Legality of judicial transfer refusal based on workload and discretionary assessment of statutory criteria

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 25 ianuarie 2023 sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM"), anularea Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secţiei pentru judecători a pârâtului şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii sale de transfer, aşa cum a fost formulată.

În motivarea contestaţiei, urmare unei prezentări a parcursului său profesional şi a demersurilor urmate, contestatoarea a arătat, în esenţă, că nelegalitatea hotărârii atacate ar izvorî din modul incorect în care au fost valorificate, în cazul său, criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004.

În acest sens contestatoarea a făcut trimitere la faptul că datele statistice existente la dosar ar fi fost eronat evaluate de pârât, întrucât schema de personal a Judecătoriei Panciu, ce presupune un număr de 5 judecători, era completă începând cu anul 2022, în timp ce în anul 2021 Judecătoria Panciu a funcţionat cu un număr de trei judecători definitivi (excepţie făcând perioada 05.03-15.04.2022, când instanţa a funcţionat cu un număr de patru judecători), astfel cum reiese din Raportul de activitate a Judecătoriei Panciu pentru anul 2021.

În aceste condiţii, în opinia contestatoarei, încărcătura cauzelor/judecător şi încărcătura cauzelor/schemă, comparativ cu media naţională scade, în ceea ce priveşte Judecătoria Panciu, cu atât mai mult cu cât, prin raportare la anul de referinţă (2021), încărcătura cauzelor/schemă a fost de 743, comparativ cu media naţională de 855.

De asemenea, contestatoarea a evocat faptul că analiza realizată de pârât, referitoare la încărcătura cauzelor pe judecător, a avut la bază date statistice aferente unui an în care instanţa a funcţionat în 3 judecători, în timp ce, în prezent, schema de judecători este completă, fiind ocupate toate cele 5 poziţii.

A mai opinat contestatoarea că, în condiţiile în care, timp de doi ani (inclusiv în anul 2021), Judecătoria Panciu a funcţionat în 3 judecători, fiind admisă cererea de delegare la Penitenciarul Focşani a unui coleg având aceeaşi vechime cu a sa, dar cu domiciliul în raza Penitenciarului (respectiv în Focşani - la 30 km de Panciu), pentru egalitate de tratament şi pentru deschiderea oportunităţii efective de transfer, dar şi prin prisma motivelor personale, s-ar fi impus admiterea cererii sale de transfer la una dintre judecătoriile de sector.

Contestatoarea a subliniat şi faptul că, pentru transferul său, au fost acordate avize favorabile atât din partea Judecătoriei Panciu, cât şi din partea Curţii de Apel Galaţi, dar şi pentru Judecătoria Sectorului 3 şi Judecătoria Sectorului 4, sens în care a precizat că solicită admiterea cererii de transfer astfel cum a fost formulată, fără o prioritate anume privind specializarea sau judecătoria, fiind, astfel, de acord inclusiv cu propunerile formulate de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul aprobării transferului la Judecătoria Sectorului 3 sau la Judecătoria Sectorului 4.

Totodată, contestatoarea a subliniat că judecătoriile la care a solicitat transferul se aflau în deficit de personal, volumul de activitate/încărcătura efectivă pe judecător la Judecătoria Panciu fiind mai mic decât la instanţele la care a solicitat transferul.

În privinţa motivelor de ordin personal, contestatoarea a învederat că acestea vizează distanţa dintre domiciliul în fapt (Bucureşti - Ilfov) şi sediului instanţei (Panciu), ce presupune un parcurs, dus-întors, de aproximativ 500 km, transportul anevoios, inclusiv lipsa mijloacelor de transport în comun pe o porţiune din rută, imposibilitatea obiectivă de a lucra de la distanţă, având în vedere lipsa accesului VPN la acest moment şi lipsa posibilităţii închirierii unui spaţiu locativ adecvat, sens în care a arătat că, în ceea ce priveşte localitatea Panciu ar exista o imposibilitate obiectivă, în acest sens, iar în ceea ce priveşte localitatea Focşani, nu ar exista mijloacelor de transport în comun pe ruta Focşani-Panciu.

