Building tax acquisition date under fiscal code and procedural nullity for admitting unauthenticated foreign-language evidence

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea inregistata pe rolul Cutii de Apel Bucuresti-sectia a IX-a în data de 11.11.2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Directia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 6, Serviciul Inspectie Fiscală, solicitand instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispuna:

1. Anularea în tot a Deciziei de solutionare a contestatiei nr. 139826/29.05.2020 emisă de Directia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 6.

2. Anularea Deciziei de impunere nr. x/18.02.2020 emise pe baza considerentelor din Procesul-verbal nr. x/10.02.2020.

3. Anularea Deciziei privind obligatiile fiscale accesorii nr. 63411/18.02.2020.

4. Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1375 din data de 6 decembrie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în parte, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 6, a anulat decizia de impunere nr. x/18.02.2020, decizia privind obligaţiile fiscale accesorii nr. 63411/18.02.2020 şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 139826/29.05.2020, emise de pârâtă, a obligat pârâta la plata catre reclamantă a sumei de 7.123,73 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru şi onorariu avocat şi a respins cererea de plată, cu titlu de cheltuieli de judecată, a sumelor de 12.383,27 RON (factura seria x nr. x/13.04.2020) şi de 2065,72 RON (factura seria x nr. x/05.04.2020), ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1375 din data de 6 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pârâta Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 6 a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (5) şi (8) C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că hotărârea instanţei de fond încalcă reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv pentru care solicită, în baza art. 496 alin. (2) noul C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi rejudecând să fie respinsă acţiunea formulată de A. S.R.L. ca neîntemeiata si să fie menţinută Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 139826/29.05.2020, Decizia de impunere nr. x/18.02.2020 şi Decizia nr. 63411/08.02.2020 privind obligaţiile fiscale accesorii.

1. În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin (1) pct. 5 noul C. proc. civ.-încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii.

Sentinţa civilă nr. 1375/06.10.2021 a fost pronunţată cu încălcarea art. 18 alin. (4) din noul C. proc. civ. C. proc. civ. care stabileşte cu titlu de principiu că "Cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română" iar nerespectarea acestui principiu, se sancţionează cu nulitatea hotărârii judecătoreşti.

Procesul civil se desfăşoară în limba română, astfel că dezbaterile, cererile şi actele de procedură se consemnează, respectiv se întocmesc în această limbă.

Potrivit art. 292 alin. (5) noul C. proc. civ. "înscrisurile întocmite în altă limbă decât cea folosită în faţa instanţei trebuie însoţite de traduceri legalizate".

Intimata a depus la dosarul cauzei înscrisuri în limba engleză fără a fi însoţite de o traducere legalizată.

În această situaţie şi în lipsa uneor traduceri legalizate, instanţa de fond avea îndatorirea de a înlătura aceste înscrisuri deci să nu le aibă în vedere la pronunţarea hotărârii.

Or, concluziile instanţei de fond s-au format tocmai pe baza unor înscrisuri ce nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, fapt ce atrage sancţiunea nulităţii prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ.

2. În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin (1) pct. 8 noul C. proc. civ.-hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că din înscrisurile depuse nu reiese faptul că organul fiscal a analizat punctul de vedere exprimat de către contribuabil iar "singura modalitate practică de a demonstra că a avut loc o analiză efectivă rămâne aceea de a consemna în scris, fie şi sumar, această analiză."

Recurenta a susţinut că a arătat la fondul cauzei faptul că la data încheierii PV nr. 52813/10.02.2020, reprezentantul societăţii a menţionat că îşi va " exprima punctul de vedere în termen legal".

La data de 10.02.2022 a fost comunicată înştiinţarea nr. 52815 de audiere a contribuabilului, prin care reprezentantul societăţii a fost invitat în data de 14.02.2020, ora 10:00 să-şi exprime opinia asupra constatărilor efectuate şi consecinţelor fiscale. Societatea nu s-a prezentat la data convocării, iar punctul de vedere a fost transmis abia la data de 18.02.2022.

Punctul de vedere exprimat în scris de S.C. A. S.R.L. a fost analizat dar nu a schimbat concluziile verificării documentare.

De altfel, Decizia de impunere menţionează faptului că audierea contribuabilui este conform punctului de vedere înregistrat sub nr. x/18.02.2020 (transmisă prin email) şi nr. 71213/24.02.2020 (transmisă prin poştă).

Instanţa de fond susţine în mod eronat că organul fiscal avea obligaţia să consemneze în scris, fie şi sumar, analiza asupra punctului de vedere exptimat de contribuabil.

