Online publisher liability for user-posted hate speech: implicit obligation to moderate discriminatory comments under national anti-discrimination law

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Constanţa, înregistrată sub nr. x/2022 la data de 21.02.2022, reclamanta societatea A. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII solicită anularea În parte a Hotărârii CNCD nr. 22/12.01.2022, prin care s-a dispus amendarea reclamantei cu suma de 10.000 RON, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (4), art. 2 alin. (6) coroborate cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, precum şi publicarea rezumatului hotărârii pe pagina de internet a reclamantei, timp de 3 luni, în temeiul prevederilor art. 26 din O.G. nr. 137/2000.

În subsidiar, solicită înlocuirea sancţiunilor aplicate reclamantei cu măsura avertismentului.

În fapt, prin petiţia înregistrată la CNCD sub nr. x/15.10.2020, dl. B., fost viceprimar al Constanţei, membru C., a solicitat sancţionarea soc. A.(societate care administrează publicaţia on-line "D."), precum şi a persoanelor fizice E., F., G., H. si I. (redactori si reporteri ai publicaţiei on-line "D."), pentru publicarea in cotidianul on-line "D." a unor articole la care au fost efectuate comentarii discriminatorii referitoare la persoana petentului, cu referire la apartenenţa grupului etnocultural din care face parte (macedonian-aromân).

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăţi

Prin sentinţa civilă nr. 90 din 16 mai 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea în materia contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii: CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII şi B., având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondată.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta A. şi, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond.

În dezvoltarea recursului, recurenta susţine că soluţia pronunţată de prima instanţă este netemeinică, întrucât nu sunt întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta altuia.

Invocând dispoziţiile art. 2 alin. (1), 4), (6) şi ale articolului 15 din O.G. nr. 137/2000, susţine recurenta că, asa cum a arătat şi in punctul de vedere prezentat CNCD (înregistrat sub nr. x/19.10.2021), în ceea ce priveşte soc. A. aceasta nu a săvârşit vreuna din faptele prevăzute de art. 2 alin. (1), alin. (4) si alin. (6) din O.G. nr. 137/2000.

De altfel, chiar in cuprinsul Hotărârii nr. 22/12.01.2022 se retine că soc. A. nu a discriminat petentul, articolele publicate de cotidianul on-line D. au legătură numai cu activitatea administrativă desfăşurată de dl. B. în calitate de viceprimar al municipiului Constanta, fără referiri la convingerile sale politice sau la apartenenţa sa etnică.

Având in vedere rolul pe care îl joacă presa scrisă - inclusiv presa online - de informare şi comunicare cu cetăţenii, în toate domeniile (incluzându-l pe cel politic) arată recurenta că sunt inerente (în condiţiile actuale ale hypertextualizarii si agorei informaţionale) ca in interacţiunea dintre publicaţiile online si cititorii lor să existe comentarii care ar putea fi interpretate ca incitări la violenţă faţă de alte persoane.

Ca atare, consideră că ar trebui aplicat testul proportionalităţii între aplicarea cenzurii comentariilor şi a libertăţii de exprimare şi a impactului real al acestor comentarii în rândul celor care au acces la aceste materiale publicate.

Pe siteul www.x.ro sunt postate cu caracter permanent regulile privind modul de comunicare protejat şi regulile de comunicare, având următorul conţinut:

"Foarte important: Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolului aparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă şi personalităţi citate, responsabilitatea juridică le aparţine acestora.

RESPONSABILITATEA JURIDICĂ PENTRU POSTAREA DE COMENTARII APARŢINE AUTORILOR ACESTORA

Opiniile cititorilor sunt foarte importante pentru noi, iar acesta este motivul pentru care secţia Comentarii rămâne deschisă. Comentariile pot îmbogăţi experienţa cititorului şi ne pot oferi şi nouă informaţii utile. Nu ne dorim să îngrădim în niciun fel dezbaterea şi interactivitatea cu noi. Pentru a evita formulările indecente, obscene, dar şi injuriile am dezvoltat un set de reguli pe care vă angajaţi să le respectaţi atunci când intenţionaţi să postaţi un comentariu la unul dintre articolele publicate de ziarul nostru şi, totodată, recunoaşteţi faptul că vă faceţi responsabil de limbajul pe care îl folosiţi şi de mesajul pe care îl transmiteţi, care nu reprezintă poziţia site-ului nostru.

