Validity of disqualification in public tender for exceeding management project page limit and admissibility of appeal against administrative act with existing legal effects

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Iaşi şi succesiv modificată la data de 6 septembrie 2021, 21 septembrie 2021, 23 septembrie 2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul de administraţie al Spitalului SF. Spiridon Iaşi, Comisia de organizare a concursului de ocupare a postului de manager persoană fizică la Spitalul SF. Spiridon Iaşi, Comisia de soluţionare a contestaţiilor pentru concursul de ocupare a postului de manager la Spitalul SF. Spiridon Iaşi, Ministerul Sănătăţii şi B. anularea concursului de ocupare a postului de manager la spitalul SF. Spiridon Iaşi, anularea deciziei comisiei de soluţionare a contestaţiilor din data de 25 august 2021, anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1799/7 septembrie 2021 şi constatarea nulităţii contractului de management nr. x/7 septembrie 2021.

Prin sentinţa civilă nr. 20 din 20 ianuarie 2022 Tribunalul Iaşi şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de apel Iaşi.

Astfel, cauza a fost înregistrată la data de 17 februarie 2022 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022.

Hotărârile ce fac obiectul controlului judecătoresc

Prin sentinţa nr. 71/2022 din data de 23.05.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea astfel cum a fost modificată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., Comisia de Organizare a concursului de ocupare a postului de manager la Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă SF. Spiridon din Iaşi, Comisia de soluţionare a contestaţiilor la concursului de ocupare a postului de manager la Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă SF. Spiridon din Iaşi, Consiliul de administraţie al Spitalului Clinic Judeţean de urgenţă SF. Spiridon din Iaşi, Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă SF. Spiridon din Iaşi şi Ministerul Sănătăţii, obligând reclamanta la plata către pârâtul B. a sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

Anterior, prin încheierea de şedinţă din data de 14.03.2022 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, printre altele, a prorogat soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, faţă de lipsa procedurii prealabile şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii pentru data de 28.03.2022.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.04.2022 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, printre altele, a respins atât excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii, ambele excepţii fiind invocate de această autoritate.

Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei nr. 71/2022 din data de 23.05.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a exercitat calea de atac a recursului şi, încadrând criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând procesul în fond, să se admită acţiunea, astfel cum a fost formulată.

Fără a structura criticile pe fiecare motiv de casare invocat, recurenta - reclamantă a susţinut în esenţă că hotărârea instanţei de fond nu se bazează, în esenţă, pe nici un argument juridic punctual referitor la petitul esenţial al cererii, respectiv, constatarea caracterului ilegal, abuziv şi neîntemeiat al respingerii calităţii sale de candidat la procedura privind Concursul de Ocupare a Postului de Manager persoană fizică la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi, şi implicit anularea concursului. Instanţa face o serie întreagă de alegaţii cu privire la justificarea normativă, restrictivă şi imperativă a unui anumit număr de pagini pe care orice candidat trebuie să le respecte în ceea ce priveşte proiectul său, însă nu arată în mod clar, din perspectivă legală, că sancţiunea nerespectării numărului de pagini ar duce implicit la respingerea candidaturii, acest aspect nefiind prevăzut de vreo normă în acest sens. Nerespectarea numărului de pagini al proiectului nu este sancţionată cu invalidarea candidaturii de nici un act normativ. Ordinul nr. 1520/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager persoană fizică din spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii nu prevede nici o sancţiune legată de depăşirea numărului de pagini.

În consecinţă, recurenta consideră că atitudinea Comisiei de Contestaţie, cu privire la invalidarea candidaturii sale şi crearea premiselor pentru a nu putea participa la concurs au fost abuzive, tendenţioase şi extra-normative. Această atitudine impunea instanţei de fond să dispună admiterea capătului 3 de cerere, să constate că recurenta îndeplinise criteriile legale de participare la concurs şi să dispună reluarea acestuia. Or, hotărârea instanţei de fond constată în mod greşit o sancţiune acolo unde aceasta nu este prevăzută de lege (Ordinul nr. 1520/2016).

Din analiza sentinţei recurate se poate trage doar concluzia că instanţa a reţinut că singurul viciu ce poate fi imputat recurentei şi care a dus la invalidarea candidaturii sale este cel legat de depăşirea numărului de pagini al Proiectului de management - fila x sentinţă, alin. (5) - fila x, alin. (3), însă, susţine că această reţinere este contrazisă chiar de menţiunile instanţei din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 11.04.2022, unde se arată fără echivoc, la fila x, alin. (2):

"reiese din print-screen-ul pe care reclamanta l-a depus la dosar, respectiv faptul că proiectul doamnei A. conţine 21 de pagini, acelaşi număr ca al tuturor celorlalţi candidaţi, reţinându-se 20 de pagini - proiectul şi pagina 1 cu numele proiectului şi candidatului".

Inechitatea şi inconsecvenţa instanţei în aprecierea unitară a argumentelor pro şi contra invalidării Comisiei de Evaluare cu privire la readucerea sa în postura de a candida din nou rezidă din referirile punctuale precizate la fila x, alin. (6), respectiv fila x, alin. (10) din hotărâre, la prima situaţie referindu-se la împrejurarea că decalarea cu o zi a calendarului nu produce o vătămare, întrucât data de 21.08.2021 a fost zi nelucrătoare, sâmbătă, dar operând cu diferenţă de măsură în ceea ce priveşte data de 05.09.2021 (data întocmirii procesului-verbal de finalizare a concursului prin care B. era declarat câştigătorul concursului), când Comisia nu a mai considerat că data de 5.09.2021 era zi nelucrătoare, respectiv Duminică, concluzionând că procesul-verbal este întocmit în condiţii de legalitate. Deci, precizarea datei de 05.09.2021 în cuprinsul procesului-verbal reprezintă prin ea însăşi un fals intelectual, întrucât Comisia nu lucra duminica, fiind evident că documentul fusese întocmit anterior, prin încălcarea crasă a procedurii. Acest proces-verbal a fost trimis tot de pe adresa de poştă electronică a secretariatului Spitalului Sf. Spiridon către adresa de poştă electronică a ministerului sănătăţii, în BCC fiind menţionate adresele de email ale Domnului B., respectiv ale Doamnei C., ori d-nul B. în calitate de candidat la concurs nu avea nici un temei legal să primească aceste informaţii.

Invocă dispoziţiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., ce reglementează situaţia termenelor care se împlinesc într-o zi nelucrătoare şi susţine că soluţia stabilită de cod este aceea de prelungire până în următoarea zi lucrătoare, şi nicidecum devansarea termenului, aşa cum a procedat comisia în cazul de faţă, iar instanţa de fond a validat această neregularitate prin hotărârea atacată.

