Securitate worker status: suppression of fundamental rights via informational surveillance despite lack of national security justification

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 05.03.2021, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1897 din 10 decembrie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârât, ca neîntemeiate.

Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată de reclamant.

Respinge excepţia de nelegalitate formulată de pârât, ca inadmisibilă.

Admite cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, în principal rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare, ca umare a încălcării principiului egalităţii armelor, a dreptului efectiv şi real la apărare, a contradictorialităţii, a lipsei independenţei şi impartialităţii instanţei.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, deşi a fost chemat în judecată prin cererea introductivă a reclamantului, toate documentele şi apărările formulate de acesta se referă la o altă persoană, respectiv pârâtul B..

Pârâtul a invocat acest aspect inform al cererii introductive, atât prin întâmpinare cât şi prin precizările depuse pentru termenul din 17.09.2021, solicitând ca instanţa să pună în vedere reclamantului să depună la dosar, conform dispoziţiilor procedurale, următoarele înscrisuri deţinute numai de către acesta: - nota de constatare nr. x/13.10.2020, - decizia de numire a membrilor Colegiului C.N.S.A.S. care au participat la şedinţa de analiză şi aprobare a prezentei acţiuni, - procesul-verbal al şedinţei de analiză a cauzei, - avizul direcţiei juridice, - hotărârea nr. x/2008, - Regulamentul de organizare şi funţionare al C.N.S.A.S. iniţial şi cel aprobat prin hotărârea nr. 2/2008, - Regulamentul privind consultarea documentelor din arhiva C.N.S.A.S., - numele persoanelor care trebuiau să semneze pentru întocmire şi pentru avizare precum şi fişele posturilor acestor persoane, care aveau obligaţia să întocmescă note de constatare legale, - autorizaţiile individuale ale celor 9 membrii ai Colegiului C.N.S.A.S. ce au participat la şedinţa din 13.10.2020, emise de Autoritatea naţională de supraveghere a prelucrării datelor cu caracter personal.

La termenul din 10.12.2021 exista cererea expresă a pârâtului ca reclamantul să depună înscrisurile relevante menţionate în întâmpinare şi în precizările depuse la termenul din 17.09.2021, dar şi să fie comunicate aceste înscrisuri, însă cerinţa nu a fost realizată, pârâtul fiind împiedicat să formuleze apărările legale.

Inechitatea şi lipsa de independenţă a instanţei sunt, în opinia recurentului, evidente şi din modalitatea în care au fost respinse toate probele propuse de către pârât în termen legal prin întâmpinare, respectiv înscrisuri, interogatorii, expertize, martori, inclusiv dovezile solicitate reclamantului care să ateste că personalul reclamantului implicat în cauză este autorizat legal de catre Autoritatea naţională de supraveghere a prelucrării datelor cu caracter personal, totul rezumându-se forţat şi formal la concluzia că "înscrisurile de la dosar sunt suficiente pentru soluţionarea cauzei".

Nerespectarea de către reclamant şi de către instanţă a dispoziţiilor art. 194-196 C. proc. civ. l-a pus pe pârât în situaţia de a nu se putea apăra, deşi a a invocat în mod expres aceste aspecte, iar în final a condus la încălcarea principiilor egalităţii armelor, al dreptului efectiv şi real la apărare, al contradictorialităţii, al impartialităţii instanţ şi la încălcarea regulilor echităţii.

In lipsa documentelor solicitate de pârât şi a analizei legalităţii excepţiilor invocate prin întâmpinare, este evident că pârâtul nu a avut parte de un proces echitabil, de o judecată a cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, fiindu-i încălcate drepturi şi principii fundamentale - dreptul la un proces echitabil, principiul egalităţii de arme şi principiul contradictorialităţii.

Intr-o astfel de abordare a instanţei, fără respectarea principiilor şi a drepturilor fundamentale prezentate, nu sunt respectate nici exigenţele şi condiţiile prevăzute de art. 224 şi 248 Cod procedură sau cele prevăzute de art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a apreciat că hotărârea cuprinde motive contradictorii, ca urmare a interpretării subiective şi scoase din context a unor prevederi din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, fără ca instanţa să analizeze normele aplicabile în respectiva perioadă în privinţa apărării naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice. Existenţa unor incriminări de natură penală nu reprezintă acte particulare de imixtiune, ci chestiuni de ordine publică specifice fiecărei perioade istorice.