REGULI PRIVIND COMENTARIILE:

Prin postarea unui comentariu, vă angajaţi să respectaţi regulile pe care le-am stabilit în această pagină

1. Nu comentaţi în numele altor persoane.

2. Folosiţi un limbaj civilizat, fără cuvinte şi expresii licenţioase

DOMNULUI PREŞEDINTE AL ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

3. Nu instigaţi la ură şi violenţa

4. Nu postaţi informaţii personale despre alte persoane şi nu colectaţi sau salvaţi informaţii despre ceilalţi utilizatori.

5. Atacurile la persoană, tentativele de intimidare, ameninţările sau hărţuirea unor utilizatori, a altor persoane sau a autorilor articolelor sunt interzise. în caz contrar, ne rezervăm dreptul de a pune la dispoziţia instituţiilor abilitate, la cerere, informaţiile şi IP-urile pe care site-ul le stochează."

Ca urmare, toţi cititorii sunt informaţi cu privire la regulile de comportament şi la limbajul adecvat. In măsura în care redacţia este sesizată şi constată că prin comentariile postate de cititori se pot crea situaţii discriminatorii, aceste comentarii sunt înlăturate, şi in măsura posibilităţilor, se blochează ID-ul persoanei care a postat un astfel de comentariu.

Or, în ceea ce îl priveşte pe petent, acesta nu a sesizat redacţia cu privire la comentariile cititorilor la articolele publicate pe site-ul www.x.ro, acesta reclamând conţinutul comentariilor respective direct către CNCD.

Ca urmare, solicită a se avea în vedere faptul că, aşa cum reţine şi CNCD in Hotărârea nr. 22/12.01.2022, recurenta nu este autoarea vreunei fapte cu caracter discriminatoriu fata de petent.

Asa cum se reţine şi in Hotărârea CEDO din 2 februarie 2016, (în Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete şi lndex.hu Zrt împotriva Ungariei -cererea nr 22947/13-cauza in care s-a pus în discuţie responsabilitatea deţinătorului unei pagini de internet privind comentariile postate), judecătorii CEDO au decis că există responsabilitate doar în situaţia în care deţinătorul este avertizat asupra unui conţinutului nepotrivit al mesajelor şi nu ia măsuri (spre exemplu nu şterge mesajele).

Or, în cauza de faţă, premisa factuală reţinută şi de instanţa de fond este reprezentată de comentariile făcute de cititorii ziarului online "D." la anumite ştiri, comentarii care în considerarea judecătorul fondului au depăşit limitele unui comportament echilibrat si nediscriminatoriu, constituindu-se în mesaje de incitare la ură şi violenţă (hate speech) şi care impune interferenţa statului în limitarea libertăţii de exprimare.

Recurenta solicită a se avea în vedere, raportat şi la jurisprudenta CEDO mai sus citată, faptul că, având în vedere şi perioada în care au fost postate comentariile (respectiv în perioada alegerilor locale, la care petentul a avut calitatea de candidat din partea unui partid politic), cu luarea în considerare a volumului mare de subiecte publicate în perioada respectivă (în legătura cu toate partidele politice si toţi candidaţii), ca nu se putea efectua o verificare completa a tuturor comentariilor. O blocare a tuturor comentariilor cititorilor - în condiţiile in care se publicul cititor era fidelizat prin posibilitatea de a împartaşi agorei opiniile cu privire la subiectele ce fac obiectul publicării - ar fi determinat dezaprobarea acestora şi condamnarea publicaţiei pentru limitarea dreptului la opinie.

De aceea, aşa cum se reţine şi in Hotărârea CEDO din 2 februarie 2016, consideră că petentul, la momentul când a sesizat apariţia unor comentarii pe care le-a considerat discriminatorii la persoana sa, trebuia sa sesizeze administratorul site-ului cu indicarea articolelor şi a comentariilor în cauză.

Însă petentul a preferat sa stea în pasivitate, şi - luând in considerare şi un posibil efect negativ al alegătorilor - doar după validarea rezultatului alegerilor locale a ales să se adreseze direct către CNCD, fără a sesiza în prealabil societatea care editează publicaţia D..