1.2. Apărările formulate în cauză

1.2.1. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că, la soluţionarea cererii de transfer formulate, s-au analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, iar reclamanta nu a invocat motive personale sau profesionale în susţinerea cererii de transfer, opinând intimatul că situaţia personală a contestatoarei relevată în cererea de chemare în judecată nu reprezintă o situaţie excepţională, care să ducă la inversarea raportului de preeminenţă a interesului public faţă de drepturile şi interesele private.

1.2.2. La data de 25 mai 2023 intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus note scrise prin care a invocat excepţia lipsei de interes a cererii formulate de contestatoarea A., arătând, în esenţă, că, ulterior formulării cererii de transfer soluţionată prin hotărârea CSM atacată în cauza pendinte, contestatoarea a formulat o nouă cerere de transfer ce a fost admisă în şedinţa secţiei pentru judecători a CSM din data de 30 martie 2023, contestatoarea fiind transferată la Judecătoria Buftea.

1.3. Răspunsul la întâmpinare

1.3.1. Prin răspunsul formulat faţă de întâmpinarea Consiliului Superior al Magistraturii, contestatoarea A. a reiterat, în esenţă, aspectele expuse prin cererea de chemare în judecată, subliniind că, deşi în anul 2021 Judecătoria Panciu nu a avut ocupate efectiv toate locurile din schemă (3 judecători din 5), în această perioadă nu au fost sesizate sincope în activitatea instanţei.

1.3.2. Prin notele de şedinţă din data de 30 mai 2023, contestatoarea a arătat, în esenţă, că nu mai susţine motivele contestaţiei ce vizează petitul subsidiar al cererii de transfer, mai precis transferul la oricare dintre judecătoriile Bolintin Vale/Răcari/Buftea, dar că justifică un interes actual în soluţionarea părţii de contestaţie ce vizează soluţia de respingere a cererii de transfer la oricare dintre judecătoriile de sector ale Municipiului Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând Hotărârea nr. 2803 din 17 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

a. Înalta Curte a fost învestită, în temeiul art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu o contestaţie ce are ca obiect principal verificarea legalităţii Hotărârii nr. 2803 din 17 noiembrie 2022 prin care s-a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Panciu, în principal, la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1-6 Bucureşti, iar, în subsidiar, la Judecătoria Bolintin Vale, Judecătoria Buftea sau Judecătoria Răcari.

Ulterior, la data de 29 mai 2023 a fost ataşată la dosar o corespondenţă electronică din data de 27 mai 2023, nesemnată, prin care contestatoarea comunica instanţei faptul că ar înţelege să renunţe la judecarea cererii ce face obiectul cauzei.

Prin notele scrise depuse la data de 30 mai 2023, contestatoarea a arătat că retractează cererea de renunţare la judecată formulată la data de 27 mai 2023, învederând, în esenţă, că nu ar mai susţină motivele contestaţiei ce vizează petitul subsidiar al cererii de transfer, mai precis transferul la oricare dintre judecătoriile Bolintin Vale/Răcari/Buftea.

Prin concluziile orale formulate de contestatoare la termenul de judecată la care instanţa a reţinut cauza spre soluţionare, aceasta a învederat că nu îşi însuşeşte cererea de renunţare la judecată, iar, Înalta Curte, prin încheierea de şedinţă din data de 31 mai 2023, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, constatând că cererea de renunţare (din data de 27 mai 2023) nu este semnată, iar contestatoarea nu şi-o însuşeşte, a apreciat că nu se mai impune punerea în discuţie a acesteia.

Pe de altă parte, contestatoarea a argumentat, cu aceeaşi ocazie a formulării concluziilor orale, că interesul său subzistă pentru soluţionarea pricinii din perspectiva transferului la una dintre celelalte instanţe vizate de cererea sa, altele decât Judecătoria Buftea.

În raport de aspectele evidenţiate mai sus, cu titlu prealabil şi în vederea identificării cadrului procesual obiectiv dedus judecăţii, Înalta Curte constată că notele de şedinţă din data de 30 mai 2023 au natura unei cereri prin care contestatoarea a înţeles, în esenţă, să restrângă, în sensul art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., obiectul cererii sale, manifestarea de voinţă a contestatoarei (confirmată cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei) fiind, în fapt, în sensul de a nu mai susţine acele motive de nelegalitate din cuprinsul contestaţiei prin care a criticat legalitatea Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secţiei pentru judecători din a CSM din perspectiva respingerii cererii sale de transfer la judecătoriile Bolintin Vale/Răcari/Buftea.

