Validity of funding application documents assessed at digital registration vs. physical submission following suspension of the administrative platform
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the Administration of the Environment Fund, upholding the Court of Appeal’s judgment that annulled the administrative decisions rejecting the claimant’s funding application for a photovoltaic system and ordered the authority to re-analyze the file on the merits. The dispute centered on whether the validity period of mandatory documents, specifically a land register excerpt and a fiscal attestation certificate, should be assessed at the date of physical submission to the authorized installer or at the delayed date of digital registration in the state application system, a delay caused by a two-month suspension of the program’s online platform due to technical issues attributed to the authority. Relying on Article 18 of the Funding Guide and the principle of proportionality, the court held that the claimant fulfilled their obligations by submitting valid documents within the deadline, and that the authority could not reject the application based on formal defects arising from its own operational failure, as Article 39 of the Guide required deadlines to be extended for objective impossibilities caused by the authority; consequently, the rejection was deemed an abuse of power, leaving the lower court’s order for the authority to process the application in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Validity of funding application documents assessed at digital registration vs. physical submission following suspension of the administrative platform: The dispute centered on whether the validity period of mandatory documents, specifically a land register excerpt and a fiscal attestation certificate, should be assessed at the date of physical submission to the authorized installer or at the delayed date of digital registration in the state application system, a delay caused by a two-month suspension of the program’s online platform due to technical issues attributed to the authority. Relying on Article 18 of the Funding Guide and the principle of proportionality, the court held that the claimant fulfilled their obligations by submitting valid documents within the deadline, and that the authority could not reject the application based on formal defects arising from its own operational failure, as Article 39 of the Guide required deadlines to be extended for objective impossibilities caused by the authority; consequently, the rejection was deemed an abuse of power, leaving the lower court’s order for the authority to process the application in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative part to govern the appellate review and final decision on the administrative lawsuit.
Civil procedure provision cited in the operative part to establish the legal effect of rejecting the appeal and rendering the lower court decision final.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea în contencios administrativ şi fiscal înregistrată la data de 15 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administratia Fondului de Mediu, admiterea plângerii, admiterea contestaţiei cu privire la Decizia de respingere a Cererii de Finanţare nr. x, desfiinţarea acestei din urma Decizii ca fiind nelegală şi netemeinică precum şi obligarea pârâtei la declararea dosarului reclamantului ca fiind eligibil şi conform şi aprobarea/avizarea Cererii de finanţare nr. x cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionare acestei cauze, respectiv 50 RON taxa de timbru şi 800 RON onorariu avocat.
Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 42 din 18 iunie 2021 pronunţată de în dosarul nr. x/2021 a admis excepţia de necompetentă materială a Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FONDULUI DE MEDIU în favoarea Curţii de Apel Tg-Mureş, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, fără cale de atac.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 125 pronunţată la 10 decembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, a anulat Decizia privind respingerea cererii de finanţare nerambursabila nr. x şi Decizia nr. 1138 publicată pe site-ul pârâtei privind respingerea contestaţiei administrative formulată de reclamant, a obligat pârâta sa analizeze pe fond cererea de finanţare nerambursabilă nr. x şi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 50 RON reprezentând taxa judiciara de timbru şi onorariu avocat.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 125 pronunţată la 10 decembrie 2021 de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Administratia Fondului de Mediu care, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerii cererii de chemare în judecată.
A criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul interpretării dispoziţiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanţare înregistrat cu numărul unic x, depus de intimatul-
reclamant în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională".
A susţinut că, în cuprinsul prevederilor ar. 21 lit. e) din Ghid, legiuitorul a stabilit expres care sunt documentele necesare solicitantului în vederea înscrierii. Aspect ce rezultă şi din dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Ghid.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Ghid referitoare la înscrierea solicitantului la un instalator validat, s-a arătat că în cuprinsul acestora se indică doar locul unde se face înscrierea în program, iar nu şi momentul, data înscrierii rezultând din prevederile ale art. 18 alin. (3), identificându-se cu momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor depuse în dosarul de finanţare, prevăzute la art. 21 din Ghid.
Or, la data de 06.11.2019, când dosarul intimatului reclamant a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat, Extrasul de carte funciară eliberat la 10.09.2019 avea o vechime mai mare de 30 de zile la data înscrierii (06.11.2019), fiind astfel justificată soluţia de respingere a cererii de finanţare pentru încălcarea prevederilor art. 21 lit. e) din Ghidul de finanţare. De asemenea, aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte certificatele de atestare fiscale depuse de intimat, nemaifiind în termenul de valabilitate.