Aşadar, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală atunci când a apreciat că nerespectarea termenelor nu i-ar fi produs nicio vătămare, deşi publicarea rezultatelor selecţiei dosarelor trebuia să aibă loc pe 21.08.2021 nu pe 20.08.2021, iar publicarea proiectelor de management pe 26.08.2021, acestea fiind publicate tot pe 20.08.2021, cu 5 zile anterior de data stabilită. Publicarea proiectelor de management cu 5 zile mai devreme a permis contracandidatului meu, d-nul B. depunerea contestaţiei cu m\ 43264/23.08.2021, care este admisă de Comisia de contestaţii "având în vedere caracterul imperativ al acestei cerinţe, Comisia decide Admiterea Contestaţiei cu două voturi pentru şi o abţinere". Or, calendarul de concurs care are la bază Ordinul 1520/2016, la care instanţa face referire, prevede o succesiune a evenimentelor care prevede publicarea proiectelor de management după finalizarea contestaţiilor, care au ca scop verificarea documentelor din dosar, nicidecum a conţinutului proiectului de management.

O altă vătămare produsă prin nerespectarea de către Comisie a calendarului de concurs rezultă din crearea premiselor pentru admiterea contestaţiei dlui B., în condiţiile în care această contestaţie a fost depusă tardiv, cu depăşirea termenului de 24 de ore avut în vedere de prevederile art. 13 alin. (3) din Regulament. în Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager persoană fizică din spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii, la art. 13 alin. (3) se prevede un termen de 24 de ore, după cum urmează:

"Candidaţii pot să conteste acest rezultat în termen de 24 de ore de ia data publicării rezultatelor". Astfel, conform normelor aplicabile, termenul de depunere al contestaţiilor se consideră îndeplinită cel mai târziu în data de 22 august 2021, fără a prezenta relevanţă că aceasta este o zi nelucrătoare.

Potrivit art. 181 Cod de procedură cW\\a," când termenul se socoteşte pe ore, acestaîncepe să curgă de la ora zero a zilei următoare"; în situaţia prezentă, fiind vorba în consecinţă de un termen substanţial pe ore, acesta are o natură juridică aparte şi un mod de calcul diferit, în mod expres definit de legiuitor. Or, abia Ia data de 23 august 2021 dl. B. a formulat contestaţie privind rezultatul verificării dosarelor. O astfel de depăşire a termenului de 24 de ore ar fi trebuit să atragă decăderea sa din dreptul de a depune contestaţie şi respingerea contestaţiei ca fiind tardivă. Data de 20 august 2021 a fost vineri, iar termenul se considera îndeplinit într-o zi de duminică.

Nu poate opera prorogarea termenului cu motivarea că acesta s-ar îndeplini într-o zi nelucrătoare şi ar trebui extins conform prevederilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., deoarece această excepţie este incidenţă doar în cazul termenelor pe zile sau luni. Doctrina menţionează că termenul statornicit pe ore ar trebui calculat de memento ad momentum sau pe ore libere iar un atare mod de calcul s-ar justifica prin scurtimea relativă a termenelor şi prin necesitatea de a asigura integritatea duratei lor în folosul părţilor. Cu toate acestea legiuitorul a utilizat un alt sistem, acela al calculării termenului începând cu ora zero a zilei următoare. Prin urmare, în calculul termenului nu se va lua în considerare timpul scurs în ziua îndeplinirii actului de procedura; termenul va începe să curgă de la ora zero a zilei următoare. în acest fel, părţile vor avea întotdeauna un termen mai lung cu câteva ore decât acela expres determinat de lege. Sub nici o formă, însă, acest termen nu va fi mai lung cu câteva zile, nu aceasta fiind voinţa legiuitorului. De altfel, ora zero a zilei următoare, la care face referire C. proc. civ., înlătură contradicţiile existente în jurisprudenţă în privinţa noţiunii de "miezul nopţii zilei următoare", prevăzută de reglementarea anterioară în art. 101 alin. (2). Ora zero a zilei următoare începe într- adevăr la miezul nopţii, dar a zilei curente. Ora zero este prima oră a zilei întrucât la împlinirea orei 24:00 ziua se schimbă.

Consideră ca fiind greşită şi motivarea instanţei -pag. 5 din sentinţa recurată, în sensul că în atribuţiile Comisiei de Concurs intră protecţia datelor cu caracter personal; or, în speţă, proiectele au fost publicate pe site-ul spitalului cu numele candidaţilor, ceea ce a permis formularea de contestaţii punctuale împotriva tuturor candidaţilor.

Solicită astfel a se observa şi faptul că persoana care a contestat candidatura sa nu avea calitatea necesară pentru a face acest lucru, deoarece, din conţinutul art. 32 din H.G. nr. 286/2011, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că numitul B., în calitate de candidat la acelaşi concurs, nu putea să conteste decât o eventuală decizie a Comisiei de organizare a concursului cu privire la propriul dosar. Prin urmare, în nici un caz nu se poate vorbi nici măcar despre un interes legitim al acestuia în contestarea candidaturii sale. Pornind de la această situaţie de fapt, susţine recurenta că însăşi decizia Comisiei de contestaţie de-a lua în considerare şi de a analiza contestaţia depusă de B. este nelegală şi, ca atare, procedura este lovită de nulitate. Apreciază ca fiind surprinzătoare decizia instanţei care nu constată nici o vătămare prin modificarea discreţionară a datelor stabilite prin calendarul de concurs, însă nu surprinde nelegalitatea formulării de către candidatul B. a contestaţiei împotriva candidaturii sale.

Mai susţine recurenta - reclamantă că, contrar reţinerii instanţei cu privire la asigurarea unui climat de egalitate între candidaţi, aceasta nu a valorizat în nici un fel, apreciind în mod lax susţinerile formulate de contracandidatul B., în sensul că acesta nu a avut o poziţie preopinentă în calitatea sa de Manager interimar. Dimpotrivă, consideră că tocmai această calitate i-a conferit în mod obiectiv şi pe deplin probat posibilitatea luării la cunoştinţă a unor informaţii din dosarele contracandidaţilor săi, iar dovadă absolută a acestei împrejurări o constituie Adresă 42885/19.08.2021 a Managerului interimar însuşi, depusă cu cu o zi înaintea deschiderii dosarelor de concurs, prin care acesta atrage atenţia Comisiei de Concurs asupra unor aspecte particulare referitoare la numărul de pagini din proiectele de management şi foloseşte termenul de anexe, informaţie pe care nu avea de unde să o ştie la acel moment, dosarele presupunându-se a fi sigilate şi închise într-o încăpere la care teoretic doar Comisia de Concurs ar fi avut acces. Desigilarea şi studierea dosarelor a avut loc pe 20.08.2021, conform procesului-verbal nr. x