În acest context, Înalta Curte reţine că, urmare restrângerii acţiunii, este învestită cu analiza legalităţii Hotărârii secţiei de judecători a CSM nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 exclusiv din perspectiva soluţiei de respingere a cererii de transfer la oricare dintre judecătoriile de sector ale Municipiului Bucureşti.

b. Examinând, în continuare, în acest cadru procesual obiectiv, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte o găseşte neîntemeiată.

În justificarea acestei soluţii se reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă, în esenţă, folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere şi trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, reprezentând o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Ceea ce susţine, în esenţă, intimatul este faptul că urmare admiterii, în şedinţa secţiei pentru judecători a CSM din data de 30 martie 2023, a unei noi cereri de transfer formulată de contestatoare, în sensul transferării acesteia la Judecătoria Buftea, folosul practic urmărit de contestatoare ar fi fost atins, astfel încât aceasta nu ar mai avea un interes actual în a mai solicita verificarea legalităţii Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secţiei pentru judecători a CSM.

Analizând, însă, cererea de transfer înregistrată de CSM sub nr. x/12.10.2022, Înalta Curte observă că, prin aceasta, contestatoarea a solicitat, în principal, transferul la oricare dintre judecătoriile de sector ale Municipiului Bucureşti, iar, în subsidiar, la Judecătoria Bolintin Vale, Judecătoria Buftea sau Judecătoria Răcari.

Prin Hotărârea nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022, cererea de transfer a fost respinsă în integralitatea sa, în cuprinsul hotărârii fiind analizată îndeplinirea criteriile reglementate de art. 612 din Legea nr. 303/2004 inclusiv în raport de volumul de activitate al Judecătoriilor Sectoarelor 1-6 Bucureşti.

Astfel, în cauză, contestatoarea urmăreşte răsturnarea prezumţiei de legalitate a Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 din perspectiva soluţiei de respingere a cererii sale de transfer la aceste judecătorii de sector, beneficiul practic urmărit fiind cel al obţinerii transferului la una dintre acestea, astfel încât faptul că, în şedinţa secţiei pentru judecători a CSM din data de 30 martie 2023, s-a dispus transferul contestatoarei la Judecătoria Buftea, începând cu data de 01.05.2023, nu lipseşte de interes demersul său judiciar.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 33, coroborat cu art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

c. Cât priveşte legalitatea Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi solicitarea de anulare a acesteia şi de admitere a cererii contestatoarei de transfer, Înalta Curte reţine, raportat la conţinutul actului administrativ atacat, că dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele cuprinse în art. 60, art. 611 şi art. 612 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, astfel cum au fost modificate în acord cu Decizia nr. 454/24.06.2020 a Curţii Constituţionale.

Conform dispoziţiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 611 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, art. 612 din Legea nr. 303/2004 dispune astfel:

"a soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind nelegalitatea hotărârii contestate, ce, în opinia contestatoarei ar fi izvorâtă din modul incorect în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a considerentelor pe care se întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc "exces de putere", respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 2803 din 17 noiembrie 2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 611, precum şi ale art. 612 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că în cererea de transfer înregistrată de CSM sub nr. x/12.10.2022, contestatoarea nu a invocat motive personale sau profesionale în susţinerea cererii de transfer. Iterarea acestor motive prin cererea de chemare în judecată nu poate genera o invalidare a actului administrativ atacat, câtă vreme intimatul nu a fost învestit cu analiza acestora, iar soluţiei de respingere a cererii de transfer nu a avut, în mod corect, la bază şi o evaluare a acestor aspecte. Instanţa de contencios administrativ este învestită, în esenţă, cu verificarea legalităţii actului administrativ în discuţie, astfel încât analiza sa nu poate viza chestiuni ce nu au fost evocate prin cererea de transfer, motiv pentru care argumentele contestatoarei referitoare la argumentele de ordin personal sau profesional (precum distanţa dintre domiciliul în fapt şi sediului instanţei, transportul anevoios sau lipsa mijloacelor de transport în comun, imposibilitatea obiectivă de a lucra de la distanţă, ori lipsa posibilităţii închirierii unui spaţiu locativ adecvat) nu pot fi valorificate în sensul dorit de contestatoare.

