Standing to challenge corporate reorganization: hierarchical authority of national water administration council over subordinate basin committees

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată, reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române, în numele şi pentru membrii de sindicat cuprinşi în tabelele anexate cererii, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române anularea art. 10 - Diverse 11 al Hotărârii nr. 14/30.07.2021 şi anularea Hotărârii nr. 15/05.08.2021, inclusiv a anexelor acestora, emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 15 din 25 februarie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române-Consiliul de conducere, a anulat parţial Hotărârea nr. 14/30.07.2021 emisă de pârât, în ce priveşte art. 10-Diverse 11şi anexele la hotărâre aferente, a anulat parţial Hotărârea nr. 15/5.08.2021 emisă de pârât, în ce priveşte art. 1, 2 şi 5 şi anexele la hotărâre aferente şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs principal pârâta Administraţia Naţională Apele Române şi recurs incident reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

3.1. Pârâta Administraţia Naţională Apele Române, în motivarea recursului, arată că instanţa de fond a admis în parte solicitarea reclamantului, reţinând un singur motiv din cele invocate în acţiunea iniţială, anume încălcarea, la emiterea actului administrativ, a unui articol considerat ca făcând parte dintr-un aşa zis act normativ, respingând celelalte argumente ale reclamantului, printre care şi acela că pârâta, prin organul colectiv conducător, nu ar avea competenţa de a stabili organigrama şi funcţiunile unităţilor subordonate, adică administraţiile bazinale de apă şi sistemele de gospodărire a apelor.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că în ultimul paragraf al paginii 10 şi în primul al pag. 11 al hotărârii de fond instanţa stabileşte, fără drept de apel, că acte normative precum H.G. nr. 1176/2005 dispun neechivoc cu referire la competenţa C. civ. al ANAR în a stabili organigramele şi competenţele funcţionale ale unităţilor din subordinea pârâtei.

Este de subliniat în acest context că, înlăturând motivul reclamantei, nu se indică vreo altă condiţionalitate legală de care autoritatea ierarhic superioară trebuie să ţină cont în exercitarea dreptului său de organizare a activităţii, prin urmare dreptul aflat în patrimoniul ANAR fiind absolut şi exclusiv.

Cu toate acestea, în cuprinsul pag. 12 si 14 ale hotărârii, instanţa, în mod nelegal, revine şi afirmă că ar exista o condiţionare, stabilită de un "act normativ", anume un articol (29 lit. K) din Regulamentul Comitetului de Direcţie al ABA Mureş, care ar institui obligaţia legală încălcată, acesta fiind singurul motiv pentru care instanţa de fond a considerat că poate interveni în funcţionarea instituţiei, în detrimentul interesului public, prin admiterea parţială a acţiunii.

Or, se poate lesne observa contradictorialitatea celor două motive reţinute de instanţa pentru susţinerea soluţiei pronunţate.

Cât priveşte aplicarea greşită a normelor de drept substanţial, precum şi aprecierea greşită, subiectivă şi tendenţioasă a situaţiei de fapt, se arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a), o), p), r) şi s) din Legea nr. 554/2004, raportat la cele ale art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 24/2000, respectiv prevederile constituţionale.

De asemenea, s-a făcut greşita aplicarea a prevederilor art. 1 alin. (4), coroborat cu cele ale Anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 107/2002, respectiv ale art. 23 lit. a) şi q) din Statutul aprobat prin H.G. nr. 1176/2005.

Tot astfel, prin toate reţinerile instanţei de fond, se înlătură orice argument care ţine de vătămarea unor membri de sindicat, (reprezentaţi, conform acţiunii iniţiale, de către reclamantul SMAR).

Într-adevăr, instanţa de fond nu arată în ce constă vătămarea drepturilor reclamantului sau a celor pe care i-ar putea reprezenta.

Instanţa de fond face o apreciere total greşită a normelor susmenţionate, ce organizează instituţia şi guvernează raporturile ierarhice administrative şi funcţionarea unităţilor din subordinea ANAR. În acest context, extinzând cercetarea şi analiza judecătorească mai mult decât o permit normele de procedură civilă, instanţa de fond ajunge să justifice îndeplinirea condiţiilor stricte şi limitative ale Legii nr. 554/2004, pentru anularea dispusă, printr-o construcţie ilogică şi nesprijinită pe texte de acte normative, fie ele primare sau secundare.