Consideră recurenta că reacţia întârziată a acestuia trebuie corelată cu perioada alegerilor, autorii comentariilor exprimându-şi în principal nemulţumirea şi dezamăgirea fata de activitatea omului politic - astfel încât deşi articolele (si comentariile) sunt postate în luna august 2020, plângerea a fost înregistrata direct la CNCD în octombrie 2020 (după validarea rezultatelor alegerilor locale).

Ca urmare, faţă de aceste considerente, ţinându-se cont şi de jurisprudenta CEDO mai sus citată, recurenta solicită a se avea în vedere că responsabilitatea proprietarului unei pagini web pentru comentariile utilizatorilor nu poate fi angajată automat, pentru simplul motiv că setările respectivului site permiteau vizitatorilor să posteze comentarii.

Inclusiv în jurisprudenţa naţională, ICCJ a statuat că "din perspectiva jurisprudenţei CEDO din cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete şi lndex.hu ZRT contra Ungariei (2 februarie 2016) prin care s-a decis că responsabilitatea proprietarului unei pagini web pentru comentariile utilizatorilor nu poate fi angajată automat, pentru simplul motiv că setările respectivului site permiteau vizitatorilor să posteze comentarii".'

Atât instanţele naţionale cat si cele europene subliniază faptul că un sistem bazat pe un disclaimer privind responsabilitatea utilizatorilor pentru comentariile postate şi un sistem de ştergere a comentariilor la simpla solicitare a persoanei vizate pot constitui o alternativă pentru a se realiza un just echilibru între drepturile concurente implicate.

Din aceasta perspectivă, consideră nu se poate solicita reclamantei recurente să instituie măsuri excesive de cenzură a comentariilor cititorilor, în condiţiile în care şi-a dovedit buna credinţă iar pârâtul B. a înţeles să sesizeze autoritatea de stat care acţionează în domeniul discriminării doar după trecerea unei perioade de timp care sa îi confere un confort politic în raport cu alegatorii.

Dimpotrivă, recurenta susţine că şi-a atenţionat cititorii atât cu privire la responsabilitatea pentru comentariile postate cât şi cu privire la consecinţele postării unor comentarii care au caracter discriminatoriu.

In acelaşi timp, petentul B., deşi a cunoscut conţinutul acestor comentarii, nu a solicitat în prealabil administratorului site-ului pe care au apărut comentariile respective să efectueze îndepărtarea cometariilor pe care le considera denigratoare.

In concluzie, solicită a se constata că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru sancţionarea sa contravenţională, întrucât nu este autoarea comentariilor sancţionabile şi nu a avut cunoştinţă de existenta acestora, petentul omiţând să sesizeze în prealabil societatea cu solicitarea de a şterge comentariile respective.

Ca urmare, solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi, în temeiul prevederilor art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o noua judecată instanţei de fond.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta S.C. A. S.R.L. doar intimatul - pârât B. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, în principal, ca nul, pentru neîncadrarea motivelor expuse în motivele de casare prevăzute de lege şi, în subsidiar, ca nefondat, arătând că, prin neştergerea comentariilor nici după ce a aflat că acesta le consideră discriminatorii, recurenta a avut un comportament pasiv care, prin efectele pe care le-a generat, l-a supus unui tratament injust, degradant, iar acest tip de afirmaţii nu sunt protejate de dreptul la libera exprimare.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a combătut apărările intimatului - pârât B. din cadrul întâmpinării printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4701 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 din acelaşi act normativ, deşi întâmpinarea acestuia i-a fost comunicată în termenul legal.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 05.09.2022 s-a fixat primul termen pentru soluţionarea recursului la data de 24.10.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, după soluţionarea cu prioritate a excepţiei nulităţii, invocată de intimatul - pârât B., în cadrul întâmpinării, în sensul respingerii acesteia, pentru considerentele arătate în practicaua prezentei hotărâri, luând act de solicitarea recurentei - reclamante, de judecare a cauzei în lipsa sa, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi a reţinut dosarul spre soluţionare asupra cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate, dar şi prin raportare la apărările intimatului B., la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum şi la dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru argumentele în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a supus controlului de legalitate, în condiţiile art. 20 alin. (9) din Legea audiovizualului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, relublicată, Hotărârea nr. 22/12.01.2022 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 10.000 RON, reţinându-se că faptele acesteia reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (4), art. 2 alin. (6) coroborate cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Totodată s-a instituit în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L. obligaţia de a publica un rezumat al hotărârii pe propria pagină de internet, cu link de pe prima pagină, timp de 3 luni, conform art. 26 alin. (1) fin O.G. nr. 137/2000, precum şi recomandarea ca, pe viitor, să monitorizeze comentariile şi să le şteargă pe cele cu caracter discriminatoriu.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat de petentul B. care reclamă publicarea în cotidianul on-line " Republica de Constanţa" a unor articole la care au fost efectuate comentarii discriminatorii referitoare la persoana sa cu referire la apartenenţa grupului etnocultural din care face parte (macedonian-aromân).