Astfel, sunt neîntemeiate aprecierile instanţei fondului, întrucât art. 21 lit. e) din Ghidul de finanţare, stabileşte termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexă.
Totodată, s-a arătat că legiuitorul a stabilit atribuţii distincte în sarcina instalatorului validat şi, respectiv, a Comisiei de analiză, rezervând acesteia din urmă obligaţia de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude însă dreptul acesteia de a analiza şi conformitatea documentelor.
Recurenta pârâtă a avertizat solicitanţii cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarele de finanţare a cerinţelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicaţia informatică, fiind evident că documentele ce nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau înlocuite, demers pe care intimatul-reclamant nu 1-a realizat.
În final a subliniat faptul că indisponibilitatea aplicaţiei informatice nu se datorează culpei sale, ci reprezintă o măsură dispusă de autoritate dictată de circumstanţe obiective.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 10.09.2019 a fost deschisă sesiunea de înscriere a solicitanţilor persoane fizice în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională ("Casa Verde Fotovoltaice), însă, la aceeaşi dată autoritatea pârâtă a suspendat înscrierile, programul fiind reluat în 6 noiembrie 2019.
Cererea de finanţare nr. x formulată de reclamant în cadrul acestui program a fost respinsă de autoritate pârâtă la data de 11 iunie 2020. Împotriva soluţiei de respingere, reclamantul a formulat contestaţie, în condiţiile art. 23 din Ordinul 1287/2018, contestaţie respinsă prin decizia de soluţionare a contestaţiei din 12 august 2020 cu motivarea că extrasul de carte funciară depus este mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, iar certificatul de atestare fiscală privind impozitele şi taxele locale emis pe numele solicitantului finanţării are valabilitatea expirată, neputând concluziona faptul că solicitantul nu are obligaţii restante la bugetul local.
Instanţa de fond, admiţând acţiunea formulată de reclamant, în interpretarea dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Ordinul 1287/2018, a reţinut că valabilitatea documentelor (extras de carte funciară şi certificat de atestare fiscal) se analizează la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, având în vedere şi situaţia particulară ivită ca urmare a suspendării sesiunii de înscriere încă din ziua deschiderii şi reluării acesteia după 2 luni, moment la care documentele nu mai îndeplineau condiţiile de valabilitate de 30 de zile.
Criticile recurentei-pârâte privind greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (3) şi art. 21 lit. e), h) şi i) din Ghidul solicitantului sunt nefondate.
Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente situaţiei deduse judecăţii, soluţia primei instanţe fiind pronunţată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză, motiv pentru care va fi adoptată în consecinţă şi de instanţa de control judiciar.
În esenţă, chestiunea supusă analizei şi asupra căreia părţile au opinii contrare vizează data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate.
În opinia recurentei-pârâte, analiza valabilităţii documentelor aferente cererii de finanţare nu ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator, ci în raport de data la care dosarul intimatului - reclamant a fost introdus în aplicaţia informatică de instalatorul validat.
În schimb, intimatul - reclamant a solicitat să se constate că, în raport de data de 09 septembrie 2019, când a înregistrat cererea de finanţare la instalatorul validat, documentele aferente cererii de finanţare, solicitate prin Ghid, se aflau în termenul de valabilitate.
Potrivit art. 8 din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, etapele programului sunt următoarele: a) publicarea pe pagina de internet a Autorităţii a informaţiilor necesare demarării programului; b) validarea, încheierea contractelor cu instalatorii şi publicarea listei acestora; c) înscrierea solicitanţilor, rezervarea sumelor aferente finanţării şi aprobarea solicitanţilor; d) obţinerea ATR (n.r. aviz tehnic de racordare) şi încheierea contractelor de finanţare nerambursabilă; e) implementarea proiectului; f) decontarea şi plata sumelor solicitate de către instalatorii validaţi; g) monitorizarea beneficiarilor final.