Prin concluziile sale, instanţa de fond adaugă la lege. Astfel deşi iniţial chiar instanţa menţionează faptul că textul legii nu prevede şi obligaţia organului fiscal de a consemna în scris opinia asupra punctului de vedere exprimat de contribuabil, ulterior concluzionează că era necesar a se consemna în scris analiza asupra punctului de vedere exprimat de contribuabil.

Consideră că atâta timp cât leguitorul nu a impus organului fiscal o astfel de obligaţie nici instanţa de judecată nu poate face adăugiri Ia lege din prisma propriilor interpretări.

De asemenea, sunt eronate concluziile instanţei de fond în ceea ce priveşte data de finalizare a construcţiilor.

Astfel, S.C. A. S.R.L. a obţinut Autorizaţia de Construire nr. x/09.11.2015 prin care au fost autorizate lucrări de construire pentru un ansamblu de birouri şi servicii format din 3 corpuri denumite A, B si C precum şi un corp de legătură, lucrări cu o durată de execuţie de 36 de luni, calculată de la data începerii efective a lucrărilor, anunţată în prealabil.

Conform adresei înregistrată la Primăria Sectorului 6 nr. 22018/31.05.2016, societatea a anunţat că la data de 10.06.2016 va începe lucrările de construcţie autorizate, astfel că autorizaţia expira la data de 10.06.2019.

În data de 30.06.2016 între S.C. A. S.R.L. în calitate de client şi S.C. B. S.R.L., în calitate de antreprenor general, s-a încheiat contractul de construcţie nr. x, în vederea realizării obiectivului autorizat. Conform acestui contract, finalizarea concretă a lucrărilor era 30 iunie 2018. Prin actul adiţional nr. x/04.05.2018, termenul privind finalizarea concreta a lucrărilor s-a modificat în sensul prelungirii acestuia până la data de 28.11.2018.

La data de 19.12.2018 S.C. A. S.R.L. întocmeşte şi depune la Serviciul Disciplina în Construcţii, Declaraţia privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza Autorizaţiei de construire nr. x/09.11.2015. Acest formular cuprinde la pct. A- Declaraţie întocmită de contribuabil prin care se declara valoarea reală a lucrărilor şi pct. B Fişa de calcul privind regularizarea taxei la terminarea lucrărilor de construire care este întocmită de Serviciul Disciplină în Construcţii, astfel:

La pct. A din declaraţie - Contribuabilul declară o valoare reală a lucrărilor în sumă totală de 250.691.092 RON şi datează terminarea lucrărilor la data de 19.12.2018;

La pct. B din declaraţie - Fişa de calcul întocmită de Serviciul Disciplină în Construcţii la care se anexează nota contabilă a societăţii privind valoarea lucrărilor terminate este înscrisă data de 08.01.2019. La eliberarea autorizaţiei de construire societatea a achitat o taxă în valoare de 1.154.588 cu OP nr. x/15.10.2015 iar cu ocazia regularizării taxei, a achitat cu OP nr. x/19.12.2018, diferenţa de taxă în valoare de 1.352.323 RON.

Instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că data de 19.12.2018, înregistrată în Declaraţia privind valoarea reală a lucrărilor executate ca dată a terminării lucrărilor, a fost determinată de societate prin adăugarea unui număr de 15 zile lucrătoare la prima zi după data finalizării concrete a lucrărilor contractate de societate cu antreprenorul general, respectiv 28.11.2018.

Potrivit art. 461 alin. (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor.

Din cele prezentate, rezultă că societatea s-a încadrat în prevederile articolului sus menţionat, data dobândirii fiind 19.12.2018.

De altfel, în Procesul-verbal de recepţie întocmit după aproximativ 3 luni (aprilie 2019) s-a evidenţiat aceeaşi valoare (250.691.092 RON), respectându-se proiectul tehnic şi lucrările executate care au stat la baza regularizării taxei de autorizare, fapt ce confirmă terminarea lucrărilor la data de 19.12.2018.

Precizează că pentru perioada care a urmat datei de 28.11.2018, societatea nu a prezentat un proces-verbal de predare-primire a ansamblului de birouri încheiat cu antreprenorul sau vreun act adiţional care să ateste prelungirea termenului de finalizare a construcţiei.

Mai mult decât atât, instanţa de fond în mod greşit a considerat că prin Notificarea nr. x/19.12.2018 a fost prelungită perioada de execuţie a lucrărilor. Acest înscris nu poate îndeplini condiţiile unui act de prelungire pentru cel puţin două motive: nu există nicio dovadă privind comunicarea către intimata-reclamantă şi nu este urmată de încheierea unui act adiţional.