În esenţă, intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut prin hotărârea contestată faptul că în prezenta cauză comentariile analizate sunt de natură să vizeze atingerea demnităţii, să creeze o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare, ofensatoare, îndrepată împotriva petentului pe criteriul originii etnice, apartenenţei politice, respectiv al aspectului fizic şi care au avut ca scop şi efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului la demnitate.

Astfel, societatea reclamată, prin neştergerea comentariilor, a avut un comportament pasiv care, prin efectele pe care le-a generat, a supus petentul unui tratament injust, degradant.

Curtea de apel a analizat detaliat situaţia de fapt relevată de comentariile postate în varianta on-line a publicaţiei Republica de Constanţa, ajungând la concluzia că sancţiunea aplicată este legală.

Concluzia curţii de apel este corectă, fiind însuşită de instanţa de control judiciar pentru că reflectă aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situaţia de fapt ale cărei coordonate relevante nu sunt supuse contestării.

Prin recursul exercitat, într-o primă critică recurenta susţine că soluţia pronunţată de prima instanţă este netemeinică, întrucât nu sunt întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta altuia, dat fiind faptul că pe site-ul www.republicaonline. Ro sunt postate cu caracter permanent regulile privind modul de comunicare protejat şi regulile de comunicare, menţionându-se faptul că responsabilitatea juridică pentru postarea de comentarii aparţine autorilor acestora.

Această critică nu poate fi reţinută de instanţa de control judiciar, care aminteşte în prealabil că articolele 483 şi art. 488 C. proc. civ., permit casarea hotărârilor de fond doar pentru motive de nelegalitate, iar nu pentru motive de netemeinicie.

Susţinerile reclamantei în sensul că nu ar răspunde şi pentru faptele comentatorilor săi la articolele postate în ediţia online a publicaţiei sunt găsite neîntemeiate de Înalta Curte, în considerarea faptului că, o conduită conformă principiului nediscriminării presupune, în privinţa furnizorilor de servicii al societăţii informaţionale, o diligenţă sporită în vederea preîntâmpinării mesajelor umilitoare, ofensatoare, care incită la ură şi violenţă sau exprimă o atitudine care vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, diligenţă ce presupune nu numai abţinerea de la propria faptă de discriminare dar şi luarea măsurilor adecvate pentru înlăturarea comentariilor ce pot conduce la proliferarea urii faţă de alte etnii.

Judicios a reţinut prima instanţă că legea sancţionează nu doar comportamentul activ discriminatoriu, ci şi comportamentul pasiv, iar atitudinea permisivă a publicaţiei faţă de conţinutul comentariilor a favorizat comportamentul activ al cititorilor săi în exprimarea unor comentarii de genul "cimpanzeii de makedoni"; "cretinoid de machedon, aşa cum sunt toţi machedonii; rasă de parveniţi; ciobani inculţi plini de aere de superioritate; hoţi"; "singurii machedoni de treabă şi cinstiţi sunt cei morţi;" B. este un jeg makidonesc Cipan primitiv, makidon sadea"; "afara cu makidonii din Dobrogea" Makidonii… sunt ca o plagă" şi dezvoltarea unui adevărat discurs al urii atât faţă de intimatul - pârât B., determinat de etnie, dar şi faţă de comunitatea aromână.

Aceste comentarii, reprezentând un comportament manifestat în public, sunt de natură să vizeze atingerea demnităţii, să creeze o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilioare, ofensatoare îndreptată împotriva petentului pe criteriul originii etnice, apartenenţei politice, respectiv al aspectului fizic.

Sub acest aspect, reclamanta în cauză putea si trebuia să cenzureze, să elimine asemenea comentarii cu un conţinut degradant, umilitor si ofensator, atât faţă de intimatul - pârât B., dar şi faţă de comunitatea aromână.

