Judicial disciplinary complaint for case delays: failure to establish repeated violations under Art. 99(h) Law 303/2004

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să admită plângerea sa împotriva rezoluţiei inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare nr. C21-577 din 19.04.2021, prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. 514/A/26.02.2021 emisă în dosarul nr. x, anularea acestora, completarea cercetărilor întrucât situaţia de fapt stabilită de inspectorii judiciari nu a fost complet clarificată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1431 din 15 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti:

- a respins excepţia de inadmisibilitate a cererii invocată de pârâtă, ca nefondată;

- a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond, reclamantul A. a declarat recurs, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, apreciind că sentinţa recurată este nelegală.

Contrar susţinerilor inspectorilor judiciari, cât şi judecătorul fondului, recurentul-reclamant consideră că a demonstrat cu prisosinţă că a fost tergiversată soluţionarea cauzei nr. 9430/94/2019, ce avea ca obiect contestaţie la executare, având în vedere că nu era o cauză complexă, că de la data înregistrării dosarului (24.12.2020) şi până la data dezbaterilor (3.11.2021) au trecut 11 luni şi 21 de zile, iar pronunţarea hotărârii s-a făcut după 48 de zile, timp în care pronunţarea a fost amânată de 6 ori.

În opinia recurentului-reclamant, motivele invocate în apărare de magistratul reclamat, care au fost însuşite ca atare de instanţa de fond , nu sunt justificate, deoarece:

- nu s-a dovedit că în perioada celor 48 de zile, cel de-al doilea membru al completului ar fi lipsit pentru că s-ar fi aflat în concediu medical;

- în perioada stării de urgenţă, de la 07.04.2020 la 18.05.2020, doar activitatea cu publicul a fost suspendată, timp în care se puteau studia dosarele, fixa timbrajul, pronunţa şi motiva hotărârile;

- în cadrul procedurii de regularizare din data de 24.12.2019 a omis să stabilească în mod complet cuantumul taxei de timbru pe care o avea de achitat contestatorul;

- media de 3,2 dosare soluţionate şi motivate în cele 48 de zile la care face referire magistratul respectiv (vezi nota explicativă din 27.01.2021) nu reprezintă un volum împovărător de muncă;

- nu s-a stabilit de către inspecţia judiciară câte cauze s-au aflat în procedura de regularizare în data de 24.12.2019 la completul 1A şi în câte din acestea timbrajul nu a fost fixat sau a fost incomplet fixat;

- nu s-a stabilit de către aceiaşi inspectori judiciari, dacă la completul 1A, în perioada 3.11.2020 - 21.01.2021, au mai fost şi alte cauze în care pronunţarea a fost amânată de 6 ori.

Toate aceste aspecte ar fi trebuit să-i preocupe din oficiu pe inspectorii judiciari, ca, de altfel, şi pe instanţa de fond, întrucât numai aşa se putea realiza dezideratul urmărit - acela de a se da o soluţie corectă contestaţiei sale.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Se arată că, în fapt, recurentul-reclamant critică hotărârea în cauză prin exprimarea dezacordului său faţă de considerentele reţinute de instanţa de fond în pronunţarea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii sale, acestea fiind insuficient probate, în opinia sa.

Or, cererea recurentului-reclamant a fost analizată de instanţa de fond prin prisma dispoziţiilor speciale, cu aplicabilitate concretă în cauză, ce reglementează procedura soluţionării sesizărilor disciplinare de către Inspecţia Judiciară, aceasta constatând în mod corect că rezoluţiile contestate sunt temeinicie şi legale.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând contestaţia formulată împotriva rezoluţiei Inspectorului-şef nr. 21-577 din data de 19.04.2021 şi a rezoluţiei de clasare nr. 514/A/26.02.2021 emisă în dosarul nr. x al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie pentru judecători.

Instanţa de fond a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamantului, înlăturând punctual toate argumentele invocate, apreciind, în esenţă, că sunt legale concluziile inspectorului judiciar şi cele ale Inspectorului şef, expuse prin cele două rezoluţii contestate, în sensul neidentificării în cauză a unor indicii în legătură cu săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, în mod corect dispunându-se clasarea sesizării potrivit art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

Înalta Curte reţine că, prin cererea de recurs formulată se aduc critici hotărârii instanţei de fond sub aspectul interpretării şi aplicării eronate a dispoziţiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Prealabil, se observă că recurentul-reclamant nu a încadrat recursul într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., însă, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că acestea se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Trecând la analiza motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, recurentul-reclamant reluând, în esenţă, susţinerile din sesizare, fiind nemulţumit de soluţia de clasare şi de soluţia pronunţată de prima instanţă.