Pe fondul acţiunii deduse judecăţii recurentul a arătat că nu a suprimat şi nu a îngrădit drepturi şi libertăţi în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nu erau îndeplinite condiţiile pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, cu atât mai mult cu cât nici reclamantul nu a depus dovezi clare şi credibile, ci dosar înscrisuri unilaterale, subiective, trunchiate, scoase din context. De asemenea, recurentul nu a făcut acte de poliţie politică, nu a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, iar acţiunile sale nu au fost acte personale, ci acte dispuse de Statul Român, aşa cum era organizat şi funcţiona la data respectivă.

Precizând că se menţin toate apărările din întâmpinarea formulată în dosarul de fond, inclusiv excepţiile de nelegalitate soluţionate deja de prima instanţă, recurentul a apreciat că se impune şi constatarea lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât petentul C. nu a solicitat expres identificarea persoanelor şi promovarea acţiunii în instanţă, iar reprezentanţii reclamantului nu deţineau autorizaţiile legale emise de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal.

Recurentul a subliniat faptul că nu a desfăşurat activităţi personale asupra numitului C. şi nici nu a întreprins măsuri care să reprezinte încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Documentele prezentate de reclamant nu sunt semnate pentru conformitate cu originalul de persoanele cu atribuţii de reprezentare şi, pe baza acestora, reclamantul a făcut afirmaţii subiective şi scoase din context, actiunea formulată reprezentând, în sine, o încălcare a dreptului la viaţă privată a pârâtului.

A mai arătat recurentul că România era stat suveran, independent şi unitar, iar din conţinutul faptelor lui C., cuprinse în nota de constatare, rezultă fără dubiu că acesta a desfăşurat acţiuni ce se impuneau a fi limitate, conform legislaţiei în vigoare, întrucât era necesară respectarea drepturilor sau reputaţiei altora, precum şi apărărea securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice.

Interpretarea O.U.G. nr. 24/2008 trebuie să fie în concordanţă cu dispoziţiile art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi trebuie să ţină seama de conţinutul excepţiilor şi de limitările prevăzute de alin. (3) al art. 19 anterior menţionat. De asemenea, trebuie ţinut cont de efectele celor două decizii CCR nr. 627/2012 şi nr. 107/2014, prin prisma cărora nu se poate aprecia ca fiind întrunite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Dacă C. ar fi suferit vreo condamnare, vreo judecată sau vreo arestare, acestea nu ar fi putut avea loc decât în condiţiile în care instituţiile statului, organele judiciare ar fi constatat încălcări ale dispoziţiilor C. pen. în vigoare, iar nu ca urmare a pretinselor activităţi desfăşurate de pârât. Recurentul-pârât era sub arme, în serviciul forţelor armate ale ţării, aflat sub prestare de jurământ militar şi îndeplinea misiunile militare stabilite de organele şi instituţiile judiciare.

Rolul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau, după caz, colaborator al Securităţii este de a verifica îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, pe baza documentelor certificate de CNSAS. Or, în prezenta cauză documentele prezentate de CNSAS sunt scoase din context. Ele rămân fără efect juridic, întrucât corespund textului art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008, încadrându-se în categoria documentelor scoase din uz, conform deciziei CCR nr. 107/2014.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Soluţia instanţei de recurs asupra cererii de suspendare faculativă a soluţionării cauzei

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, iar prin cererea depusă la data de 16.06.2023 a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea de către forul constituţional a excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Pentru soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, s-a format dosarul asociat nr. x/2021, conform art. 104 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, ceea ce presupune o analiză din partea instanţei asupra oportunităţii suspendării judecării cauzei.

În cauza de faţă, în raport de soluţia de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, pronunţată prin încheierea din 29 iunie 2023, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte apreciază că suspendarea judecării prezentului recurs în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este oportună, adoptarea acestei măsuri putând conduce la o temporizare excesivă a soluţionării căii extraordinare de atac.

Este de observat că, în cazul sesizării Curţii Constituţionale a României cu o excepţie de neconstituţionalitate invocată în cursul soluţionării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, măsura suspendării judecării pricinii nu mai este prevăzută de lege, odată cu abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

Abrogarea acestor dispoziţii a fost însoţită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părţilor garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

În concluzie, apreciind că măsura suspendării soluţionării recursului nu este oportună, iar în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate există un remediu procedural, constând în revizuirea hotărârii pronunţate de instanţa de control judiciar, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare formulată de recurentul-pârât.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată cu solicitarea de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului A., susţinând că acesta, în calitate de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean Bacău, Serviciul 1 (1983-1984), a participat activ la urmărirea informativă a numitului C., titular al dosarului fond informativ nr. x, suspectat că "are legături neoficiale cu cetăţeni străini şi, totodată, ar avea intenţii de evaziune".

