Confirmation of medical specialist title for fixed-term university staff denied under strict statutory requirement of permanent academic tenure

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 16.12.2020 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii prin Ministrul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii, a solicitat instanţei să oblige pârâtul Ministrul Sănătăţii la confirmarea prin ordin a titlului de medic specialist, cu consecinţa eliberării certificatului de medic specialist în specialitatea Microbiologie Medicală, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 174/2021 din 16 iunie 2021 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Sănătăţii şi Ministerul Sănătăţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi reţinerea cauzei spre rejudecare spre fond.

În motivarea recursului, a arătat, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., că judecarea unei excepţii de neconstituţionalitate reprezintă o cauză facultativă de suspendare a judecăţii în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., dacă soluţionarea acesteia poate influenţa soluţia pronunţată în cauza în care a fost invocată.

Astfel, discuţia nu se poartă în sensul dacă soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate priveşte sau nu un drept care face obiectul unei alte judecăţi, ci dacă soluţia ce se va pronunţa în litigiul în care s-a solicitat suspendarea depinde sau este influenţată de litigiul având ca obiect constituţionalitate unei norme legale, iar dacă răspunsul este afirmativ, legătura şi oportunitatea soluţiei de suspendare sunt evidente.

Cu privire la condiţiile avute în vedere de instanţa de fond, respectiv calitatea de cadru didactic titular, a arătat recurenta că nelegalitatea sentinţei îşi are sorgintea în tratamentul discriminatoriu aplicat persoanelor care ocupă aceeaşi funcţie didactică, obţinută prin acelaşi concurs pe o perioadă determinată, faţă de cele care ocupă funcţia în exact aceleaşi condiţii, dar pe perioadă nedeterminată.

A mai susţinut recurenta că un alt motiv pentru care nu se impune un tratament diferenţiat în cazul persoanei care a exercitat funcţia pe perioadă determinată faţă de cea care exercită funcţia pe perioadă nedeterminată îl reprezintă chiar modalitatea de ocupare a funcţiei, în sensul că, pentru oricare dintre cele două ar opta solicitantul, concursul se organizează conform art. 89 alin. (1) din Legea nr. 1/2009, adică identic în ambele situaţii.

Astfel, cele două situaţii expuse, respectiv situaţia persoanei care a ocupat funcţia didactică pe perioadă determinată şi situaţia persoanei care exercită aceeaşi funcţie pe perioadă nedeterminată, sunt similare în sensul că presupun atribuţii identice.

A considerat recurenta că prin norma vizată de excepţie se încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi. În atare condiţii, restrângerea dreptului de a beneficia de avantajele pe care le presupune exercitarea funcţiei pe perioadă nedeterminată nu este nici necesară şi cu atât mai puţin proporţională.

Referitor la calitatea de specialitate nou înfiinţată, a arătat recurenta că instanţa de fond a motivat că înscrisul depus la dosar nu prezintă relevanţă, atât timp cât certificatul depus nu menţionează că pârâtul ar fi confirmat prin ordin medici angajaţi pe perioadă determinată. A apreciat recurenta că nu contează calitatea de cadru didactic angajat pe perioadă determinată, pe cât contează îndeplinirea cumulativă a acestei condiţii împreună cu condiţia calităţii de specialitate nou-înfiinţată.

A mai arătat recurenta că adresa Ministerului Educaţiei pe care şi-a întemeiat instanţa de fond soluţia menţionează doar existenţa disciplinei de microbiologie generală şi microbiologie clinică, iar solicitarea recurentei era confirmarea titlului de medic specialist prin ordin al ministrului sănătăţii în specialitatea "microbiologie medicală".

Din moment ce nu se cunoaşte nici momentul înfiinţării, nici momentul începerii predării disciplinei "microbiologie medicală", a apreciat recurenta că soluţia instanţei de fond nu este legală.