În atare situaţie, analiza criticilor recurentului-reclamant se va efectua prin raportare la textul de lege invocat ca fiind în mod eronat interpretat şi aplicat, dar şi prin raportare la dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Hotărârea nr. 1027/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară în conformitate cu care:

"(1) În situaţia în care se constată, ca urmare a efectuării verificărilor prealabile, că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, inspectorii judiciari dispun, prin rezoluţie, clasarea sesizării", precum şi la dispoziţiile art. 14 alin. (2) din acelaşi act normativ în conformitate cu care:

"(2) Verificările prealabile efectuate de inspectorii judiciari, ca urmare a unei sesizări, sunt, de regulă, limitate la aspectele semnalate. Inspectorii judiciari pot însă constata, cu ocazia efectuării verificărilor, orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare, situaţie în care întocmesc un proces-verbal de sesizare din oficiu în condiţiile art. 10 alin. (6)."

Înalta Curte va reţine, de asemenea, şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 în conformitate cu care:

"(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare. Rezoluţia de clasare este supusă confirmării inspectorului-şef. Rezoluţia poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-şef, care poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea verificărilor".

Înalta Curte constată, în raport cu dispoziţiile art. 18 din Hotărârea nr. 1027/2012, precum şi cu dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 că obiectul inspecţiei judiciare îl constituie verificarea sesizărilor sub aspectul identificării indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare.

În cauză, referatul de clasare şi referatul Inspectorului-Şef au respectat aceste dispoziţii legale, fiind efectuată verificarea sesizării recurentului-reclamant, nefiind identificat niciun indiciu privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare.

Conform dispoziţiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004:

"Constituie abateri disciplinare:

h) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

Norma art. 99 din Legea nr. 303/2004 enumeră, în mod limitativ, care sunt abaterile disciplinare, pe de o parte, iar pe de altă parte stabileşte conţinutul juridic al fiecărei abateri disciplinare în parte.

Abaterea disciplinară reprezintă acea încălcare, cu vinovăţie, a obligaţiilor de serviciu constând într-o acţiune sau omisiune, săvârşită de către o persoană subiect al unui raport de muncă.

Şi angajarea răspunderii disciplinare, fiind o formă a angajării răspunderii civile, este supusă cerinţei îndeplinirii cumulative a condiţiilor generale referitoare la faptă, vinovăţie, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul produs. În ce priveşte vinovăţia aceasta trebuie constată în mod cert pe baza probatoriului administrat în cauză.

Pentru a constitui abatere disciplinară în modalitatea expusă de textul de lege în discuţie, se reţine că nu este suficientă doar nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor, ci aceasta trebuie să se produsă în mod repetat. Aşadar, caracterul repetat al faptelor săvârşite reprezintă o condiţie pentru reţinerea abaterii reglementate de art. 99 lit. h).

Având în vedere interpretarea ce trebuie dată dispoziţiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, enunţate anterior, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală, instanţa de fond interpretând şi aplicând în mod corect aceste dispoziţii în raport cu situaţia de fapt reţinută în cauză.

Aşa cum rezultă din cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate, instanţa a reţinut că dosarul nr. x/2019 a fost înregistrat la 20.12.2019, la 24.12.2019 a fost demarată procedura de regularizare, iar la data de 12.02.2020 a fost fixat primul termen de judecată, respectiv la data de 07.04.2020. Având în vedere instituirea stării de urgenţă în contextul pandemiei cu virusul Covid 19, activitatea în instanţe a fost suspendată parţial, soluţionându-se doar cereri urgente în materie penală sau privitoare la starea de urgenţă/măsurile de carantinare. După reluarea activităţii, termenul în dosar a fost preschimbat pentru data de 07.07.2020, termen ce a fost fixat prin raportare la toate dosarele aflate pe rolul completului de judecată 1 A.

Raportat la aceste reţineri, recurentul nu aduce niciun fel de critică concretă iar susţinerile generice cu privire la faptul că magistraţii nominalizaţi în sesizare nu au soluţionat cu celeritate cererea acestuia, nu îşi găseşte corespondent în probatoriul administrat şi nu vizează considerentele soluţiei pronunţate de instanţa de fond.

Instanţa de control judiciar observă, totodată, că judecătorul fondului a reţinut în mod corect, contrar susţinerilor recurentului, că, pentru modul de fixare a cuantumului taxei judiciare de timbru există reglementări specifice de contestare, iar analiza de determinare a taxei este grefată pe raţionamentul juridic al magistratului, sens în care nu se poate vorbi de o pasivitate a inspectorului în cercetare, ci de respectarea limitelor acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1431 din 15 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2023.