Instanţa arată în mod formal că unele dintre neregularităţile semnalate cu privire la atribuirea calităţii de Secretar al Consiliului de Administraţie al Spitalului Sf. Spiridon, în dreptul căreia este aplicată semnătura doamnei C., precum şi implicarea nelegală a contracandidatului său la elaborarea înscrisurilor ce au sta la baza invalidării candidaturii sale nu fac obiectul prezentei acţiuni în justiţie şi nu pot fi verificate. Astfel din documentele depuse la dosar reiese clar că nominalizarea d-nei C. ca secretar al Consiliului de administraţie nu are un temei legal. Legea 95/2006, Titlul VII- Spitalele, Art. 177, prevede clar care este componenţa membrilor Consiliilor de administraţie ale spitalelor din subordinea MS, iar Decizia nr. 844/28.06.2021 desemnează clar membrii titulari şi supleanţi ai CA ai Sp. "Sf. Spiridon" Iaşi, iar Ord. 1520/2016 reglementează atribuţiile Consiliului de administraţie- Cap. II art. 7. Procesul-verbal nr. x/21 aprilie 2021 (anexat la dosar Curte) prin care instanţa vrea sa-şi justifice motivarea implicării d-nei C. în procedura de concurs nu mai este valabil, acesta fiind întocmit de membrii fostului Consiliu de Administraţie al spitalului invalidat de Decizia nr. 844/28.06.2021 unde funcţia de secretar nu există, deci este lovit de nulitate.

De asemenea, recurenta solicită a se respinge, ca nefondat, argumentul care a stat la baza premiselor formulării contestaţiei d-lui B., întrucât contestaţia formulată de candidatul B. are la bază o discuţie ipotetică între reclamantă şi secretară, pe care instanţa, la fila x din sentinţa nr. 71/2022 "nu o consideră relevantă", dar pe care pârâtul o invocă, deoarece nu poate da alte explicaţii referitoare la accesul privind informaţiile din dosarul de candidatură, prevalându-se de calitatea lui de manager interimar, ceea ce contravine cu reţinerea Curţii că potrivit art. 7 alin. (2) din Ordinul 1520/2016 asigurarea şanselor egale pentru toţi candidaţii la concurs reprezintă un principiu de bază al modalităţii legale de ocupare a funcţiei de manager a unui spital public. Implicarea ilegală a d-nei C. în concurs a continuat cu transmiterea spre publicare a proiectelor de management de pe adresa personală a acesteia, atribuţie care revine exclusiv secretarului comisiei de concurs de pe adresa oficială menţionată în publicaţia de concurs. Instanţa a reţinut deja aceste aspecte consemnate în încheierea de şedinţă din 11.04.2022, precum şi legătura dintre d-na C. şi d-nul manager B. (preluarea funcţiei de manager în absenţa acestuia, funcţie care revine de drept unui alt membru al comitetului director conform Regulamentului de Organizare şi funcţionare al Sp. "Sf Spiridon" Iaşi din 19 mai 2020, aprobat prin Ord. nr. 836/19.05.2020, publicat în MO, Partea I, nr. 437/25.05.2020).

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei că legătura dintre C. şi B. nu a putut fi probată, recurenta susţine că la dosarul cauzei se regăsesc mai multe înscrisuri de tip Decizii din care reiese inclusiv autodelegarea Doamnei C. în rolul de Manager interimar al Spitalului Sf Spiridon (Decizia nr. 727/31.05.2021).

Pentru toate aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, în baza motivelor prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., şi admiterea acţiunii în contencios administrativ - anularea concursului pentru ocuparea postului de manager pe persoană fizică la Spitalul "Sf. Spiridon" Iaşi, anularea Ordinului nr. 1799/2021 emis de Ministrul Sănătăţii la data de 07.09.2021 şi a contractului de management nr. x/7.09.2021.

La rândul său, pârâtul Ministerul Sănătăţii a promovat recurs incident, împreună cu întâmpinarea la recursul declarat de reclamanta A., criticând atât sentinţa nr. 71/2022 din data de 23 mai 2022, cât şi încheierile de şedinţă din data de 14.03.2022 şi 11.04.2022, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor sale, invocând dispoziţiile art. 554 alin. (1) C. proc. civ., art. 177 alin. (1) şi art. 187 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, susţine recurentul că atribuţiile consiliului de administraţie al spitalului public, printre care şi cea de organizarea concursului pentru ocuparea funcţiei de manager în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii, sunt prevăzute la art. 187 alin. (10) din Legea nr. 95/2006, iar organul de conducere al spitalului public este consiliul de administraţie. Acest fapt rezultă fără putinţă de tăgadă din atribuţiile acestuia, respectiv, printre altele, propune revocarea din funcţie a managerului şi a celorlalţi membri ai comitetului director, aproba măsurile pentru dezvoltarea activităţii spitalului în concordanţă cu nevoile de servicii medicale ale populaţiei şi documentele strategice aprobate de Ministerul Sănătăţii, dispune măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.

Aşadar, chiar dacă din consiliul de administraţie al spitalului public aflat în subordinea Ministerului Sănătăţii fac parte şi reprezentanţi desemnaţi de Ministerul Sănătăţii, acest fapt nu conduce la concluzia că Ministerul Sănătăţii are calitate procesual pasivă în cauza având obiect anularea actelor concursului pentru ocuparea funcţiei de manager.

Dacă s-ar urma logica reclamantei de chemare în judecată şi a Ministerului Sănătăţii, consideră recurentul că ar trebui chemate în judecată şi Universitatea de Medicină şi Farmacie G.T. Popa Iaşi şi Consiliul Judeţean Iaşi, acestea având la rândul lor, conform legii, reprezentanţi în consiliul de administraţie al spitalului pârât.

In concluzie, susţine că Ministerul Sănătăţii nu are calitate de subiect al raportului juridic litigios, neavând calitatea de organizator al concursului.

În continuare, recurentul formulează critici şi faţă de excepţia inadmisibilitaţii cererii de "constatare a nulităţii absolute sau de anulare " a OMS nr. 1799/07.09.2021 şi a contractului de management nr. x/07.09.2027 pentru lipsa plângerii prealabile", arătând că, în cauză, reclamanta, prin cererea de modificare a acţiunii, solicită constatarea nulităţii absolute sau anularea Ordinului de numire în funcţia de manager al SCU Sf. Spiridon Iaşi şi a contractului de management, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Aceasta a formulat mai multe capete de cerere, care trebuie analizate distinct şi eventual calificate în mod corect în raport de actele a căror anulare se urmăreşte, întrucât numai în raport de fiecare act a cărui anulare s-a solicitat poate fi verificată îndeplinirea condiţiei prealabile sesizării instanţei de contencios administrativ, aceea a îndeplinirii procedurii prealabile.