Totodată, instanţa de fond descrie, în mod evident trunchiat şi tendenţios, cele inserate în adresa ANAR cu nr. 17398/ID/2021.

Astfel, adresa invocată comunică cele două acte administrative atacate, arătând că s-au modificat organigramele, regulamentele de organizare cadru ale subunităţilor etc. De asemenea, există solicitarea de a transmite spre aprobare (n.n. - ANAR) organigramele şi ROF-urile actualizate conform celor dispuse.

Invocarea de către instanţa de fond a art. 6 alin. (6) din legea Apelor nr. 107/1996 nu face decât să arate faptul că instanţa de fond consideră persoană vătămată Administraţia Bazinală de Apă, care, în mod evident, nu a contestat reorganizarea, conform normelor legale incidente (Legea nr. 554/2004), în acelaşi timp reclamantul neavând aptitudinea şi competenţa de a reprezenta persoana vătămată.

3.2. Reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române, prin recursul incident, arată că în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de fond a respins solicitarea de constatare a nulităţii actelor administrative atacate pe motivul lipsei de motivare a acestora pentru reorganizarea activităţii de inspecţie a apelor şi a celei de executare silită fiscală.

În susţinerea recursurilor sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Pârâtele au formulat întâmpinări reciproce prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

1. În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Mureşul din Apele Române

Analizând cu prioritate excepţia netimbrării, invocată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, având în vedere faptul că recurentul-reclamant nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, …", iar potrivit alin. (3):

"menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. ..."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.."

De asemenea, potrivit din art. 33 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

Din analiza textelor de lege sus citate rezultă că recurentul-reclamant avea obligaţia să ataşeze, la cererea de recurs, dovada achitării taxelor judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Or, recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei obligaţii legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanţei.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în raport cu art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul incident, ca netimbrat.

2. În ceea ce priveşte recursul principal formulat de pârâta Administraţia Naţională Apele Române

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul principal este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte constată că deşi recurentul invocă în mod formal acest text de lege, în motivarea recursului acesta, de fapt, face trimitere la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că argumentele vor fi analizate cu ocazia examinării motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române critică art. 10-Diverse 11 din Hotărârea nr. 14/30.07.2021 (şi anexele aferente), respectiv art. 1, 2 şi 5 din Hotărârea nr. 15/05.08.2021 emise de pârâta Administraţia Naţională Apele Române - Consiliul de Conducere.

Potrivit art. 10-Diverse 11 din Hotărârea nr. 14/30.07.2021 emisă de pârât, membrii Consiliului de conducere al Administraţiei Naţionale Apele Române aprobă cu unanimitate de voturi modificarea organigramelor cadru a Sistemelor de Gospodărire a Apelor şi a Administraţiilor Bazinale de Apă, conform anexelor 3, respective 4 (modificări ale organigramei cadru SGA, lit. a)-f), modificări ale organigramei cadru ABA lit. g) - m).

Prin art. 1, 2 şi 5 din Hotărârea nr. 15/05.08.2021, membrii Consiliului de conducere al Administraţiei Naţionale Apele Române aprobă cu unanimitate de voturi următoarele:

- modificarea organigramei cadru a Sistemelor Hidrotehnice Independente, conform anexei 1(preluarea de către noua structură organizatorică Exploatare, Lucrări, UCC şi Siguranţa Construcţiilor a atribuţiilor aferente structurii organizatorice Achiziţii, Lucrări şi Servicii Specifice; preluarea de către noua structură organizatorică Hidrologie a atribuţiilor aferente structurii Staţia Hidrometrică, precum şi preluarea CIR-urilor de către formaţiile de intervenţie rapidă, s.a.)

- modificarea organigramei şi a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Administraţiei Naţionale Apele Române, conform anexei nr. 2 şi 3(reorganizarea şi transformarea Serviciului Inspecţie Corp Control, Prognoză şi Prevenţie în Serviciul Inspecţia Naţională a Apelor;

- desfiinţarea structurii organizatorice Analiza şi Statistica Investiţiilor din cadrul Departamentului Dezvoltare Investiţii şi preluarea posturilor şi activităţii de către Serviciul Promovare Investiţii din cadrul Departamentului Dezvoltare Investiţii; reorganizarea Serviciului Dispecerat şi Comunicaţii Radio din cadrul Departamentului Situaţii de Urgenţă;

- reorganizarea Serviciului Gestiune Calitativă Cantitativă Resurse de Apă - Avize Autorizaţii din cadrul Departamentului Management European Integrat - Resurse de Apă şi crearea a 3 noi structuri);

- preluarea activităţii de executare silită din subordinea Administraţiei Naţionale Apele Române, la sediu central, care devine angajator unic pentru această activitate;

- desfiinţarea posturilor de executori fiscali din structura organizatorică a subunităţilor din subordinea Administraţiei Naţionale Apele Române; înfiinţarea în cadrul Administraţiei Naţionale Apele Române - sediul central a 8 posturi de execuţie pentru funcţia de executor fiscal.