În calitatea sa de deţinător si, simultan, administrator al publicaţiei online, reclamanta avea obligaţia să verifice conţinutul comentariilor survenite ca urmare a publicării propriilor materiale, prin punerea la dispoziţia publicului a acestei reţele de natura unei platformei online (pârghia publicării online a respectivelor comentarii), astfel încât publicarea acestora să fie permisă/menţinută pe pagina online în cauză doar în măsura în care corespundeau inclusiv cu normele juridice în materia nediscriminării.

Or, prin decizia de a permite/menţine publicarea/postarea respectivelor comentarii pe pagina online a publicaţiei, reclamanta, în calitate de deţinător si administrator al acestei pagini online proprii, şi-a însuşit pe cale implicită sensul defăimător, ofensator si degradant pe criteriul apartenenţei la comunitatea aromână.

Reclamanta deţine obligaţia controlului a priori atât în privinţa avizării publicării materialelor proprii pe pagina online, cât şi a verificării comentariilor cu caracter discriminatoriu, cărora le creează sub asumare proprie posibilitatea tehnică de postare/publicare, prin punerea la dispoziţie a paginii/platformă online, pentru prevenirea atingerii drepturilor si libertăţii persoanelor.

Este de precizat că orice utilizator al unor asemenea pagini/platforme online, prin intermediul cărora publică materiale informative, analitice, politice, etc, de interes public, cu scopul de a obţine un feedback de la cititori sub forma comentariilor la adresa acestor materiale, deţine pe cale implicită obligaţia verificării şi moderării conţinutului acestor comentarii, cenzurându-le/înlăturându-le pe cele care deţin caracter discriminatoriu, sub consecinţa răspunderii juridice izvorâte din nerespectarea legislaţiei interne si internaţionale antidiscriminare.

Este lipsit de relevanţă faptul că reclamanta nu ar fi avut un rol activ, respectiv că articolele înseşi nu au un caracter ofensator, sau instigator, ci doar unul pasiv, deoarece, prin acţiunea reclamantei constând în permiterea postării/publicării unor comentarii discriminatorii şi menţinerea acestora, reclamanta participă personal, direct sau indirect, în ultimă instanţă prin acţiunea sa pasivă, permisivă, la săvârşirea faptei de discriminare, favorizând comportamentul activ al cititorilor săi în exprimarea unor comentarii cu caracter discriminatoriu şi dezvoltarea unui adevărat discurs al urii (hate Spreech) atât faţă de intimatul - pârât B., determinat de etnie, dar şi faţă de comunitatea aromână.

Este lipsit de relevantă juridică si aspectul că respectivele comentarii nu-i aparţin, întrucât responsabilităţile reclamantei, în calitatea sa de deţinător si administrator implicit al online, se nasc, sub consecinţa răspunderii juridice, inclusiv fată de terţii (adică vizitatorii) cărora le pune la dispoziţie o veritabilă platformă online proprie, în scopul vizitării si postării unor asemenea comentarii, urmărite ca feedback la adresa materialelor proprii publicate pe aceeaşi pagină online.

In atare împrejurare, deţinătorul si administratorul implicit al unei asemenea pagini online are obligaţia implicită să verifice conţinutul comentariilor cărora le creează asumat pârghia postării/publicării online, astfel încât postarea/publicarea acestora să fie acceptată/menţinută doar în măsura în care corespunde inclusiv cu normele juridice în materie de nediscriminare.

Per a contrario, prin decizia de a accepta/menţine atare comentarii vexatorii pe pagina online proprie, deţinătorul si administratorul online îşi însuşeşte pe cale implicită caracterul acestora.

În speţă, se poate reţine chiar şi o răspundere directă a recurentei - reclamante pentru fapta proprie a deţinătorului/administratorului publicaţiei online, în virtutea obligaţiei implicite de a verifica/cenzura comentariile cu un conţinut ilicit/discriminatoriu, în scopul preîntâmpinării efectelor lezatoare a unor drepturi precum dreptul la demnitate personală, în contextul menţinerii pe platforma online deţinută şi administrată de către reclamantă, a comentariilor care incitau la ură şi violenţă, pe criteriul apartenenţei etnice.