Din lecturarea acţiunii şi a cererii completatoare, dar şi din consultarea înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă nu rezultă că aceasta a parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi, având în vedere faptul că cererea de anulare se referă la un act administrativ adresat altui subiect de drept, consideră că sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Din analiza înscrisurilor ataşate cererii completatoare, respectiv faptul că reclamanta a ataşat Ordinul nr. 1799/07.09.2021 a cărui anulare o cere, rezultă că aceasta, la momentul formulării cererii completatoare avea cunoştinţă de conţinutul ordinului şi nu a formulat plângerea prealabilă corespunzătoare cererii de anulare la emitentul ordinului.

Pentru a evita orice confuzie în ceea ce priveşte momentul depunerii plângerii prealabile, legiuitorul a stabilit, cu titlu de excepţie, faptul că numai cererea vizând suspendarea executării unui act administrativ poate fi promovată imediat după sesizarea autorităţii emitente, respectiv după înregistrarea în evidenţele acesteia a plângerii prealabile, fără a mai aştepta răspunsul la plângerea prealabilă şi că aceste prevederi, dat fiind cadrul bine delimitat de aplicare, nu pot fi extinse şi asupra acţiunilor în anulare.

Or, în cauza de faţă, reclamanta a depus cererea de anulare a Ordinului de numire în funcţie şi a contractului de management fără să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile obligatorii, respectiv dovada plângerii prealabile şi a răspunsului autorităţii.

Consideră că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia acţiunea este admisibilă dacă plângerea prealabilă, deşi nu a fost formulată anterior introducerii acţiunii, este formulată până la momentul judecării cauzei, întrucât chiar denumirea procedurii indică faptul că trebuie îndeplinită "în prealabil". Consideră că nu există nicio raţiune care să justifice formularea plângerii prealabile în timpul procesului, în acest sens fiind şi dispoziţiile prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de acea lege.

Astfel, solicită a se constata că reclamanta nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor legale imperative, prin aceea că a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea prezentei cauze la data de 27.08.2021, fără a fi îndeplinit procedura prealabilă, aspect ce nu poate fi considerat complinit prin adresarea plângerii prealabile concomitent cu această dată concomitent sau ulterior acestei date, motiv pentru care solicită să se constate că demersul reclamantei în justiţie este profund viciat ab initio şi pe cale de consecinţă, neavenit sub aspectul admisibilităţii.

Pentru aceste motive solicită casarea în parte a sentinţei, în ceea ce priveşte încheierile interlocutorii, prin care au fost respinse excepţiile invocate de minister, cu consecinţa admiterii acestora.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului principal promovat de reclamanta A., a formulat întâmpinare intimatul -pârât B., în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor pe care le anexează la întâmpinare, fiind ataşate la dosarul de recurs.

Tot împotriva recursului principal promovat de reclamanta A., au formulat o întâmpinare comună şi intimaţii - pârâţi autorităţi, respectiv Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi, Consiliul de Administraţie al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi, Comisia de Concurs pentru Ocuparea funcţiei de Manager persoană fizică la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi şi Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor pentru Concursul pentru Ocuparea Funcţiei de Manager Persoană Fizică la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală.

Recurentul - pârât Ministerul Sănătăţii, în cadrul întâmpinării formulate împreună cu recursul incident, a solicitat respingerea recursului principal promovat de reclamanta A., ca nefondat şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a soluţiei de respingere a acţiunii reclamantei, ca nefondată.

Recurenta - reclamantă A. a formulat la rându-i întâmpinare la recursul incident promovat de recurentul - pârât Ministerul Sănătăţii, în cadrul căreia solicită anularea parţială a recursului, respectiv a criticii privind lipsa calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi, pe considerentul că nu a fost indicată norma legală care ar fi fost greşit interpretată de instanţa de fond atunci când a apreciat că are calitate procesuală.

Deopotrivă, solicită anularea şi a motivului de recurs ce vizează excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile, învocând lipsa motivării acestuia, în raport de cerinţele art. 488 C. proc. civ. pe considentul că recurentul nu a indicat norma de drept greşit interpretată de instanţa de fond.

Solicită astfel a se respinge recursul incident.

Răspunsurile la întâmpinări

Doar recurenta - reclamantă A. a formulat "Răspuns la întâmpinare" împreună cu întâmpinarea la recursul incident promovat de recurentul - pârât Ministerul Sănătăţii, în cadrul căruia a reluat o parte din criticile din cererea de recurs, susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de prevederile Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1520/2016, respectiv art. 15 alin. (1) şi (2), dar a art. 3 lit. a) din Regulament, şi că există o contradicţie flagrantă în considerentele reţinute de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii.

Alte aspecte procesuale

Înainte de termenul de judecată din data de 24 octombrie 2023, intimatul - pârât Spitalul Clinic de Urgenţă " Sfândul Spiridon" Iaşi a transmis pe e-mail la instanţă Precizări, solicitând a se constata că cererea de recurs a rămas fără obiect, motiv pentru care solicită a fi respinsă, ca neîntemeiată, pe considerentul că la data de 29.09.2023 a fost emis Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 3319/27.09.2023 privind numirea domnului prof. univ. dr. B. în funcţia de manager al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă " Sf. Spiridon" Iaşi pentru o perioadă de maxim 4 ani, în urma ocupării funcţiei prin concurs de ocupare a funcţiei de manager - persoană fizică - al Spitaluli Clinic Judeţean de Urgenţă " Sf. Spiron" Iaşi.

Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 07.10.2022 s-a fixat primul termen pentru soluţionarea celor două recursuri la data de 24.10.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, soluţionând mai întâi excepţiile invocate în această etapă procesuală, respectiv: excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, respectiv a cererii de recurs, astfel cum a fost invocată de intimatul-pârât Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Spiridon Iaşi şi excepţia nulităţii parţiale a recursului incident promovat de Ministerul Sănătăţii, invocată de recurenta - reclamantă A., în sensul respingerii acestora, pentru considerentele arătate în practicaua prezentei hotărâri, luând act de concluziile orale formulate de apărătorii recurentei-reclamante A. şi intimatului - pârât B., pe fondul recursurilor, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi a reţinut dosarul spre soluţionare asupra cererilor de recurs ce fac obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate în cadrul celor două cereri de recurs, a apărărilor din cuprinsul întâmpinărilor, raportat, deopotrivă, şi la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că, atât recursul principal formulat de reclamanta A. cât şi recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii sunt nefondate, motiv pentru care le va respinge, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Iaşi şi succesiv modificată la data de 6 septembrie 2021, 21 septembrie 2021, 23 septembrie 2021 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul de administraţie al Spitalului SF. Spiridon Iaşi, Comisia de organizare a concursului de ocupare a postului de manager persoană fizică la Spitalul SF. Spiridon Iaşi, Comisia de soluţionare a contestaţiilor pentru concursul de ocupare a postului de manager la Spitalul SF. Spiridon Iaşi, Ministerul Sănătăţii şi B. anularea concursului de ocupare a postului de manager la spitalul SF. Spiridon Iaşi, anularea deciziei comisiei de soluţionare a contestaţiilor din data de 25 august 2021, anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1799/7 septembrie 2021 şi constatarea nulităţii contractului de management nr. x/7 septembrie 2021.

