul Justiţiei au fost obligaţii în ceea ce priveşte pe reclamantul A. la recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, luând în considerare majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, începând cu data de 01.10.2017 şi în continuare şi să plătească, raportat la perioada în care au avut calitatea de angajator a acestora, cu titlu de despăgubiri băneşti, suma reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale lunare încasate şi cele cuvenite şi datorate, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 Iei, începând cu data de 01.10.2017 şi în continuare, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie precum şi dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective iar prin sentinţa civilă nr. 2172/21.10.2020 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. în dosar nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 174/A/2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, pârâţii Curtea de Apel Mureş, Tribunalul Mureş şi Ministerul Justiţiei au fost obligaţii în ceea ce priveşte pe reclamantul A. Ia plata diferenţelor salariale rezultate în urma recalculării indemnizaţiei de încadrare începând cu 01.10.2016 şi în continuare luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie precum şi dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând cu data naşterii dreptului material şi până la dala plăţii efective.
Astfel, solicită a se reanaliza motivele care au dus la pronunţarea sentinţei, acestea conducând la modificarea parţială a Ordinului nr. 402/C/2021 din 07.02.2022 şi Anexa nr. 7, respectiv a art. 1, în sensul înlăturării sintagmei " cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6)...din Legea nr. 153/2017, astfel cum este cuprinsă la art. 1".
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de reclamantul A., a formulat întâmpinare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Cu titlu prealabil, solicită instanţei să aibă în vedere prevederile art. 142 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 1104/16.11.2022, potrivit cărora bugetul aprobat pentru cheltuielile de personal ale instanţelor, precum cel aprobat pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal este cuprins în bugetul Înaltei Curti de Casatie Justiţie este gestionat de aceasta, preşedintele Înaltei Curti de Casatie Justitie având calitatea de ordonator principal de credite pentru instantele judecătoreşti cu privire la aceste categorii de cheltuieli, iar Înalta Curte de Casatie si Justiţie se subrogă de drept în toate drepturile si obligaţiile Ministerului Justitiei decurgând din aplicarea prevederilor alin. (2), inclusiv în cele de natură procesuală si cele care decurg din hotărâri iudecătoreşti şi alte titluri executorii.
Conform alin. (8) al aceluiaşi articol, subrogarea legală a operat de la data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2023, respectiv de la data de 22.12.2022.
Astfel, solicită ca instanţa să ia act de subrogarea de drept a Înaltei Curti de Casatie si Justitie în drepturile şi obligaţiile Ministerului Justitiei în prezenta cauză, în aplicarea art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022.
Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia şi menţinerea sentinţei recurate, ca legală şi temeinică.
Şi intimatul - pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamantul A., solicitând instanţei să respingă acest recurs, ca nefondat.
La rândul său, în prealabil, invocă dispoziţiile art. 142 alin. (2), (5), (6) şi 8 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară şi susţine că prin acestea a avut loc transmiterea calităţii procesuale a Ministerului Justiţiei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv a Ministrului Justiţiei către Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, pe cale de consecinţp solicită a se dispune scoaterea din cauză a Ministerului Justiţiei şi introducerea în cauză a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 17.03.2023 s-a fixat primul termen pentru soluţionarea recursului la data de 24.10.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, dar şi de subrogarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în toate drepturile şi obligaţiile Ministerului Justiţiei, respectiv inclusiv cele procesuale, cu privire la litigiile aflate încă pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de starea pricinii, fără distincţie, cât şi în drepturile şi obligaţiile care decurg din hotărâri judecătoreşti, pronunţate în litigii finalizate la acest moment, respectiv din alte titluri executorii, faţă de prevederile generale din C. proc. civ., respectiv art. 38, cât şi faţă de dispoziţiile exprese ale art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi a reţinut dosarul spre soluţionare asupra cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.
Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, prin prisma criticilor recurentului, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor intimaţilor, raportat, deopotrivă, şi la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, motiv pentru care îl va respinge, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare.
Argumente de fapt şi de drept relevante
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.07.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat revocarea/modificarea parţială a Ordinului de salarizare numărul 402/C/2021 din 7 februarie 2022 emis de pârât, mai exact a articolului 1 şi a Anexei nr. 7, în sensul:
- înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiile lunare de încadrare şi a sporurilor ca urmare a aplicării articolului 38, alin. (6) şi a a articolului 25 din Legea numărul 153 din 2017.
- recalculării şi plăţii drepturilor salariale, cu începere din data de 01.08.2016, în loc de data de 30.12.2021.