În esenţă, criticile de nelegalitate ale actelor administrative anterior menţionate se referă la adoptarea acestora de către un organ necompetent, cu încălcarea dispoziţiilor procedurale incidente, la nemotivarea actelor administrative, respectiv la cauza ilicită a acestora.

Înalta Curte constată că potrivit O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale Apele Romane, aşa cum a fost modificată şi completată, recurenta-pârâtă este instituţie publică de interes naţional cu personalitate juridică, administrând bunurile din domeniul public al statului de natura celor prevăzute de art. 136 alin. (3) din Constituţie, persoana juridică română funcţionând pe bază de autonomie economică, în coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor (în speţă Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor).

Conform Statului de organizare şi funcţionare aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, Administraţia Naţională "Apele Române" aplică strategia şi politica naţională în domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă şi urmăreşte respectarea reglementărilor în domeniu.

Pentru realizarea scopului menţionat, Administraţia Naţională "Apele Române" coordonează şi răspunde de modul de folosire a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane pe ansamblul teritoriului ţării.

De asemenea, activitatea instituţiei noastre se realizează prin administraţiile bazinale de apă în subordonare, aşa cum rezultă din prevederile art. 1 (4) coroborate cu cele ale anexei nr. 1 ale O.U.G. nr. 107/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Sistemele de gospodărire a apelor şi sistemele hidrotehnice independente sunt entităţi cu dublă subordonare, faţă de ANAR şi faţă de administraţiile bazinale de apă în a căror componenţă se regăsesc, entităţile neavând personalitate juridică.

Consiliul de Conducere este organul colectiv conducător al Administraţiei Naţionale Apele Romane, potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Prin urmare, persoana vătămată de aşa zisa nerespectare a ROF al Comitetului de direcţie al ABA Mureş, conform reţinerilor instanţei de fond, nu ar putea fi decât ABA Mureş.

Or, persoana vătămată nu se identifică cu reclamantul, aceasta indicând faptul că nu a aplicat reorganizarea nu pentru ca ar fi considerat-o nelegală, ci pentru că nu a putut întruni Comitetul de Direcţie care să ia act şi să dispună ierarhic modificările.

Prin reţinerile instanţei de fond, se înlătură orice argument care ţine de vătămarea unor membri de sindicat, reprezentaţi, conform acţiunii iniţiale, de către reclamantul SMAR.

Instanţa de fond nu arată în ce constă vătămarea drepturilor reclamantului sau a celor pe care i-ar putea reprezenta, raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce drept a fost vătămat, respectiv care drepturi legitime private sau ce interes public au fost încălcate, şi ce act normativ a fost încălcat.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu există un drept vătămat şi o pagubă prezentă sau iminentă, instanţa de fond neidentificându-le, aşa cum nu a identificat nici persoana vătămată, nefiind îndeplinite condiţiile angajării răspunderii administrative, aşa cum în mod greşit a constatat instanţa de fond.

Astfel, cum a susţinut recurenta-pârâtă, Înalta Curte reţine că prin sentinţa se extrapolează reglementări aparţinând unor regulamente ale unor organisme ce n-au în competenţă emiterea unor acte administrative de natura celor atacate şi se ajunge la concluzia greşită că presupusa nerespectare de către ANAR a unor reglementari ale unor unităţi din subordine atrage aparenţa de nelegalitate a unor acte administrative reglementate de legislaţie primară şi secundară, opozabilă erga omnes prin publicarea în Monitorul Oficial.

Instanţa de fond îşi întemeiază soluţia pronunţată pe o prevedere din Regulamentul Comitetului de Direcţie al Administraţiei bazinale de Apă.