Soluţionând cauza, după declinarea competenţei de soluţionare, de către Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoatele:

"Respinge ca nefondată acţiunea astfel cum a fost modificată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., Comisia de Organizare a concursului de ocupare a postului de manager la Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă SF. Spiridon din Iaşi, Comisia de soluţionare a contestaţiilor la concursului de ocupare a postului de manager la Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă SF. Spiridon din Iaşi, Consiliul de administraţie al Spitalului Clinic Judeţean de urgenţă SF. Spiridon din Iaşi, Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă SF. Spiridon din Iaşi şi Ministerul Sănătăţii.

Obligă reclamanta la plata către pârâtul B. a sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.."

Anterior, prin încheierea de şedinţă din data de 14.03.2022 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, printre altele, a prorogat soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, faţă de lipsa procedurii prealabile şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii pentru data de 28.03.2022.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.04.2022 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, printre altele, în ceea ce priveşte invocarea de către Ministerul Sănătăţii a excepţiei inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile, instanţa o apreciază ca fiind nefondată, reţinându-se următoarele:

"în speţă este aplicabilă prevederea art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea 212/2018, având în vedere că actul administrativ reprezentat de ordinul Ministrului Sănătăţii a produs deja efecte juridice, în baza sa perfectându-se contractul de management subsecvent. Prin urmare, însăşi scopul procedurii prealabile, care este acela de a da posibilitatea autorităţii administrative emitente de a retracta actul, de a reveni asupra sa, nu mai poate fi atins întrucât actul administrativ deja a produs efecte şi în baza lui s-a încheiat un contract administrativ. În plus, aşa cum a arătat şi reprezentanta reclamantei, prin sesizare adresată Ministrului Sănătăţii la data de 8 octombrie 2021, reclamanta a şi solicitat revocarea acestui ordin, pârâtul răspunzând, în esenţă, în sensul considerentelor anterior expuse şi de instanţă, în sensul că nu mai poate reveni asupra ordinului în contextul perfectării contractului de management, dovadă fiind adresa anexată la fila x din volumul IV al dosarului Tribunalului Iaşi. În privinţa procedurii prealabile solicitate a fi îndeplinită în privinţa contractului de management, faţă de caracterul subsecvent al acestui contract administrativ faţă de ordin şi identitatea motivelor de nelegalitate în privinţa celor două acte (primul principal şi al doilea subsidiar), instanţa respinge această excepţie, apreciind-o ca fiind de un formalism excesiv şi neavenit.

Curtea acordă cuvântul cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii.

Av. D. solicită respingerea excepţiei, având în vedere că este nefondată, atât timp câr reclamanta a înţeles să atace ordinul emis de Ministerul Sănătăţii, care, fiind titularul acestui ordin, are calitate procesuală. Nu s-ar putea efectua judecata cauzei fără ca Ministerul Sănătăţii să fie chemat în cauză.

Av. E. arată că ca Ministerul Sănătăţii este parte în raportul juridic de drept substanţial, în sensul că este emitentul actului administrativ definitiv privind procedura de concurs. Prin urmare, se transpune în dreptul procesual dreptul material cu privire la părţi, astfel încât ca Ministerul Sănătăţii are calitate procesuală pasivă, având în vedere că este emitentul ordinului.

Instanţa respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, reţinând faptul că această entitate a fost chemată în judecată, prin raportare la calitatea sa de emitent al actului administrativ final, respectiv a ordinului de numire în funcţie a câştigătorului concursului organizat de Consiliul de Administraţie al Spitalului Clinic".

Înalta Curte apreciază că soluţiile primei instanţe, atât cu privire la excepţiile invocate de pârâtul Ministerul Sănătăţii, respectiv excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, cât şi cu privire la fondul cauzei, sunt legale, fiind împărtăşite şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, raportat la actele ce compun dosarul.

Trecând la analizarea criticilor formulate de recurenta- reclamantă în cadrul recursului principal, mai întâi, Înalta Curte constată că, deşi prin cererea de recurs, reclamanta încadrează criticile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., consideraţiile sunt comune, criticile nefiind structurate pe fiecare motiv în parte.

În ceea ce priveşte criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce reglementează situaţia când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, constată Înalta Curte că, în cadrul acestuia recurenta - reclamantă a susţinut în esenţă că prima instanţă nu a prezentat argumentele care susţin soluţia pronunţată, nefiind dezvoltat raţionamentul care ar demonstra că "sancţiunea nerespectării numărului de pagini ar duce implicit la respingerea candidaturii".

Aceste critici nu pot fi reţinute de instanţa de control judiciar ce constată, contrar susţinerilor recurentei, că instanţa de fond a arătat pe larg că cerinţa încadrării proiectului de management într-un anumit număr de pagini este prevăzută de cadrul normativ aplicabil, rezultând fără echivoc din considerentele sentinţei recurate care sunt exigenţele normative şi care este consecinţa neconformării candidaţilor în această privinţă.

Astfel, prima instanţă a reţinut că "cerinţa este una de formă şi imperativa" şi că "din prevederile art. 3 lit. a) din Ordinului 1520/2016 reiese că aspectul numărului maxim de pagini al proiectului de management (nu şi conţinutul său) reprezintă o cerinţă de formă care se impunea a fi verificată de către Comisia de concurs chiar în prima etapă a concursului întrucât este una ce ţine de îndeplinirea sau nu a condiţiilor stabilite în anunţul de concurs".

În concluzie, nu se poate pretinde că motivarea primei instanţe ar fi insuficientă în ceea ce priveşte consecinţele neîncadrăriî proiectului de management în numărul de pagini prevăzut de norma incidenţă.

