Scope of statutory definition for company "leader" eligibility in licensing for burglary alarm system design

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud, Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea, în totalitate, a actului administrativ Decizia nr. 344.708/S3/VG privind soluţionarea procedurii prealabile, anularea, în totalitate, a actului administrativ Decizia IGPR DOP nr. x/S3/VG din 17.09.2021 şi, în consecinţă, obligarea pârâţilor să dispună admiterea cererii nr. x/2021 şi acordarea licenţei în vederea desfăşurării activităţii de proiectare a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea serviciilor de proiectare a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracţiei executate, pentru reclamantă, de societăţi autorizate terţe, servicii cuantificate, până la data învestirii instanţei, la 30.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 39/2022 din 11 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată precizată formulată de A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 19 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 333/2003, acestea fiind aplicabile strict societăţilor specializate care desfăşoară efectiv activităţi de pază şi protecţie, acesta fiind şi titlul secţiunii unde acest articol de lege este cuprins, respectiv Secţiunea nr. 4, în timp ce, pentru proiectarea sistemelor de alarmare împotriva efracţiei este dedicat Capitolul IV - Sisteme tehnice de protecţie şi de alarmare împotriva efracţiei, Secţiunea a 2 - a, coroborate cu prevederile art. 75 şi următoarele din Normele metodologice din 2012 de aplicare a Legii nr. 333/2003.

A mai susţinut recurenta că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a art. 75 din anexa H.G. nr. 301/2012 Normele metodologice din 2012 de aplicare a Legii nr. 333/2003; în accepţiunea legii, calitatea de conducător al unei societăţi specializate aparţine deopotrivă administratorului, respectiv directorului general/executiv cu atribuţii în coordonarea operativă a personalului.

A invocat recurenta că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei. Astfel, cu toate că învestirea instanţei a presupus, expres, anulabilitatea actului administrativ Decizia IGPR DOP nr. x/S3/VG din 17.09.2021, care a respins cererea de acordare a licenţei motivat exclusiv pe considerentul că administratorul societăţii nu îndeplineşte condiţia de a avea o pregătire corespunzătoare, decelarea judecătorului fondului omite acest aspect, pronunţându-se limitativ pe argumentele prezentate de intimaţi prin întâmpinare, cu toate că acestea sunt extrinseci celor reţinute, ab initio, în actul administrativ contestat.

4. Apărările intimaţilor

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea, în totalitate, a actului administrativ Decizia nr. 344.708/S3/VG privind soluţionarea procedurii prealabile, anularea, în totalitate, a actului administrativ Decizia IGPR DOP nr. x/S3/VG din 17.09.2021 şi, în consecinţă, obligarea pârâţilor să dispună admiterea cererii nr. x/2021 şi acordarea licenţei în vederea desfăşurării activităţii de proiectare a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea serviciilor de proiectare a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracţiei executate, pentru reclamantă, de societăţi autorizate terţe, servicii cuantificate, până la data învestirii instanţei la 30.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Prima critică a recurentei este că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 19 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 333/2003; a susţinut recurenta că aceste dispoziţii sunt aplicabile strict societăţilor specializate care desfăşoară efectiv activităţi de pază şi protecţie, acesta fiind şi titlul secţiunii unde acest articol de lege este cuprins, respectiv Secţiunea nr. 4, în timp ce, pentru proiectarea sistemelor de alarmare împotriva efracţiei este dedicat Capitolul IV - Sisteme tehnice de protecţie şi de alarmare împotriva efracţiei, Secţiunea a 2 - a, coroborate cu prevederile art. 75 şi următoarele din Normele metodologice din 2012 de aplicare a Legii nr. 333/2003.