Astfel, de la Actul Adiţional nr. 3 care a prelungit perioada de execuţie până la data de 28.11.2018 şi până la data încheierii PV de Recepţie la Terminarea Lucrărilor (05.04.2019) între părţi nu există încheiat un act alt adiţional care să prelungească a data de finalizare a lucrărior. Astfel că, încă odată, reiese faptul că data de finalizare fost 28.11.2018.

Actul Adiţional nr. 4, avut în vedere de către instanţa de fond pentru a concluziona că lucrările au fost prelungite şi pe parcursului anului 2019, a fost încheiat la data de 10.09.2019, deci mult ulterior datei de 05.04.2019 când a avut loc Recepţia la Terminarea Lucrărilor.

Potrivit art. 21 din Hotărârea nr. 343/2017 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora "După încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, investitorul nu poate emite alte solicitări de remediere de lucrări, penalizări, diminuări de valori şi altele asemenea decât cele consemnate în procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor. Fac excepţie viciile ascunse descoperite în termenul stabilit conform legii, precum şi viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării construcţiei, descoperite pe toată durata de existenţă a construcţiei".

În aceste condiţii, lucrările efectuate conform Anexei din Actul Adiţional nr. 4 nu ar fi putut afecta termenul de finalizare prevăzut în Actul Adiţional nr. 3, deoarece sunt simple lucrări suplimentare de modernizare. De altfel, printr-o traducere minimală făcută de neprofesionisti, reiese că lucrările din Anexa la Actul Adiţional nr. 4 nu sunt lucrări aferente 6 contractului iniţial ci suplimentare, spre exemplu pct. 1.6 "lucrări de feronerie exterioară neincluse în contract" pct. 1.7 cantităţi de oţel de construcţii suplimentare contractului"".

Instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că în certificatele de performanţă energetică eliberate pentru flecare clădire în parte, a fost evidenţiat anul de construire, respectiv anul 2018. Din datele prezentate în curpînsul acestora rezultă că la data întocmirii acestora, 08.11.2018 şi respectiv 18.11.2018, cele 3 corpuri de clădire erau terminate, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 453 lit. "b" din Codul fiscal potrivit căruia prin clădire se înţelege orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi alte asemenea, iar elementele structurale de baza ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite.

Instanţa de fond a ignorat înscrisurile aflate la dosar din care reiese cu puterea evidenţei faptul că la finele anului 2018, clădirile erau finalizate, astfel:

- Termenul de finalizare a celor 3 corpuri de clădire prevăzut în contractul de execuţie nr. x/30.06.2016 a fost 28.11.2018;

- S.C. A. S.R.L. nu a depus formularul F.15 şi nici formularul F.16- comunicare privind încheierea execuţiei lucrărilor, deşi conform art. 76 lit. "c" din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, societatea avea această obligaţie;

- formularul F.15 şi formularul F.16 care atestă finalizarea lucrărilor, se întocmeşte înainte de Declaraţia privind valoarea reală a lucrărilor executate;

- Declaraţia privind valoarea reală a lucrărilor executate a fost întocmită de S.C. A. S.R.L. la data de 19.12.2018;

- Certificate de performanţă energetică au fost întocmite la data de 08.11.2018 şi respectiv 18.11.2018;

- în Declaraţia privind valoarea reală a lucrărilor executate întocmită la data de 19.12.2018, cât şi în Procesul-verbal de recepţie nr. x/05.04.2019 a fost evidenţiată aceeaşi valoare de execuţie a ansamblului de birouri, respectiv 250.691.092 RON;

- S.C. A. S.R.L. a regularizat taxa de autorizare în data de 19.12.2018 iar cu ocazia regularizării taxei, a achitat cu OP nr. x/19.12.2018, diferenţă de taxă în valoare de 1.352.323 RON.

De asemenea, s-a ignorat faptul că există o contradicţie clară a intimatei-reclamante în declararea datei de finalizare a lucrăriilor, astfel:

- în Declaraţia privind valoarea reală a lucrărilor executate a fost declarată finalizarea lucrărilor la data de 19.12.2018;

- La ISC a fost declarată finalizarea lucrărilor la data de 29.01.2019;

- La Primăria Sectorului 6 a fost declarată finalizarea lucrărilor la data de 25.01.2019.

În mod evident intimata a finalizat lucrările la data de 28.11.2018 iar transmiterea cu întârziere a invitaţiei pentru efectuarea recepţiei către autorităţi a avut drept scop eludarea obligaţiilor fiscale pe anul 2019.

În ceea ce priveşte faptul că investiţiile realizate figurau în contul 2352 - investiţii imobiliare în curs- precizăm faptul că acestea nu puteau fi trecute în contul 215 -investiţii imobiliare finalizate- decât după întocmirea PV de recepţie la terminarea lucrărilor. Recepţie amânată de intimata-reclamantă în mod intenţionat.

