Nullity of cassation appeal for lack of specific grounds and unstamped duty in integrity agency dispute

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.04.2021, sub nr. x/2021, contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, au formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. 3394/18.07.2018 pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2013.

Ulterior, la data de 16 octombrie 2021, numitul C. a înregistrat la dosarul cauzei cereri de intervenţie accesorie şi principală, iar la data de 8 martie 2022 a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 din C. proc. civ.

2. Soluţia pronunţată asupra contestaţiei în anulare

Prin sentinţa civilă nr. 427 din data de 8 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi pe cale de consecinţă, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 3394/18.07.2018 pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, ca inadmisibilă.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a admis excepţia nulităţii cererilor de intervenţie accesorie şi principală formulate de către numitul C., precum şi a notelor scrise prin care acesta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 din C. proc. civ., aceste soluţii fiind consemnate în partea introductivă a sentinţei civile mai sus menţionate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 427 din data de 8 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs petentul C. şi contestatorii A. şi B..

4. Apărările formulate în cauză

La dosarul cauzei, a depus întâmpinare intimata Agenţia Naţională de Integritate, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de contestatorii A. şi B. şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului declarat de aceştia şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

De asemenea, au formulat întâmpinare şi recurenţii A. şi B., însă în cuprinsul acesteia au făcut referire la decizia civilă nr. 6142/2020 din data de 18 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în primul ciclu procesual, ce nu face obiectul prezentei cauze.

5. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererilor de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului declarat de numitul D., invocată din oficiu, pentru netimbrare şi pentru lipsa semnăturii, precum şi excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii A. şi B., invocată de intimată, prin întâmpinare, pentru nemotivare, Înalta Curte constată următoarele:

5.1. Referitor la recursul declarat de contestatorii A. şi B.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine atât în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea obligaţiei de motivare, de către partea care promovează recursul, este necesar ca aceasta să precizeze care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor art. 488 din C. proc. civ., în caz contrar, instanţa de recurs aflându-se în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar.

În practica judiciară, s-a decis că simpla nemulţumire a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că, în litigiul pendinte, recursul se îndreaptă împotriva sentinţei civile nr. 427 din data de 8 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, pe de o parte, incidenţa dispoziţiilor art. 504 alin. (1) din C. proc. civ., constatând că, pretinsă neregularitate a procedurii de citare pentru termenul la care s-a judecat fondul cauzei, invocată de contestori în susţinerea contestaţiei în anulare, trebuia invocată în calea de atac a recursului şi pe de altă parte, că aceştia au invocat existenţa unei erori materiale în ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 3394/18.07.2018 pronunţată de către instanţa de fond, în condiţiile în motivul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. vizează o decizie pronunţată de instanţa de recurs.

Lecturând memoriul de recurs, Înalta Curte constată că, în cuprinsul acestuia, nu pot fi decelate critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluţia de respingere a contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă şi care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Mai exact, prin calea de atac promovată, contestatorii A. şi B., au indicat formal dispoziţiile art. 488 şi următoarele din C. proc. civ. şi au expus aspecte invocate şi faţa instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de reclamanţi, precum şi apărări ce ţin de fondul cauzei. Trimiterea singulară pe care contestatorii o fac în cuprinsul cererii de recurs la pretinsa încălcare de către instanţa de fond a legii, nu îndeplineşte exigenţele motivării cererii de recurs, întrucât aceştia nu arată, în concret, care sunt normele de drept material încălcate şi nici care sunt motivele pentru care consideră că maniera în care prima instanţă a soluţionat cauza reprezintă rezultatul pretinsei încălcări a prevederilor legale.

În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va aplica sancţiunea nulităţii şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de contestatorii A. şi B..

5.2 Referitor la recursul declarat de petentul C.

În raport de dispoziţiile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului declarat de numitul C., invocate din oficiu, pentru netimbrare.

Cu privire la acest aspect, reţine ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 50 de RON recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea ca inadmisibilă.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, prin adresa emisă la data de 29 aprilie 2022 şi comunicată la data de 09 mai 2022, s-a adus la cunoştinţa recurentului-petent C. obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 50 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 427 din data de 8 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte constată că, până la termenul de judecată fixat, recurentul-petent nu a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, iar din verificările efectuate în sistemul ECRIS, se constată că acesta nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru şi nici nu a solicitat acordarea ajutorului public judiciar pentru plata taxei.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului.

Pe cale de conseciţă, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de petentul C. împotriva sentinţei civile nr. 427 din data de 8 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de contestatorii A. şi B., invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate. Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de contestatorii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 427 din data de 8 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de numitul C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.