Instanţa de control judiciar reţine că, potrivit Normelor metodologice din 2012 de aplicare a Legii nr. 333/2003:

"art. 75 În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin conducător al unei societăţi specializate în sisteme de alarmare împotriva efracţiei se înţelege administratorul societăţii, preşedintele consiliului de administraţie sau directorul general ori executiv cu atribuţii în coordonarea operativă a personalului.

art. 76 (1) În vederea obţinerii licenţei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi de proiectare, instalare, modificare sau întreţinere a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei şi/sau servicii privind sistemele de securizare, reprezentantul legal al societăţii depune la inspectoratul de poliţie judeţean competent sau la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pe bază de opis, următoarele documente:

a) documentele prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. a), f) şi g);

b) regulamentul de organizare şi funcţionare, care cuprinde: organigrama societăţii comerciale, din care să rezulte organizarea activităţii în domeniul pentru care se cere licenţierea, mijloacele tehnice din dotare şi procedurile de lucru specifice activităţii pentru care se solicită licenţierea sau, atunci când există implementat un sistem de management al calităţii, procedurile de lucru pentru domeniul în care se solicită licenţierea;

c) documente privind dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 20 alin. (10) din Lege de către conducătorul societăţii.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. c), necesare acordării avizului prevăzut de art. 20 alin. (9) din Lege, sunt:

a) documentele prevăzute la art. 25 alin. (2) lit. a) şi c);

b) copie certificată de pe certificatul de competenţe pentru ocupaţia "proiectant sisteme de securitate", "inginer sisteme de securitate" ori "tehnician sisteme de securitate";

c) declaraţie pe propria răspundere cu privire la cunoaşterea obligaţiei păstrării confidenţialităţii datelor şi informaţiilor obţinute în procesul muncii, potrivit art. 32 din Lege.

(3) Unitatea de poliţie competentă acordă avizul personalului tehnic la solicitarea societăţii angajatoare, dacă se face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 36 din Lege.

Potrivit art. 25 din aceleaşi norme: (1) În vederea obţinerii licenţei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi de pază şi protecţie, reprezentantul legal al societăţii trebuie să depună la inspectoratul de poliţie judeţean competent sau la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pe bază de opis, următoarele documente:

a) cererea de acordare a licenţei de funcţionare, datată şi înregistrată la societate;

f) certificatul de înregistrare şi certificatul constatator, eliberate de oficiul registrului comerţului cu toate menţiunile înscrise şi/referitoare la situaţia societăţii comerciale;

g) documente privind dovada existenţei sediului înregistrat şi autorizat pentru organizarea administrativă şi coordonarea operativă a personalului angajat;

Potrivit art. 19 alin. (9) şi 10 (fost art. 20 alin. (9) şi 10) din Legea nr. 333/2003:

"(9) Conducătorul societăţii specializate de pază şi protecţie trebuie să obţină avizul inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, după caz, în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea respectivă.

(10) Unitatea de poliţie competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetăţenie română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuţiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetăţenească şi nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie."

Se observă că art. 76 alin. (2) redat anterior face trimitere la dispoziţiile legale care precizează cerinţele necesare "în vederea obţinerii licenţei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi de proiectare, instalare, modificare sau întreţinere a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei şi/sau servicii privind sistemele de securizare".

Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile recurentei în sensul că aceste dispoziţii legale sunt aplicabile strict societăţilor specializate care desfăşoară efectiv activităţi de pază şi protecţie şi că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 19 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 333/2003.

A doua critică a recurentei este că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a art. 75 din anexa H.G. nr. 301/2012 Normele metodologice din 2012 de aplicare a Legii nr. 333/2003; astfel, în accepţiunea legii, calitatea de conducător al unei societăţi specializate aparţine deopotrivă administratorului, respectiv directorului general/executiv cu atribuţii în coordonarea operativă a personalului.

A arătat recurenta că directorii executivi sunt angajaţi ai companiei, însărcinaţi cu responsabilităţile executive de gestionare a întreprinderii, aceştia fiind numiţi de acţionarii/administratorii societăţii. A susţinut recurenta că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că acceptarea punctului său de vedere ar însemna şi acceptarea ideii că societatea are doi conducători, respectiv administratorul şi directorul tehnic, fapt ce contravine dispoziţiilor legale, dar, afirmă recurenta, nu există contradicţii cu privire la numirea unor persoane în funcţii de conducere şi execuţie în cadrul unei societăţi cu răspundere limitată.