Prima instanţă a verificat înscrisurile administrate prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii şi a concluzionat în sensul admiterii acţiunii promovate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Răspunzând punctual criticilor din recursul promovat de pârâtul A. împotriva soluţiei astfel pronunţate, Înalta Curte reţine că primul caz de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează hotărârea dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul a invocat faptul că documentele şi apărările formulate de reclamant se referă la o altă persoană, precum şi nelegala respingere de către prima instanţă a cererii de probatorii, respectiv a cererii pârâtului de administrare a tuturor probelor şi înscrisurilor relevante menţionate în întâmpinarea şi precizările depuse la dosar, împrejurări ce au condus la încălcarea unor principii şi drepturi fundamentale.

Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestor susţineri şi constată că menţionarea numelui unei alte persoane în cuprinsul răspunsului la întâmpinare formulat în dosarul de fond este o eroare materială, ce a fost semnalată chiar de către reclamant, potrivit notelor scrise depuse la data de 10.05.2021.

În privinţa probelor suplimentare solicitate a fi încuviinţate de către pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte constată că prima instanţă a respins, în mod corect, administrarea acestora faţă de neindicarea tezei probatorii. În acelaşi timp, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată, dar şi cele în legătură cu excepţiile de nelegalitate invocate de pârât, astfel încât nu se poate invoca necomunicarea înscrisurilor relevante avute în vedere la pronunţarea sentinţei, nerespectarea principiului contradictorialităţii sau încălcarea dreptului la apărare.

Prin cel de al doilea motiv de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul a criticat interpretarea dată de prima instanţă anumitor prevederi din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Instanţa de control judiciar constată că argumentele recurentului sub acest aspect nu se circumscriu textului de lege invocat, care vizează hotărârea nemotivată sau cea care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. De altfel, şi dacă s-ar trece peste aspectele învederate anterior, Înalta Curte reţine că obligaţia de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, reglementată, în esenţă, de art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părţilor, stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raţionament propriu instanţei pentru care s-a ajuns la adoptarea soluţiei date în cauză, elemente ce, în raport de obiectul supus soluţionării, se regăsesc în cuprinsul sentinţei civile atacate. Totodată, hotărârea nu conţine motive contradictorii sau considerente străine cauzei, la fel cum nu există nici o contradicţie între considerente şi dispozitiv.

Analizând sentinţa primei instanţe şi prin prisma ultimului caz de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că prin O.U.G. nr. 24/2008 s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus la adoptarea actului normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 noţiunea de "lucrător al Securităţii", din conţinutul acesteia rezultând şi condiţiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru atragerea aceastei calităţi, respectiv: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989; acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiţie, instanţa de fond a reţinut în mod corect că aceasta este îndeplinită, pârâtul fiind angajatul fostei Securităţi între anii 1983-1984, cu gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean Bacău, Serviciul 1.

În mod argumentat s-a reţinut şi îndeplinirea celei de a doua condiţii impuse de textul de lege precizat, faţă de împrejurarea că, în calitatea anterior menţionată, pârâtul a participat la supravegherea informativă a unei persoane cu motivarea că "are legături neoficiale cu cetăţeni străini şi, totodată, că ar avea intenţii de evaziune". Astfel, din verificarea înscrisurilor din dosarul x (cotă C.N.S.A.S.), a rezultat faptul că pârâtul a dirijat reţeaua informativă din subordine pe lângă persoana urmărită, respectiv sursa "D.", să obţină informaţii privind viaţa privată a urmăritului, cu ajutorul informatorilor, obţinând date referitoare la anturajul, preocupările şi viaţa de zi cu zi a celui urmărit, derularea unor astfel de măsuri presupunând implicarea ofiţerului în obţinerea informaţiilor primite.

În acest sens, a fost reţinută existenţa a două note informative furnizate de sursa "D.", datate 10.09.1984, pe marginea cărora a fost redactată Nota ofiţerului din legătura lt. A., în care se consemnează:

"Sursa cunoaşte că în ultimul timp dr. C.. este medic stagiar la Balcani, urmând ca de la data de 01.12.1983 să obţină acest post deoarece se termină stagiatura. Nu a mai fost văzut în ultimul timp în Buhuşi. Dintr-o discuţie purtată cu dr. P.I., care a făcut armata împreună cu el la Iaşi, acesta afirma că dr. S. era un tip neascultător, indolent, chiulangiu (stătea în infirmerie cu diferite motive), pleca după ora stingerii prin oraş, revenind dimineaţa. În ultimul timp, conducerea spitalului îi va repartiza o garsonieră în oraşul Buhuşi deoarece lucrează în Balcani, i-au retras-o şi au repartizat-o la alt medic. La evaluarea apartamentului, cei ce au făcut acest lucru se plângeau că în apartament este o mizerie de nedescris", f. x…