Soluţionând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că ordinul atacat s-a rezumat la punerea în executare a ordinului general emis anterior de aceeaşi autoritate publică, respectiv Ordinul MJ nr. 6245/C/30.12.2021 prin care s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale judecătorilor din cadrul tuturor instanţelor, astfel că nu a făcut altceva decât să particularizeze ordinul anterior, fără modificarea cadrului general în care urmau să-şi producă efectele, respectiv data acordării - 30.12.2021- şi măsura plafonării la nivelul prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022 şi, cum ordinul general, respectiv Ordinul nr. 6245/C/30.12.2021 nu a fost contestat de reclamant, iar împotriva ordinului de faţă nr. 402/C/07.02.2022 nu au fost formulate critici sub aspectul nivelului salarial concret rezultat, a apreciat ca fiind justificate susţinerile pârâtului, privitoare la necesitatea luării în considerare a contextului în care a fost emis ordinul contestat, respectiv scopul actului administrativ, acela de a pune în aplicare unui ordin anterior.
Reclamantul a contestat sentinţa de fond, susţinând că motivele avute în vedere de prima instanţă la pronunţarea hotărârii recurate nu mai subzistă, întrucât ordinul general emis de Ministerul Justiţiei sub nr. x/30.12.2021 a fost anulat în parte prin sentinţa nr. 220/07.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2022, în sensul că a înlăturat sintagma " cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) . . . . . . . . . .din Legea nr. 153/2017, astfel cum este cuprinsă în art. 1".
Această critică nu poate fi reţinută de instanţa de control judiciar, în considerarea faptului că respectiva hotărâre nu are caracter definitiv, împotriva acesteia Ministerul Justiţiei promovând recurs aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nesoluţionat până la acest moment.
Cum acea hotărâre nu are caracter definitiv nu se poate ţine seama de existenţa sa în prezenta cauză.
Nici celelalte critici nu pot fi avute în vedere de către Înalta Curte.
Astfel, se constată că, prin Ordinul nr. 6245/C/30.12.2021 privind stabilirea unor drepturi salariale s-a dispus ca, începând cu data de 30.12.2021, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi al curţilor de apel, precum şi ale asistenţilor judiciari se fie stabilite având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) şi ale art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017.
Totodată, prin art. 2 al ordinului, s-a dispus ca emiterea ordinelor individuale să se efectueze până în data de 04.02.2022.
În preambulul acestui ordin s-a arătat că, în situaţia în care, prin stabilirea indemnizaţiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 605, 225 acestea ating nivelul maxim prevăzut în Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, nu se mai utilizează algoritmul de calcul bazat pe valoarea de referinţă sectorială şi coeficienţii de multiplicare prevăzuţi de legislaţia anterioară în vigoare. De asemenea, au fost indicate prevederile art. 6 alin. (1) lit. b) şi c), art. 38 alin. (6) din Legea -cadru nr. 153/2017.
Similar, prin Ordinul nr. 402/C/7.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale s-a dispus ca, începând cu data de 30.12.2021, drepturile salariale ale judecătorilor din circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş, prevăzuţi în Anexele 1-13 la ordin, se fie stabilite având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) şi ale art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017.
În preambulul ordinului menţionat s-a arătat că acesta este dat "în aplicarea Ordinului ministrului justiţiei nr. 6245/C/30.12.2021".
Or, în condiţiile în care prin contestaţia promovată recurentul - reclamant a solicitat doar revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 402/C/2021 din data de 07.02.2022, iar acest ordin a fost emis "în aplicarea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/30.12.2021", nefăcând altceva decât să particularizeze acest ordin general, prin individualizarea nivelului concret al drepturilor salariale cuvenite judecătorilor din circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş, în mod corect instanţa de fond a reţinut că elementele care definesc cadrul general de realizare a recalcularii drepturilor salariale (data şi plafonarea), fiind stabilite prin Ordinul MJ nr. 6245/C/30.12.2021, nu pot fi modificate decât prin contestarea ordinului respectiv, nu şi a celui de punere în aplicare, acesta din urmă putând fi cenzurat numai sub aspectul nivelului salarial concret rezultat, şi, cum, în cadrul contestaţiei recurentul - reclamant nu a formulat nici o critică sub acest aspect, iar la acest moment ordinul general ce a stat la baza emiterii ordinului ce face obiectul prezentei judecăţi nu a fost anulat de către instanţă printr-o hotărâre definitivă, soluţia pronunţată de judecătorul fondului este legală, criticile recurentului nefiind apte de a conduce la reformarea acesteia.
Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinţei de fond, aceasta fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a cadrului legal incident, iar argumentele expuse în calea de atac a recursului nu sunt în măsură să atragă casarea soluţiei criticate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul exercitat în cauză, cu consecinţa păstrării, ca legale, a sentinţei de fond atacate.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele arătate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2441 din 19 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.