Nu se poate reţine nici o motivare contradictorie a primei instanţe, regăsită, pe de o parte în încheierea de şedinţă din 11.04.2022, în care s-a consemnat că " în ceea ce priveşte cealaltă solicitare adresată departamentului IT, din care să reiasă care era volumul numeric al celor 4 proiecte de menagement depuse, acesta reiese deja din print-screenul pe care chiar reclamanta l-a depus la dosar, respectiv faptul că proiectul doamnei A. conţinea 21 de pagini, acelaşi număr ca a tuturor celorlalţi candidaţi, reţinându-se 20 de pagini proiectul şi pagina 1 cu numele proiectului şi candidatului" şi, pe de altă parte, în hotărârea recurată, în cuprinsul căreia instanţa a reţinut la fila x, alin. (5) din cuprinsul sentinţei recurate că " Reiese din cuprinsul dosarului de candidatură al reclamantei, în format fizic, că proiectul său de management avea 20 de pagini plus o pagină cuprinzând titlul proiectului şi numele candidatului, similar celorlalte proiecte aflate în concurs", cum eronat susţine recurenta - reclamantă, relevante fiind considerentele expuse în continuare de instanţă, respectiv:" Pe lângă aceste pagini însă, la dosarul de candidatură, reclamanta a mai anexat şi trei pagini intitulate "anexe": anexa I- Lista de investiţii a Spitalului Clinic de Urgenţă Sf Spiridon din Iaşi pe anul 2021; anexa II- Lista de programe Naţionale/acţiuni prioritare a Spitalului Clinic de Urgenţă Sf Spiridon din Iaşi pe anul 2021."

Nu este nimic contradictoriu în considerentele hotărârii, neexistând nicio confuzie în privinţa numărului de pagini al proiectului de management al candidatei recurente.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată este motivată, respectând întocmai dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ. şi nu există contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă; lipsa de motivare neputând fi reţinută, raportat la faptul că instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Reţine Înalta Curte că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Existenţa unor motive contradictorii vizează contrarietate între considerentele unei hotărâri, adică contrarietate între un considerent al hotărârii cu un alt considerent al hotărârii, ceea ce presupune, obligatoriu, indicarea a cel puţin două considerente ale hotărârii şi indicarea modului în care cele cel puţin două considerente ale hotărârii ar fi în contradicţie unul cu celălalt.

Ori, în cauză, Înalta Curte nu a identificat considerente contradictorii, contrar susţinerilor recurentei - reclamante.

Eronat susţine recurenta - reclamantă că instanţa " nu arată în mod clar, din perspectivă legală, că sancţiunea nerespectării numărului de pagini ar duce implicit la respingerea candidaturii..", raportat la considentele primei instanţe consemnate la filele x (paragraful 7 precum şi ultimul paragraf) şi 7 (primul paragraf) din cadrul hotărârii, aceasta reţinând dispoziţiile art. 3 lit. a) şi art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 1520/2016.

Faptul că instanţa nu a redat conţinutul textelor legale reţinute, nu înseamnă că hotărârea recurată nu ar fi motivată şi în drept, cum eronat susţine recurenta - reclamantă.

Contrar susţinerilor recurentei - reclamante, Înalta Curte constată că hotărârea recurată respectă exigenţele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi considerată motivată, întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se atât la susţinerile părţilor, cât şi la probele administrate şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii, o astfel de motivare permitând exercitarea controlului ierarhic superior asupra legalităţii sale şi asigurând, totodată, garanţiile necesare pentru efectivul acces la justiţie şi pentru evitarea arbitrariului în soluţionarea cauzei.

Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic ce a fundamentat soluţia primei instanţe, respectiv că instanţa nu şi-a însuşit criticile recurentei, dimpotrivă, le-a respins, expunând şi argumentele pentru care a procedat astfel, nu înseamnă că hotărârea este nemotivată.

Prin urmare, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta- reclamantă este nefondat.

Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în speţă, în contextul în care instanţa de fond a făcut o justă interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauza dedusă judecăţii.

Aminteşte Înalta Curte că, prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte prima critică a recurentei - reclamante, conform căreia " nerespectarea numărului de paginial proiectului nu este sancţională cu invaliditatea candidaturii de nici un act normativ", respectiv că Ordinul nr. 1520/2016...nu prevede nici o sancţiune legată de depăşirea numărului de pagini" (filele x din cererea de recurs), Înalta Curte, contrar celor susţinute de aceasta, constată ca fiind relevante dispoziţiile art. art. 3 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 1520/2016, ce prevăd următoarele:

"ART. 3

(1) Concursul se desfăşoară în două etape, după cum urmează:

a) etapa de verificare a îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor stabilite în anunţul de concurs, etapă eliminatorie;

b) etapa de susţinere publică şi de evaluarea proiectului de management.

(2) În urma verificării îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor stabilite în anunţul de concurs, candidaţii sunt declaraţi admişi sau respinşi, putând participa la etapa de susţinere publică şi de evaluare a proiectului de management doar candidaţii declaraţi admişi.

ART. 15

(2) Proiectul se realizează individual de către candidat şi se dezvoltă într-un volum de maximum 15 - 20 pagini, tehnoredactate pe calculator, cu caractere Times New Roman, mărimea 12, spaţiere la un rând."

Or, raportat la aceste dispoziţii, sancţiunea prevăzută pentru neîndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor de formă ale proiectului de management (etapă eliminatorie) constă în declararea acestora ca respinşi.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aspectul numărului maxim de pagini al proiectului de managament reprezintă o cerinţă de formă care se impune a fi verificată de către Comisia de concus chiar în prima etapă a concursului, iar această etapă este " eliminatorie".

Aşadar, contrar susţinerilor recurentei - reclamante, din conţinutul actului normativ invocat, rezultă fără putinţă de tăgadă că un candidat al cărui proiect de management nu respectă exigenţa numărului de pagini va fi declarat "respins" în urma desfăşurării primei etape a concursului.

Sintagma folosită în cuprinsul Ordinului nr. 1520/2016, respectiv "încadrarea într-un volum maxim de 15-20 pagini" indică cât de poate de clar faptul că proiectul trebuie să conţină maximum 20 de pagini, această cerinţă fiind menită a verifica şi valorifica atât capacitatea candidaţilor de sinteză şi de exprimare succintă (abilităţi manageriale importante de dovedit) cât şi de a uniformiza candidaturile depuse pentru asigurarea unei egalităţi de şanse tuturor participanţilor.

Prin depăşirea numărului maxim de pagini recurenta - reclamantă ar fi fost avantajată comparativ cu contracandidaţii care au respectat această cerinţă.

În conformitate cu prevederile art. 8 din OMS nr. 1520/2016, comisia de concurs are ca atribuţii analizarea şi verificarea dosarelor de înscriere a candidaţilor şi întocmirea listei candidaţilor admişi pentru a participa la concurs, deci, contrar criticilor recurentei, consecinţa neconformităţii proiectului de management nu poate fi alta decât eliminarea din concurs a candidatului care l-a depus.