Faţă de data finalizării, intimata ar fi trebuit, potrivit art. 461 alin. (2) din Codul fiscal, să depună declaraţie de impunere în termen de 30 de zile de la data dobândirii, datorând impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie 2019.

Chiar şi în ceea ce priveşte data intabulării instanţa de fond se află în eroare. Menţionează nu are relevanţă din punct de vedere fiscal dacă imobilul este sau nu intabulat. Mai mult decât atât, intabularea este o operaţiune ulterioară declarării fiscale.

Potrivit art. 461 alin. (3) din Codul fiscal- pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data dobândirii se consideră data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;

Art. 474 alin. (7) lit. "c" din Codul fiscal - în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data care expiră autorizaţia respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să depună o declaraţie privind valoarea lucrărilor de construcţie, la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale precum şi

Art. 9 din H.G nr. 353/2017 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora- executantul trebuie să comunice investitorului, în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire, data terminării tuturor lucrărilor prevăzute în contract (...) şi solicită acestuia, prin document scris cu confirmare de primire, efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor, inclusiv stabilirea datei şi locului de întrunire a comisiei de recepţie la terminarea lucrărilor.

Astfel, data de 19.12.2018 la care a fost înregistrată Declaraţia privind valoarea reală a lucrărilor executate, reprezintă data terminării lucrărilor, determinată de societate prin adăugarea unui număr de 15 zile lucrătoare la prima zi după data finalizării concrete a lucrărilor contractate de societate cu antreprenorul general.

Având în vedere că finalizarea construcţiilor a avut loc la sfârşitul anului 2018, societatea datorează impozit începând cu 1 ianuarie 2019, ca atare Decizia de impunere nr. x/18.02.2020 şi Deciziei nr. 63411/08.02.2020 privind obilgatiile fiscale accesorii au fost emise cu respectarea prevederilor legale in materie.

În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi solicită, în principal, anularea Hotărârii nr. 1375/06.10.2021 pentru încălcarea regulilor de procedură şi în subsidiar casarea în tot a Hotărârii nr. 1375/06.10.2021, iar în rejudecare respingerea acţiunii formulată de A. S.R.L. ca neîntemeiată si menţinerea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 139826/29.05.2020, Deciziei de impunere nr. x/18.02.2020 şi Deciziei nr. 63411/08.02.2020 privind obligaţiile fiscale accesorii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de soluţionarea prezentei cauze.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,ce sancţionează nelegalitatea hotărârii pentru încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, de către instanţa de judecată, prin hotărârea dată, Înalta Curte reţine că acest motiv de casare este întemeiat.

În acest sens, se constată că instanţa de fond a dat relevanţă unor înscrisuri probatorii, redactate într-o limbă străină, de circulaţie internaţională şi care au fost depuse la dosar cu nerespectarea prevederilor art. 150 alin. (4) C. proc. civ., iar în etapa cercetării judecătoreşti nu a fost pusă în discuţia admisibilitatea probatoriului, prin prisma art. 292 alin. (5) C. proc. civ. în mod concret, au fost depuse la dosar, chiar de către recurentă, o dată cu întâmpinarea, actele adiţionale la contractul de construire nr. x/30.06.2016, încheiat intimată şi terţul B. S.R.L. (actele adiţionale 1-4 la contract, inlcuzând anexele acestora), redactate în limba engleză şi semnate de către părţile contractante.

Atât contractul x/2016, cât şi actele adiţionale 1-4 la acesta nu constituie acte de procedură emise de părţi, neaplicându-se art. 18 din C. proc. civ., ci înscrisuri probatorii, sub semnătură privată (potrivit art. 272 C. proc. civ., "Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalităţi, în afara excepţiilor anume prevăzute de lege").

Astfel cum s-a menţionat anterior, normele de procedură impun obligaţia părţilor litigante de a depune înscrisurile însoţite de traduceri legalizate, iar această obligaţie subzistă nu numai în privinţa înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată, dar şi în privinţa înscrisurilor anexate întâmpinărilor depuse la dosar.

Ca urmare, recurenta - pârâtă avea obligaţia de a anexa întâmpinării depuse în procedura de primă instanţă, la data de 14.12.2020, în dosarul de fond, înscrisurile însoţite de copia tradusă şi legalizată.

Că este aşa rezultă din art. 204 alin. (2) lit. d) ce fac aplicabil regimul solicitării probelor din materia cererii de chemare în judecată, iar prevederile art. 194 lit. e) C. proc. civ. fac trimitere la condiţia reglementată de art. 150 alin. (4) C. proc. civ. şi anume depunerea înscrisurilor în copie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat.