Activitatea de administrare implicită a unor spatii online, indiferent de natura si denumirea acestora, dar analoage ca scop şi obiectiv (publicarea unor materiale creative, informaţionale, analitice, jurnalistice etc., inclusiv din perspectiva deciziei de a accepta/publica pe aceste pagini comentariile vizitatorilor/cititorilor), nu poate fi folosită sau tolerată în scopuri potrivnice ordinii de drept statornicite prin Constituţie si prin legi speciale (precum cele în domeniul nediscriminării) ori în scopuri potrivnice drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice.

În apărarea intereselor societăţii si persoanelor împotriva folosirii abuzive a dreptului de publicare online si chiar de exprimare prin intermediul unor astfel de pagini online, este interzisă publicarea si difuzarea prin spaţiul virtual a materialelor de orice natură: opinii analitice, informaţionale, comentarii ale vizitatorilor, cititorilor etc., cu caracter discriminatoriu.

În acest sens, Înalta Curte face trimitere la jurisprudenţa CEDO în această problematică, reţinând considerentele exprimate de instanţa europeană în Cauza Delfi vs. Estonia din 10.10.2013, unde se menţionează că, o publicaţie online răspunde juridic nu doar pentru materialele editate/publicate, dar inclusiv pentru comentariile defăimătoare ale cititorilor online, întrucât administratorii publicaţiei online pot şi trebuie să se asigure că nu vor fi publicate comentarii defăimătoare sau jignitoare (prin utilizarea unor metode de genul obligativităţii că utilizatorii să se înregistreze şi doar după aceea să poată posta, iar administratorii site-ului publicaţiei să modereze comentariile înainte că acestea să fie publicate sau să le modereze cu celeritate după ce ele sunt publicate).

Totodată, în cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete şi Index.hu Zrt contra Ungariei, instanţa a statuat că un sistem de disclaimer şi de eliminare la cerere a comentariilor ofensatoare constituie instrumente adecvate pentru păstrarea echilibrului între libertatea de exprimare şi dreptul la reputaţie al persoanelor vizate de mesajele calomnioase ale cititorilor. Cu toate acestea, în această din urmă cauză, s-a consacrat o excepţie de la regulă instituită în jurisprudenţa recentă a CEDO, excepţie aplicabilă în situaţia în care comentariile cititorilor intră în categoria limbajului urii sau în categoria mesajelor care incită la violenţă. În paragraful 64 din hotărârea CEDO se arată în mod implicit că, în cazul în care, comentariile cititorilor intră în categoria aşa-numitului limbaj al urii sau în categoria mesajelor care incită la violenţă, măsurile de cenzură a acestui tip de mesaje trebuie să fie unele sporite. (paragraful 64 Hotărârea CEDO din 2.02.2016).

Înalta Curte aminteşte că Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului au calitatea de izvor de drept, deoarece potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile constituţionale privind drepturile si libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaraţia universală a drepturilor omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte. Iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care normele dreptului intern sunt mai favorabile. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Constituţie, tratatele internaţionale la care România este parte constituie drept intern.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind instanţa supranaţională care garantează respectarea drepturilor omului de către organele jurisdicţionale aparţinând statelor parte la Convenţia Europeană în materie, pronunţă hotărâri obligatorii pentru instanţele si autorităţile naţionale.

Argumentul recurentei - reclamante, în sensul că s-ar fi disociat de orice comentarii ofensatoare prin aceea că a anunţat comentatorii cu privire la faptul că aceştia ar fi singurii responsabili de conţinutul comentariilor respective, nu poate fi reţinut, în considerarea faptului că maniera în care a procedat (şi procedează), nu o exonerează de răspundere şi nu indică diligenţe de factură tehnică care să respecte rigorile trasate de către C.E.D.O., întrucât scopul stabilit public si oficial asumat, inclusiv pe cale procesuală, de către reclamantă procedeului său nu este acela de a elimina comentariile ofensatoare (astfel cum solicită instanţa europeană), ci exclusiv acela de a se deresponsabiliza, anunţând public că "responsabilitatea juridică pentru postarea de comentarii aparţine autorilor acestora".

Or, argumentul C.E.D.O. în sensul stabilirii unui instrument care să impună cu rigurozitate implicarea activă include eo ipso o responsabilizare a deţinătorului şi administratorului paginii online, de natura obligaţiei (concretizate prin "luarea unor măsuri de cenzură sporite" de către deţinător/administrator, astfel cum precizează expressis verbis instanţa europeană) de a elimina/şterge comentariile ofensatoare şi astfel, a opri dezvoltarea unui adevărat discurs al urii.