Nici critica ce vizează nerespectarea calendarului concursului, în sensul că acesta a fost devansat atât în privinţa evaluării iniţiale şi publicării proiectelor de managament, cât şi a publicării rezultatelor finale, nu poate fi reţinută, ca fondată.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (1) din actul normativ menţionat, conform cărora în termen de 3 zile de la data finalizării înscrierilor, comisia de concurs verifică dosarele depuse şi stabileşte pentru fiecare candidat rezultatul "admis" sau "respins" şi face publice rezultatele verificării dosarelor. În mod evident, comisia de concurs nu trebuie să evalueze dosarele în cea de-a treia zi, ci poate proceda la verificarea dosarelor şi stabilirea rezultatelor oricând între momentul depunerii dosarelor şi momentul împlinirii termenului de 3 zile.

Dispoziţiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ. prezintă relevanţă în cauză, dar nu din perspectiva momentului la care se împlineşte termenul de 3 zile, aşa cum greşit susţine recurenta, ci din perspectiva momentului de la care începe să curgă termenul de depunere a contestaţiilor, care este de 24 de ore de la data publicării rezultatelor etapei I a concursului.

Raportat la dispoziţiile anterior menţionate, instanţa de control judiciar constată ca fiind corectă reţinerea primei instanţe, în sensul că nu s-a produs nicio vătămare niciunui candidat. Relevanţa momentului publicării rezultatului concursului există doar în ceea ce priveşte termenul de contestaţie, întrucât de la acest moment începe să curgă termenul de 24 de ore.

Cum acest termen a fost stabilit de organizatorul concursului pentru ziua de luni, 23.08.2021, niciun candidat nu ar fi putut fi prejudiciat de publicarea rezultatelor vineri, 20.08.2021 faţă de sâmbătă, 21.08.2021, aşa cum s-a stabilit prin calendarul de concurs.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că, deşi selecţia (verificarea) dosarelor de concurs, respectiv afişarea rezultatelor selecţiei a avut loc în data de 20.08.2021 (în loc de data de 21.08.2021), această acţiune nu a fost în măsură să producă vreo vătămare niciunui candidat, în condiţiile în care etapa de depunere a dosarelor de concurs se încheiase încă din data de 18.08.2021.

Deopotrivă, nici publicarea la data de 20.08.2021 a proiectelor de management ale celor patru candidaţi nu a produs nici o vătămare recurentei, aceasta înscriindu-se în limitele prevăzute de art. 8 lit. g) din Ordinul nr. 1520/2016, conform cărora " Comisia de concurs are în principal următoarele atribuţii:

g) publicarea proiectelor de management ale candidaţilor pe pagina de internet a spitalului cu cel puţin 5 zile înainte de data susţinerii publice conform art. 13 alin. (6), cu asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal ale candidaţilor, conform legii".

Judicios a reţinut prima instanţă că publicarea tuturor proiectelor de managament cu mai mult de 5 zile înainte de data susţinerii lor publice, respectiv 01.09.2021, consolidează scopul prevăzut de legiuitor, atunci când a stabilit o durată minimă în care persoanele interesate au posibilitatea să analizeze conţinutul proiectelor înainte de momentul susţinerii publice a acestora.

Cât timp termenul pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare şi ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează, astfel cum dispun dispoziţiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, indiferent dacă publicarea rezultatelor s-ar fi făcut vineri, 20.08.2021, ori sâmbătă, 21.08.2021, termenul limită de depunere a contestaţiilor ar fi fost tot luni, 23.08.2021, aşa cum de altfel a fost indicat şi în anunţul privind desfăşurarea concursului.

Şi publicarea rezultatelor finale ale concursului la data de 05.09.2021 a avut loc tot în cadrul termenelor limită prevăzute în calendarul de desfăşurare a concursului, la un moment ulterior întocmirii procesului-verbal de către comisia de concurs.

Articolul 21 alin. (4) şi art. 22 din Ordinul nr. 1520/2016 prevăd obligativitatea publicării şi comunicării rezultatelor finale ale concursului la un moment " după finalizarea periodei de contestaţii sau, după caz, după soluţionarea contestaţiilor".

Cât priveşte vătămarea invocată de recurenta - reclamantă, în sensul că publicarea proiectelor de management cu 5 zile înainte faţă de data stabilită a permis contracandidatului său, intimatul -pârât B., depunerea contestaţiei ce a condus la respingerea proiectului său, Înalta Curte reţine că motivul admiterii contestaţiei acestuia, respectiv depunerea unui proiect de management ce nu respectă cerinţa numărului maxim de pagini, nu putea fi identificat din lecturarea proiectului de management al recurentei, de pe site, în condiţiile în care, aşa cum judicios a constatat şi prima instanţă, comisia de concurs nu s-a limitat la a identifica şi lectura pagini suplimentare depuse de reclamantă, dar, a şi dispus eliminarea lor de la publicare, publicând un proiect de management al recurentei, incomplet, pentru a denatura rezultatul concursului şi pentru a o favoriza pe candidata recurentă. În condiţii în care intimatul - pârât B. nu putea lua la cunoştinţă despre neconformitatea proiectului recurentei - reclamante de pe pagina web a unităţii medicale, dat fiind faptul că eronat proiectul publicat nu conţinea şi " Anexele", vătămarea invocată de recurenta - reclamantă nu poate fi reţinută.

În ceea ce priveşte pretinsa nerespectare de către intimatul -pârât B. a termenului de formulare a contestaţiei, instanţa de control judiciar nu o va analiza pe considerentul că această susţinere s-a făcut pentru prima dată în faţa instanţei de recurs.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ.:

"În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot formula pretenţii noi.", iar potrivit art. 494 din acelaşi act normativ:

"Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune.". Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., potrivit cărora, prin recurs se examinează conformitatea hotărârii pronunţate cu regulile de drept aplicabile, prevederi care, coroborate cu textele de lege sus indicate, conduc spre concluzia imposibilităţii formulării unor motive de nelegalitate suplimentare.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar nu poate proceda la analiza unor motive de nelegalitate noi, neinvocate în faţa instanţei de fond, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la examinarea legalităţii hotărârii de fond, în raport de pretenţiile din cererea de chemare în judecată şi de argumentele şi apărările formulate de părţi în faza procesuală a fondului cu respectarea condiţiilor şi termenelor prevăzute de C. proc. civ.. Atât timp cât reclamanta nu a îndeplinit rigorile procedurale ale învestirii instanţei de judecată cu o pretenţie distinctă de verificat în calea acţiunii judiciare, referitoare la nerespectarea de către intimatul - pârât B. a termenului de formulare a contestaţiei, aceste critici de nelegalitate nu pot face obiectul cercetării în recurs.

Cum acest motiv de nelegalitate a procedurii de organizare a concursului nu a fost dedus judecăţii instanţei de fond, acesta nu poate face obiectul analizei instanţei de control judiciar.