"Sursa informează că dr. C.., care a lucrat la Spitalul Buhuşi (Balcani) în perioada stagiaturii, apoi fixat pe post la Săscut, la Circa sanitară, în prezent fiind la o circă din oraşul Alexandria prin transfer în luna aprilie a.c. În ziua de 20 aprilie dimineaţa, sursa se afla Ia Direcţia Sanitară Bacău şi s-a întâlnit cu dr. C.. care se afla în audienţă pentru transfer. Acesta a relatat sursei, în stare de nervozitate (era nervos), că ar face şi el o excursie, o să se ducă dracului (se referea la plecare din tară, n. ofit.). de câte ori l-am abordat, a insistat asupra unor amănunte din S.U.A. Sursa precizează că părinţii săi sunt despărţiţi (unul fiind medic, mama) la Bucureşti, iar tatăl a lucrat cândva în străinătate."

De asemenea, în nota informativă din 10.09.1984, întocmită şi semnată olograf de lt. A., se consemnează "Sarcini: Sursa nu mai are posibilităţi de caz". A fost instruită în cazul E. (indescifrabil) F. şi O.M. Măsuri: Propunem ca în 5 zile să se verifice unde se află în present dr. C.. şi, în funcţie de rezultat, copia notei la organul respectiv. Nota ofiţerului: C.. este lucrat prioritat de Miliţia Balcani pentru intenţii de evaziune. Se află la Spitalul din Alexandria prin transfer de la Direcţia sanitară Bacău din aprilie 1984."

Desfăşurarea de către recurentul-pârât a activităţilor rezultate din examinarea înscrisurilor depuse la dosar a avut ca scop şi consecinţă obţinerea de informaţii referitoare la viaţa privată a persoanei urmărite, incluzând preocupările, anturajul şi relaţiile de familie, în lipsa acordului acestora, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale.

Prima instanţă a constatat în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că activitatea de urmărire informativă, în modalităţile expuse mai sus, a fost de natură să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul la viaţă privată, dreptul la liberă circulaţie) astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât nu se poate apăra invocând contextul politic al vremii, natura muncii desfăşurate sau ordinele superiorilor, având în vedere scopul reglementării aduse prin O.U.G. nr. 24/2008, voinţa leguitorului fiind de a califica drept lucrător al Securităţii şi persoana care, acţionând în limitele profesiei şi cu respectarea atribuţiilor ce îi reveneau în epocă, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

De asemenea, în privinţa argumentului recurentului referitor la menţionarea, în dreptul naţional şi internaţional, precum şi în jurisprudenţa C.E.D.O., a posibilităţii afectării, într-o oarecare măsură, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, se constată că, deşi prevederile invocate de recurentul-pârât nu pot fi contestate, totuşi acestea reglementează o serie de condiţii, de strictă interpretare şi aplicare, în care se poate recurge la o restrângere parţială a unor drepturi şi libertăţi, iar în speţă nu a fost decelat un astfel de caz, care să justifice ingerinţa pârâtului în viaţa privată a persoanei urmărite. Încălcarea dreptului fundamental la viaţă privată al persoanei urmărite de către recurentul-pârât nu a fost o măsură proporţională şi nici rezonabilă, scopul urmărit nefiind unul legitim, atât timp cât, prin informaţiile care interesau organele Securităţii, erau vizate persoanele care nu aderau la principiile şi ideile statului comunist totalitar.

Instanţa de control judiciar nu poate primi nici susţinerile recurentului vizând lipsa calităţii procesuale active a intimatului-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sau incidenţa deciziilor CCR nr. 627/2012 şi nr. 107/2014, date fiind prevederile art. 8 şi 11 din O.U.G. nr. 24/2008 - dispoziţii procedurale comune respectate de autoritatea reclamantă, dar şi faptul că statuările Curţii Constituţionale a României asupra dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 nu pot produce efectele invocate de recurent, cu atât mai mult cu cât nota de constatare şi înscrisurile care au stat la baza emiterii acesteia au fost ataşate cererii de chemare în judecată şi comunicate pârâtului de către instanţa de fond.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea recurentului A. de suspendare a judecăţii recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1897 din 10 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 29 iunie 2023.