Iar comentariile postate pe o pagină online, care prin conţinutul lor ofensează atât comunitatea aromână cât şi pe intimatul - pârât B. (devenind, astfel, incidente dispoziţiile art. 15 raportat la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000), sunt încadrate implicit în categoria "limbajului urii", întrucât un comportament public constând în emiterea unor opinii, comentarii ofensatoare fată de o anumită etnie reprezintă implicit afişarea unei atitudini ostile, răuvoitoarea şi a unui sentiment de ură/duşmănie, elemente caracteristice "limbajului urii".

Astfel, aşa cum a reţinut CNCD în hotărârea contestată, comentariile analizate aveau un caracter discriminatoriu ostil si degradant, creând o atmosferă de intimidare, umilitoare, ofensatoare, îndreptată împotriva intimatului -pârât pe criteriul originii etnice, apartenenţri politice, dar şi aspectului fizic, iar instanţa constată că se încadrau in categoria limbajului urii potrivit art. 2 alin. (1) si art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, conform cărora " (4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale."

Contrar susţinerile recurentei - reclamante, fapta de discriminare a existat şi a fost săvârşită de aceasta, care nu a şters respectivele comentarii, raportat la caracterul discriminatoriu ostil si degradant al acestora, deşi în calitate de editor al publicaţiei on-line era răspunzătoare de conţinutul comentariilor.

Din probele administrate în faţa Consiliului, instanţă constată că reclamanta nu a intervenit rapid pentru eliminarea respectivele comentarii, aceasta nefăcând dovada afişării modalităţii de ştergere la cerere a mesajelor considerate ofensatoare, sau a unui mecanism simplu de raportare şi eliminare a acestora, prin care orice persoană să poată sesiza un comentariu nepotrivit prin simpla apăsare a unui buton virtual dedicat.

Or, aşa cum a reţinut CNCD în hotărârea contestată, corect menţinută de prima instanţă, mesajele analizate aveau un caracter discriminatoriu ostil si degradant, pe criteriul etniei, iar Înalta Curte constată că se încadrau in categoria limbajului urii potrivit art. 2 alin. (1) si art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Judicios a reţinut instanţa de fond că reclamanta nu a adoptat măsuri rapide, suficiente şi efective pentru a cenzura şi a împiedica publicarea respectivelor comentarii.

Nici argumentul în sensul că intimatul - pârât B. nu a sesizat în prealabil societatea care editează publicaţia cu o solicitare de eliminare a comentariilor şi a postărilor incriminate, ci a ales să se adreseze direct către CNCD, nu poate fi primit, în condiţiile în care legea (art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000) îi oferea posibilitatea sesizării CNCD, necondiţionat de sesizarea prealabilă a publicaţiei.

Pe de altă parte, acest aspect este irelevant pentru analiza legalităţii hotărârii contestate, neputând fi afectată soluţia de "constatare a faptei de discriminare" prin hotărârea contestată, atât timp cât se reţine caracterul discriminatoriu al comentariilor (necontestat, de altfel, nici de către reclamantă), care au produs efecte, creând o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare, ofensatoare, îndreptată atât împotriva intimatului - pârât B., cât şi împotriva comunităţii aromâne.

Nu poate fi pusă în discuţie legitimitatea petiţionarii unei fapte de discriminare în fata organismului naţional CNCD competent pentru a constata şi sancţiona toate formele de discriminare săvârşite pe teritoriul României, în contextul în care dreptul la petiţionare nu este si nu poate fi condiţionat legal de o astfel de sesizare în prealabil a deţinătorului si administratorului unei asemenea publicaţii online.

Prin urmare, absenţa unei astfel de sesizări prealabile nu înlătură responsabilităţile deţinătorului si administratorului unei asemenea pagini online de a verifica conţinutul comentariilor survenite ca urmare a publicării propriilor materiale, prin punerea la dispoziţia publicului a acestei reţele de natura unei platformei online, astfel încât postarea/publicarea acestor comentarii să fie permisă/menţinută pe pagina online în cauză doar în măsura în care corespundeau inclusiv cu normele juridice în materia nediscriminării .

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., fiind pronunţată cu interpretarea corectă a normelor cuprinse în O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, criticile recurentei - reclamante nefiind apte să conducă la reformare acesteia.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 90 din 16 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.