În plus, trebuie reţinut că prevederile art. 292 alin. (5) din C. proc. civ. reglementează (ca şi condiţie de administrare a probei) obligaţia imperativă de a depune înscrisul întocmit în altă limbă decât cea folosită în faţa instanţei, însoţit de traducere legalizată (imperativul rezultând din maniera de redactare a textului, utilizată de legiuitor şi anume "trebuie însoţite de traduceri legalizate").

Constituind un incident de administrare a probatoriului, necesitatea depunerii înscrisurilor probatorii redactate în limba engleză, fără traducere legalizată, trebuia pus în discuţia părţilor şi soluţionat conform art. 237 alin. (2) pct. 7 C. proc. civ., în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, deşi prima instanţă şi-a întemeiat unul dintre argumentele finalizării construcţiei, în cursul anului 2019 şi ulterior depunerii declaraţiei privind valoarea reală a lucrărilor, pe art. 1.1 din anexa actului adiţional nr. x/10.09.2019, la contractul x/2016, în speţă este îndeplinită cerinţa ca prima instanţă să încalce normele de procedură sancţionate cu nulitatea, prin hotărîrea dată, astfel cum prevede art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine, în prealabil, faptul că fundamentul stabilirii obligaţiilor fiscale constă în constatările procesului-verbal nr. x/10.02.2020 privind finalizarea construcţiei la data de 19.12.2018, cu efectele reglementate de art. 461 alin. (2) Codul fiscal.

Potrivit art. 461 alin. (2) Codul fiscal, "În cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii şi datorează impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor".

Sunt aplicabile şi prevederile pct. 57 din Normele Metodologice de aplicare a Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1/2016 ce reglementează declararea la organul fiscal (în vederea stabilirii impozitului), în termen de 30 zile de la data "dobândirii" construcţiei noi, astfel cum este prevăzută de art. 461 alin. (3) Codul fiscal.

Acest text reglementează trei situaţii distincte, de dobândire a construcţiei nou-construite, după cum urmează:

- lit. a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;

- lit. b) pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;

- lit. c) pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe clădiri.

În speţă, observând faptul că lucrările de construire au făcut obiectul autorizării conform Autorizaţiei de Construire nr. x/09.11.2015, cu dată efectivă de începere a lucrărilor 10.06.2016 conform adresei x/31.05.2016 şi cu data expirării 10.06.2019, data dobândirii construcţiei se raportează la prima ipoteză reglementată de art. 461 alin. (3) din Codul fiscal şi anume data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor.

Luând în considerare faptul că, prin actele administrativ fiscale contestate au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare, atât principale cât şi accesorii, în considerarea unei date a dobândirii construcţiilor, diferită faţă de cea din cuprinsul procesului-verbal de recepţie, Înalta Curte constată că textul art. 461 alin. (3) stabileşte ca dată a dobândirii construcţiei, în principal data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dacă acesta este întocmit cu respectarea art. 20 din Regulamentul anexă a H.G. nr. 273/1994 (cu modificările existente la data de 19.12.2018) şi comunicat potrivit art. 23 din acelaşi regulament, dar reglementează şi termenul de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor .

Iar prima instanţă trebuia să raporteze acest termen şi la prevederile art. 474 alin. (7) lit. c) Codul fiscal ("în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizaţia respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să depună o declaraţie privind valoarea lucrărilor de construcţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale") şi la art. 76 alin. (2) lit. a) şi c) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii aprobate prin Ordinul nr. 839/2009, ce reglementează (în acelaşi termen) obligaţiile investitorului/beneficiarului de a declara valoarea finală a lucărrilor, precum şi de a regulariza taxele aferente şi obligaţia de a declara constreucţiile în vederea impunerii .

În consecinţă, prima instanţă a examinat fragmentar, cu aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea contenciosului administrativ, urmând a se dispune casarea sentinţei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare fondului cauzei, luând în considerare toate aspectele formale ce vizează nulitatea procesului-verbal, stabilită potrivit art. 149 Codul de procedură fiscală, de asemenea insuficient fundamentată de către instanţa de fond, urmează a fi examinată legalitatea actelor administrativ fiscale contestate, prin prisma aplicării art. 461 alin. (2) şi alin. (3) lit. a), în raport de textele mai sus enunţate.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 496 şi art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea 554/2004 cu referire la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 6 împotriva sentinţei civile nr. 1375 din data de 6 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 6 împotriva sentinţei civile nr. 1375 din data de 6 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.