4. Apărările intimaţilor

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat să oblige pârâtul Ministrul Sănătăţii la confirmarea prin ordin a titlului de medic specialist, cu consecinţa eliberării certificatului de medic specialist în specialitatea Microbiologie Medicală.

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins cererea reclamantei, aceasta declarând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta a criticat soluţia de respingere a cererii de suspendare până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că judecarea unei excepţii de neconstituţionalitate reprezintă o cauză facultativă de suspendare a judecăţii în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., dacă soluţionarea acesteia poate influenţa soluţia pronunţată în cauza în care a fost invocată.

Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 509/03.11.2022, ataşată la dosarul de recurs, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că dispoziţiile art. 291 alin. (5) tezele întâi şi a treia din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Prin urmare, instanţa de control judiciare apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor recurentei sub acest aspect.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat că, referitor la condiţiile avute în vedere de instanţa de fond, respectiv calitatea de cadru didactic titular, nelegalitatea sentinţei îşi are sorgintea în tratamentul discriminatoriu aplicat persoanelor care ocupă aceeaşi funcţie didactică, obţinută prin acelaşi concurs pe o perioadă determinată, faţă de cele care ocupă funcţia în exact aceleaşi condiţii, dar pe perioadă nedeterminată.

A mai susţinut recurenta că un alt motiv pentru care nu se impune un tratament diferenţiat în cazul persoanei care a exercitat funcţia pe perioadă determinată faţă de cea care exercită funcţia pe perioadă nedeterminată îl reprezintă chiar modalitatea de ocupare a funcţiei, în sensul că, pentru oricare dintre cele două ar opta solicitantul, concursul se organizează conform art. 89 alin. (1) din Legea nr. 1/2009, adică identic în ambele situaţii.

Astfel, în opinia recurentei, cele două situaţii expuse, respectiv situaţia persoanei care a ocupat funcţia didactică pe perioadă determinată şi situaţia persoanei care exercită aceeaşi funcţie pe perioadă nedeterminată, sunt similare în sensul că presupun atribuţii identice.

A mai susţinut recurenta că, prin norma vizată de excepţie, se încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, iar în atare condiţii, restrângerea dreptului de a beneficia de avantajele pe care le presupune exercitarea funcţiei pe perioadă nedeterminată nu este nici necesară şi cu atât mai puţin proporţională.

Prioritar, Înalta Curte observă că o parte dintre criticile recurentei referitoare la încălcarea principiilor constituţionale pot face obiectul unei eventuale excepţii de neconstituţionalitate, nereprezentând motive de nelegalitate a sentinţei de fond, astfel cum impune calea de atac a recursului exercitată de parte.

De altfel, acestea se şi regăsesc redate fidel în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de parte în faţa instanţei de fond .

Totodată, se observă că aceste aspecte nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată .

În continuare, analizând textele de lege incidente speţei pentru a verifica dacă se confirmă criticile recurentei referitoare la greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor materiale, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 151 din O.G. nr. 18/2009:

"(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 15, se confirmă specialişti într-o specialitate medicală, medico-dentară sau farmaceutică nou-înfiinţată, cadrele didactice universitare titulare în instituţiile de învăţământ superior cu profil medical, medico-dentar şi farmaceutic uman, care la data înfiinţării noii specialităţi sunt încadrate la disciplinele corespondente acesteia sau la disciplinele care includ domeniul de formare al noii specialităţi şi sunt confirmate prin ordin al ministrului sănătăţii, specialişti sau primari într-o altă specialitate.

(2) Confirmarea titlului de medic specialist, medic dentist specialist sau de farmacist specialist, după caz, în specialitatea nou-înfiinţată se face nominal, prin ordin al ministrului sănătăţii, la cererea cadrelor didactice universitare prevăzute la alin. (1)."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 291 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, "prin personal didactic titular se înţelege personalul didactic care ocupă o funcţie didactică într-o universitate, obţinută prin concurs, pe o perioadă nedeterminată, precum şi personalul didactic menţinut conform prevederilor art. 289 alin. (6), în condiţiile legii. Personal didactic titular este şi personalul didactic care beneficiază de rezervare de post, în condiţiile legii. Cadrele didactice şi de cercetare angajate pe perioadă determinată au statut de cadru didactic şi de cercetare asociat".