Faţă de textul art. 28 lit. k) din Regulamentul Comitetului de Direcţie al ABA Mureş, instanţa de fond denaturează înţelesul explicit si vădit neîndoielnic atât al textului invocat, cât şi al altor texte de lege sau dispoziţii administrative emise de ANAR.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este vizată situaţia de fapt pe care o instituie art. 23 lit. a) şi q) din Anexa aprobată prin H.G. nr. 1176/2005, respectiv nu este vizată situaţia în care Consiliul de Conducere al ANAR, organul colectiv conducător al instituţiei, dispune o reorganizare, în mod suveran şi unitar, exercitându-şi tocmai rolul atribuit, anume acela de a coordona activitatea de gospodărire a apelor la nivelul întregii ţări, aşa cum este reorganizarea atacată prin acţiunea iniţială.

Conform Statutului de organizare şi funcţionare aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, Administraţia Naţională "Apele Române" aplică strategia si politica naţională în domeniul gospodăririi cantitative si calitative a resurselor de apă şi urmăreşte respectarea reglementărilor în domeniu.

Pentru realizarea acestui scop, Administraţia Naţională "Apele Române" coordonează si răspunde de modul de folosire a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane pe ansamblul teritoriului ţării.

Nicăieri în conţinutul acesteia nu există o solicitare de aprobare, de către administraţiile bazinale de ape, a unei organigrame al cărui conţinut a fost stabilit, în deplină competenţă şi legalitate, de către Consiliul de Conducere al ANAR, singurul în fapt şi în drept să facă aceste modificări.

Susţinerea instanţei de fond potrivit cărora ANAR sau Consiliul de Conducere ar fi solicitat aprobarea sau ar trebui să solicite avizarea comitetului de direcţie al unei administraţii bazinale de apă, nu se probează.

Concluzia nelegală a instanţei pleacă de la o reinterpretare a ultimului paragraf al adresei ANAR cu nr. 17398/ID/2021. Prin acel paragraf, ANAR solicită transmiterea organigramelor actualizate spre aprobare, iar nu "aprobate", ceea ce elimină întreaga construcţie pe care îşi bazează instanţa de fond hotărârea.

Prin indicarea art. 6 alin. (6) din legea Apelor nr. 107/1996 instanţa de fond nu face decât să arate faptul că persoana vătămată este Administraţia Bazinală de Apă, care, în mod evident, nu a contestat reorganizarea.

De altfel, reclamantul nu are aptitudinea şi competenţa de a reprezenta persoana vătămată.

Interpretarea dată de instanţa de fond este în totală contradicţie cu art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002 şi art. 23 lit. a) şi q) din Statutul aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, răsturnând principiile organizării ierarhice administrative ale ANAR.

Instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod corect a înlăturat criticile privind adoptarea actelor administrative atacate de către un organ necompetent, critica privind modalitatea de convocare a Consiliului de conducere şi a introducerii intempestive pe ordinea de zi a unor puncte ce nu a fost anterior aduse la cunoştinţa membrilor Consiliului, precum şi critica privind nemotivarea actelor administrative contestate în cauză.

Însă, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a reţinut ca fiind întemeiată critica privind încălcarea procedurii de modificare a organismelor ABA şi SGA, în absenţa avizării acestor modificări de către unităţile subordonate, dând relevanţă dispoziţiilor art. 29 lit. k) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comitetului de direcţie din cadrul AB Mureş.

Astfel fiind, Înalta Curte va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge în tot acţiunea reclamantului.

Faţă de soluţia pronunţată, Înalta Curte va obliga intimatul Sindicatul Mureşul din Apele Române la plata sumei de 3677,05 RON şi, totodată, va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de recurentul-reclamant, ca neîntemeiată.

3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul principal, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge în tot acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române ca neîntemeiată, va obliga intimatul Sindicatul Mureşul din Apele Române la plata către recurenta Administraţia Naţională Apele Române a sumei de 3.677,05 RON.

De asemenea, va admite excepţia netimbrării, va anula recursul incident, ca netimbrat şi, totodată, va respinge cererea formulată de recurentul-reclamant Sindicatul Mureşul din Apele Române privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Naţională Apele Române împotriva sentinţei nr. 15 din 25 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge în tot acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române ca neîntemeiată.

Obligă intimatul Sindicatul Mureşul din Apele Române la plata către recurenta Administraţia Naţională Apele Române a sumei de 3677,05 RON.

Admite excepţia netimbrării invocată de recurenta-pârâtă Administraţia Naţională Apele Române.

Anulează recursul incident declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Mureşul din Apele Române împotriva sentinţei nr. 15 din 25 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

, ca netimbrat.

Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant Sindicatul Mureşul din Apele Române privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.