Prin urmare, invocarea unor aspecte noi direct în calea de atac a recursului ca şi motive care pot contura existenţa unei vătămări sau un nou motiv de nulitate, altele decât cele invocate şi analizate de instanţa de fond nu este posibilă, calea de atac exercitată limitându-se la analiza legalităţii hotărârii instanţei de fond, ce a verificat motivele invocate în cererea de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte critica conform căreia intimatul - reclamant B., în calitate de candidat la acelaşi concurs nu putea contesta decât o eventuală decizie a Comisiei de organizare a concursului emisă cu privire la propriul dosar, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) şi art. 13 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1520/2016: conform cărora:

"ART. 9

(1) Comisia de soluţionare a contestaţiilor are în principal următoarele atribuţii:

a) soluţionează contestaţiile depuse de candidaţi cu privire la rezultatul verificării dosarelor candidaţilor;

Art. 13

"(1) În termen de 3 zile de la data finalizării înscrierilor, comisia de concurs verifică dosarele depuse şi stabileşte pentru fiecare candidat rezultatul "admis" sau "respins" şi face publice rezultatele verificării dosarelor.

(2) Rezultatul verificării dosarelor de înscriere se afişează la sediul spitalului public care organizează concursul de ocupare a funcţiei de manager şi concomitent se publică pe pagina de internet a acestuia.

(3) Candidaţii pot să conteste acest rezultat în termen de 24 de ore de la data publicării rezultatelor."

Prin urmare, conform normei aplicabile, candidaţii pot contesta rezultatul verificării oricărui dosar, nu doar al propriului dosar, cum eronat susţine recurenta - reclamantă.

Nefondată este şi critica privind nelegalitatea implicării doamnei C. în procedura de concurs, prin semnarea de către aceasta a unor procese-verbale întocmite în cadrul concursului şi mijlocirea publicării proiectelor de management, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (2) şi art. 7 din Ordinul nr. 1520/2016 şi prin prisma calităţii acesteia de Secretar al Consiliului de Administraţie al Spitalului Sf. Spiridon, cum corect a reţinut şi prima instanţă.

Efectuarea unor acte de natura administrativă în cadrul concursului, precum prezenţa sa în calitate de martor la primirea dosarelor de concurs sau transmiterea unor mesaje electronice, fie către ale structuri ale spitalului, fie către Ministerul Sănătăţii nu au fost în măsură să influenţeze nici desfăşurarea concursului şi nici rezultatul acestuia, cum eronat susţine recurenta - reclamantă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este legală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor Ordinului nr. 1520/2016, criticile recurentei sub acest aspect, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând conduce la reformarea hotărârii atacate.

În continuare, Înalta Curte, trecând la analizarea criticilor formulate de recurentul -pârât Ministerul Sănătăţii în cadrul recursului incident, critici ce vizează exclusiv soluţiile pronunţate de instanţa de fond cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi în litigiul dedus judecăţii şi inadmisibilităţii, pentru lipsa procedurii prealabile, urmează a le respinge, ca nefondate, reţinând următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte nu-şi poate însuşi criticile recurentului, în sensul că Ministerul Sănătăţii nu are calitate de subiect al raportului juridic litigios, faţă de conţinutul cererii completatoare formulate de recurenta -reclamantă în termenul legal (filele x din Volumul I al dosarului Tribunalului Iaşi), prin care aceasta a solicitat şi " constatarea nulităţii absolute sau, în subsidiar, anularea Ordinului nr. 1799 emis de Ministerul Sănătăţii la data de 07.09.2021 şi a tuturor actelor în temeiul cărora a fost emis privind numirea în funcţia de manager a domnului B., respectiv constatarea nulităţii absolute a Contractului de Management nr. x/07.09.2021, sau în subsidiar, anularea acestui contract".

În condiţiile în care Ordinul nr. 1799 a fost emis de Ministerul Sănătăţii, iar în Contractul de Managament, Ministerul Sănătăţii este parte contractantă, soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, este legală, Ministerul Sănătăţii fiind parte în raportul juridic de drept substanţial, criticile recurentului sub acest aspect, nefiind apte de a conduce la reformarea acesteia.

Nici criticile privind excepţia inadmisibilităţii, pentru lipsa plângerii prealabile, nu pot fi reţinute de către instanţa de control judiciar, raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, conform cărora plângerea prealabilă nu este obligatorie în cazul.." acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice".

Or, în condiţiile în care actul administrativ reprezentat de Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1799/07.09.2021 a produs deja efecte juridice, în baza sa întocmindu-se şi Contratul de management subsecvent, aspect necontestat, de altfel de recurentul - reclamant, în mod corect a reţinut prima instanţă că scopul procedurii prealabile, de a da posibilitatea emitentului actului de a-l retracta, nu mai poate fi atins, întrucât deja a produs efecte juridice.

De altfel, din Înscrisul ataşat la fila x din Volumul IV al dosarului Tribunalului Iaşi, rezultă că, la data de 08.10.2021, recurenta - reclamantă a şi solicitat Ministerului Sănătăţii anularea Ordinului nr. 1799/07.09.2021 (fila x din Volumul IV al dosarului Tribunalului Iaşi).

Şi în privinţa procedurii prealabile solicitată a fi îndeplinită cu privire la contractul de management, judicios a reţinut prima instanţă ca fiind de un formalism excesiv şi neavenit, raportat la caracterul subsecvent al acestui contract administrativ faţă de ordin şi identitatea motivelor de nelegalitate în privinţa celor două acte (primul principal şi al doilea subsidiar).

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge şi recursul incident promovat de pârâtul Ministerul Sănătăţii, criticile acestuia, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) alin. (8) C. proc. civ. fiind nefondate.

Totodată, raportat la dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. şi la soluţia ce se preconizează, ce conduce la rămânerea definitivă a soluţiei de respingere, ca nefondată, a acţiunii reclamantei, aceasta fiind, aşadar, "partea care pierde procesul", Înalta Curte urmează a obliga recurenta - reclamantă A., la plata sumei de 2975 RON, în favoarea intimatului-pârât B., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform Facturii fiscale Seria x nr. x din data de 25.08.2022 şi Ordinului de Plată având ID-ul nr. x din aceeaşi dată, respectiv 25.08.2022, ataşate la dosarul de recurs, acesta fiind proporţional cu munca efectiv prestată în prezenta cauză, muncă ce presupune întreaga activitate depusă, atât în sala de judecată, cât şi demersurile întreprinse pentru pregătirea apărării.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Astfel, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, prin prisma prevederilor ar. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul principal formulat de reclamanta A. şi recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca nefondate, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârilor atacate, obligând recurenta - reclamantă A., la plata sumei de 2975 RON, în favoarea intimatului B., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 71/2022 din 23 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 71/2022 din 23 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi împotriva încheierilor de şedinţă din data de 14.03.2022 şi din data de 11.04.2022, ca nefondate.

Obligă recurenta - reclamantă A., la plata sumei de 2975 RON, în favoarea intimatului B., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.