Art. 18 din acelaşi Ghid prevede că:
"(1) Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. (2) Instalatorul validat care a încheiat contractul de participare efectuează înscrierea solicitantului cu condiţia depunerii de către acesta a tuturor documentelor prevăzute în ghid. (3) Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în:
a) identificarea solicitantului şi analiza conformităţii documentelor prezentate cu condiţiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicaţia informatică a următoarelor date...; c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 şi introducerea lor în aplicaţia informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformităţii acestora; d) rezervarea sumelor aferente finanţării fiecărui solicitant care întruneşte condiţiile referitoare la conformitatea documentelor."
Reclamantul a respectat paşii procedurali impuşi de normele legale incidente, acesta depunând cererea de finanţare la instalatorul validat B. S.R.L. în data de 10 septembrie 2019, urmând ca procedura de înscriere în sistem să fie realizată, potrivit art. 18 alin. (1) şi alin. (2) anterior citate, de instalatorul autorizat. Însă, procedura concretă de înscriere nu a putut fi finalizată prin introducerea de instalator a datelor în aplicaţia informatică potrivit art. 18 alin. (3) pct. c), întrucât, chiar din prima zi de utilizare, platforma informatică nu a mai putut fi accesată, fiind suspendate înscrierile şi reluate la data de 06 noiembrie 2019, care este şi data finalizării înscrierii cererii reclamantului în sistem, aspect necontestat în cauză.
Cum intimatul-reclamant a înregistrat la instalatorul validat cererea sa de finanţare, împreună cu documentele aferente solicitate de Ghidul de finanţare, la data de 10 septembrie 2019, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, nu se poate susţine că nu au fost respectate termenele privind valabilitatea documentelor, împrejurările de fapt şi de drept invocate de reclamant susţinând conformitatea procedurii urmate în concret şi lipsa oricărei culpe în depunerea documentaţiei în condiţiile date.
Aşa cum rezultă din aceste prevederi, aplicaţia informatică în care trebuie încărcate cererile de finanţare şi documentele aferente, de către instalatorul validat, este pusă la dispoziţie gratuit, fiind administrată de către Autoritate, în speţă Administraţia Fondului pentru Mediu, astfel că deficienţele de funcţionalitate a acestei aplicaţii şi imposibilitatea accesării ca urmare a suspendării înscrierilor în Programul în discuţie, care au generat, implicit, imposibilitatea încărcării efective a documentelor în sistem, nu-i pot fi imputate intimatului - reclamat, care şi-a îndeplinit obligaţia de a depune cererea de finanţare şi documentele aferente cu respectarea termenului legal.
În acest sens Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 39 din Ghid, potrivit cărora:
"Dacă din motive legate strict de Autoritate (de exemplu, dar fără a se limita, la disfuncţionalităţi ale aplicaţiei informatice) terţii se află în imposibilitatea obiectivă de a-şi respecta termenele impuse prin prezentul ghid, atunci respectivele termene se vor prelungi cu perioada aferentă întârzierii. Aceste decalări nu exonerează AFM de îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de terţi prin alte acte de natură juridică."
În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte în sensul că valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul înscrierii solicitantului în program, respectiv data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexe, câtă vreme din cuprinsul prevederilor legale incidente nu rezultă în mod neîndoielnic că aceasta este voinţa legiuitorului.
Sub acest aspect se impune a fi avute în vedere şi comunicatele de presă din datele de 30.10.2019 şi 6.11.2019, în care chiar Administraţia Fondului pentru Mediu a anunţat că "toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării".
Prin urmare, nu se confirmă criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare constând în încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prima instanţă stabilind în mod corect că pârâta nu putea aprecia ca nefiind valabile cele două înscrisuri menţionate, respectiv: extrasul de carte funciară şi certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local, înregistrate de reclamant cu respectarea termenelor legale, în contextul acţiunii de suspendare a înscrierilor, dispusă de pârâtă.
În plus, Înalta Curte reţine că principiul proporţionalităţii impune ca, abordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat şi disproporţionat drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale destinatarului actului administrativ fiscal, prin acordarea unei ponderi excesive aspectelor de ordin formal, asupra unor aspecte care puteau fi lămurite de către autoritatea administrativă prin solicitarea de completări, iar nu prin măsura respingerii cererii de finanţare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei - pârâte nu sunt întemeiate, iar instanţa de fond a constatat în mod judicios faptul că refuzul explicit exprimat de autoritatea pârâtă constituie un exces de putere, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată, în parte, în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la soluţionarea cererii înregistrate sub nr. x.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 125 pronunţată la 10 decembrie 2021 de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 21 septembrie 2023.