Înalta Curte reţine că, în speţă, cerinţa legală apreciată a fi neîndeplinită este cea potrivit căreia conducătorul societăţii trebuie să deţină un certificat de competenţe pentru ocupaţia "proiectant sisteme de securitate", "inginer sisteme de securitate" sau "tehnician sisteme de securitate".

Recurenta a susţinut că învestirea instanţei a presupus, expres, anulabilitatea actului administrativ, respectiv a deciziei care respinge cererea de acordare a licenţei exclusiv pe considerentul că administratorul societăţii nu îndeplineşte condiţia de a avea o pregătire corespunzătoare; a menţionat recurenta că decelarea judecătorului fondului omite acest aspect, pronunţându-se limitativ pe argumentele prezentate în întâmpinare de intimaţi, cu toate că acestea sunt extrinseci celor reţinute, ab initio, în actul administrativ contestat.

Instanţa de control judiciar apreciază că această critică este nefondată, întrucât instanţa de fond a reţinut punctual că, fiind neechivoc că în speţă administratorul reclamantei nu deţine certificatul de competenţe sus indicat, este necesar a se analiza dacă directorul tehnic al reclamantei, ce deţine certificatul de competenţă prevăzut de lege, poate fi apreciat a fi conducătorul reclamantei, pentru a verifica dacă refuzul pârâţilor de a emite licenţa pretinsă este legal.

Astfel, instanţa de fond a analizat aspectele invocate de recurenta-reclamantă, prin urmare, nu este incident în cauză motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat de aceasta.

Recurenta a mai susţinut şi faptul că instanţa de fond a apreciat că, în cazul concret dedus judecăţii, directorul tehnic numit de către administratorul reclamantei nu intră în definiţia conducătorului societăţii dată de art. 75 din anexa H.G. nr. 301/2012. Instanţa de fond a avut în vedere că acesta trebuie să coordoneze operativ întregul personal al societăţii, şi nu doar o parte a lui, iar în opinia recurentei acest raţionament este greşit, adăugând legii condiţii şi interpretări extrinseci.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 75 redate anterior, prin conducător al unei societăţi specializate în sisteme de alarmare împotriva efracţiei se înţelege administratorul societăţii, preşedintele consiliului de administraţie sau directorul general ori executiv cu atribuţii în coordonarea operativă a personalului.

Instanţa de fond a avut în vedere că directorul tehnic nu este prevăzut în mod expres de către legiuitor, dispoziţiile legale făcând referire doar la calităţile de director general sau director executiv, şi a analizat dacă directorul tehnic, ce deţine certificatul de competenţă prevăzut de lege, poate fi apreciat a fi conducătorul reclamantei.

Critica recurentei sub acest aspect este nefondată, întrucât administratorul societăţii nu deţine certificatul de competenţe indicat, iar directorul tehnic nu intră în definiţia conducătorului societăţii dată de art. 75, în cazul concret dedus judecăţii, întrucât acesta coordonează doar proiectantul în sisteme de securitate, şi nu restul personalului ce activează în cadrul societăţii, potrivit registrului de salariaţi.

Prin urmare, persoana indicată de recurentă nu este responsabilă, aşa cum impun dispoziţiile art. 75, de coordonarea operativă a personalului.

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la obligarea intimaţilor-pârâţi la plata despăgubirilor pentru daunele materiale cauzate, instanţa de control judiciar reţine că sunt nefondate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv nu este îndeplinită cerinţa existenţei unui act sau fapt ilicit, refuzul pârâţilor de a emite licenţa pretinsă fiind justificat.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 39/2022 din 11 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 39/2022 din 11 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 19 octombrie 2023.