Astfel, condiţia de a avea calitatea de personal didactic titular este expres prevăzută în dispoziţiile art. 151 din O.G. nr. 18/2009, redate anterior, care stabilesc că numai cadrele didactice titulare în instituţiile de învăţământ cu profil medical pot fi confirmate ca specialişti într-o specialitate medicală, prin ordin al ministrului sănătăţii, iar calitatea de personal didactic titular este deţinută numai de medicul care ocupă funcţia pe perioadă nedeterminată (potrivit art. 291 alin. (5) din Legea nr. 1/2011).

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că recurenta-reclamantă nu îndeplineşte această condiţie, faţă de faptul că, potrivit adeverinţei nr. x/22.05.2020 eliberate de Universitatea de Medicină şi Farmacie "B.", reclamanta a fost angajată pe perioadă determinată în funcţia de Asistent universitar la Disciplina Microbiologie Medicală la Universitatea de Medicină şi Farmacia "B." din Cluj-Napoca.

Recurenta nu contestă faptul că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în dispoziţiile legale anterior citate, ci este nemulţumită de pretinsa discriminare existentă între persoanele angajate pe perioadă determinată şi cele angajate pe perioadă nedeterminată. Mai invocă recurenta faptul că modalitatea de ocupare a funcţiei este identică în ambele situaţii, adică prin concurs, precum şi faptul că cele două situaţii expuse sunt similare în sensul că presupun atribuţii identice.

Cu privire la aceste aspecte, Înalta Curte reţine că motivul privind existenţa unei discriminări nu a fost indicat ca temei de nelegalitate al conduitei pârâţilor prin cererea de chemare în judecată sau prin vreo cerere de modificare formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 204 alin. (1) din C. proc. civ.

Mai mult, din dovezile administrate în dosar, nu s-a dovedit că pârâtul a confirmat prin ordin, ca specialist, medici angajaţi anterior pe perioadă determinată.

Astfel, referitor la persoana indicată de recurentă, C., s-a comunicat faptul că aceasta este confirmată medic specialist "microbiologie medicală" prin OMS nr. 492/02.05.2017, din documentele transmise de Universitatea de Medicină şi Farmacie "B." Cluj-Napoca rezultând că aceasta era încadrată la această instituţie cu contract de muncă pe durată nedeterminată de la 1.10.2005.

În fine, altă susţinere a recurentei este că nu contează calitatea de cadru didactic angajat pe perioadă determinată, pe cât contează îndeplinirea cumulativă a acestei condiţii împreună cu condiţia calităţii de specialitate nou-înfiinţată.

Potrivit dispoziţiilor legale redate anterior, condiţiile pentru eliberarea certificatului de medic specialist sunt prevăzute în mod clar, respectiv condiţia de a avea calitatea de personal didactic titular este expres prevăzută în dispoziţiile art. 151 din O.G. nr. 18/2009 care stabilesc că numai cadrele didactice titulare în instituţiile de învăţământ cu profil medical pot fi confirmate ca specialişti într-o specialitate medicală, prin ordin al ministrului sănătăţii, iar calitatea de personal didactic titular este deţinută numai de medicul care ocupă funcţia pe perioadă nedeterminată (potrivit art. 291 alin. (5) din Legea nr. 1/2011).

În aceste condiţii, refuzul pârâţilor de a răspunde solicitării reclamantei de a fi confirmată ca medic specialist în specialitatea "microbiologie" nu este nejustificat.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 174/2021 din 16 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 174/2021 din 16 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 19 octombrie 2023.