Tax claim for late payment surcharges barred by the 20-day statutory deadline for contesting liquidation debts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant tax authority's appeal, upholding the lower court's final judgment that rejected the claim as prescribed. The dispute involved the tax authority's attempt to amend its liquidation claim to include late payment surcharges and penalties of approximately 18 billion lei against a debtor in liquidation, despite having previously paid the principal debts; the tax authority argued it had filed its initial claim within the statutory period and that the additional amounts were owed. The court held the claim time-barred because the right to contest the scope of a claim in liquidation proceedings was extinguished 20 days after the publication of the last official announcement, as mandated by the Commercial Code; since the debtor's liquidation registration in 2000 triggered this deadline, the tax authority's 2003 request to supplement its claim was filed late and thus lacked legal standing.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 3213 pct. 3 din Legea nr. 88/1997; Tax claim for late payment surcharges barred by the 20-day statutory deadline for contesting liquidation debts: Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că susținerile reclamantei din recurs nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate, nefiind îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 februarie 2003, reclamanta, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș – Administrația Finanțelor Publice Reghin, a chemat în judecată pe pârâta SC A.G.R. SA, prin lichidator SC C.L.J. SA Satu Mare, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună modificarea hotărârii nr. 9 din 22 ianuarie 2003 a lichidatorului, prin conducătorii administrativi, în sensul schimbării hotărârii nr. 32 din 25 noiembrie 2002 și obligarea pârâtei la plata sumei totale de 18.047.885.346 lei debite din majorări de întârziere și penalități cu care figura înscrisă în tabelul de creanțe.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 220 din 2 iulie 2003, a respins acțiunea reclamantei ca prescrisă.
Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată, arătând că a depus în termen declarația de creanță, iar pârâta îi datorează majorările și penalitățile pretinse, chiar dacă a achitat integral debitele principale.
Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că susținerile reclamantei din recurs nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate, nefiind îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Este de reținut că reclamanta a cerut, prin acțiunea de față, completarea întinderii creanței sale cu suma reprezentând majorări și penalități de întârziere, la data de 25 februarie 2003.
Or, potrivit art. 3213 pct. 3 din Legea nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, dreptul de a contesta existența sau întinderea unei creanțe ori rangul acesteia, în ordinea de preferință, se stinge în termen de 20 de zile de la publicarea ultimului anunț.
În speță, procedând la corecta aplicațiune a acestor dispoziții legale, instanța de fond a reținut că, după înregistrarea actului de lichidare din data de 5 iulie 2000 la Registrul Comerțului, conform art. 3213 pct. 1 din reglementarea citată, în următoarele 5 zile este necontestat că s-au făcut două anunțuri consecutive într-un cotidian, stabilindu-se și termenul limită de 20 de zile pentru depunerea declarațiilor de creanță.
În consecință, este evident că pretențiile reclamantei pentru completarea creanței sale din data de 25 februarie 2003, au fost tardiv formulate, situație în care acțiunea, fiind prescrisă, a fost corect respinsă ca atare, prin hotărârea ce se atacă.
Având în vedere cele de mai sus, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi, astfel, respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș Administrația Finanțelor Publice Reghin, împotriva sentinței civile nr. 220 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2004.