Mai mult, câtă vreme distanţa dintre domiciliu şi sediul instanţei la care funcţionează judecătorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, nu au fost invocate prin cererea de transfer, nu pot fi valorificate nici argumentele contestatoarei referitoare la nerespectarea principiului egalităţii de tratament şi pentru deschiderea oportunităţii efective de transfer, prin raportare la situaţia magistratului ce a fost delegat de la Judecătoria Panciu la Penitenciarul Focşani.

Pentru aceleaşi motive, nu pot fi valorificate nici aspectele invocate de contestatoare prin nota din data de 30 mai 2023, aflată la dosarului, privind similaritatea situaţiei sale profesionale şi personale cu a altor magistraţi ale căror cereri de transfer au fost admise în sesiunea de transfer din noiembrie 2022, în susţinerea cărora contestatoarea a depus hotărâri ale secţiei pentru judecători a CSM .

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma criteriilor reglementate de art. 612 din Legea nr. 303/2004, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Noţiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanţe sau parchete şi vizează, în esenţă, îndeplinirea de către acestea a tuturor condiţiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Aşadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, acesta să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

În consecinţă, în condiţiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noţiuni, eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate anterior rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea, în mod automat, un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, a apreciat că volumul de activitate ridicat al instanţei de la care s-a solicitat transferul şi situaţia posturilor vacante de la Judecătoria Panciu, reprezintă elemente elocvente spre a concluziona că admiterea cererii de transfer nu era, la nivelul lunii noiembrie 2022, oportună, întrucât genera consecinţe negative în activitatea judecătoriei în discuţie, constând în redistribuirea dosarelor şi suprasolicitarea celorlalţi judecători, precum şi în acordarea unor termene mai lungi, afectându-se celeritatea soluţionării cauzelor şi drepturile justiţiabililor.

Analiza, la momentul soluţionării unei cereri formulate în noiembrie 2022, a datelor statistice aferente anului 2021, astfel cum au fost acestea indicate în Raportul de activitate al Judecătoriei Panciu întocmit la data de 21 ianuarie 2022, nu reprezintă un element de nelegalitate, câtă vreme datele statistice aferentele anului 2022 nu erau accesibile CSM la momentul respectiv.

De asemenea, Înalta Curte observă că deşi, în principiu, astfel cum afirmă şi contestatoarea, schema de judecători era complet ocupată la nivelul Judecătoriei Panciu (4 judecători definitivi şi un stagiar), în realitate, unul dintre judecătorii cu funcţie de execuţie era delegat în funcţie de conducere, or efectele acestei delegări nu pot fi ignorate.

Astfel, în contextul delegării sus indicate, potenţialul transfer al contestatoarei ar fi readus, în fapt, Judecătoria Panciu în acelaşi context precum cel aferent anului 2021, când aceasta a funcţionat cu doar 3 judecători definitivi, context ce, astfel cum au evidenţiat datele statistice, a avut drept consecinţă o încărcătură a cauzelor/judecător semnificativ mai mare decât media naţională (1199 cauze/judecător, comparativ cu 1085 cauze/judecător la nivel naţional).

Faptul că încărcătura cauzelor/schemă la Judecătoria Panciu a fost de 743 de cauze/judecător, comparativ cu media naţională de 855 cauze/judecător, nu reprezintă un argument în favoarea contestatoarei, câtă vreme o atare încărcătură/schemă presupune o divizare a numărului total de cauze la numărul maxim de judecători aferenţi schemei de personal a instanţei (5 judecători). Or ipoteza relevantă cauzei este cea a evaluării încărcăturii/judecător în ipoteza în care schema de personal ar ajunge, urmare potenţialului transfer al contestatoarei, să nu mai fie complet ocupată.

Aspectul referitor la acordarea avizelor favorabile nu reprezintă un element suficient pentru admiterea contestaţiei, câtă vreme criteriile legale reglementate de art. 612 din Legea nr. 303/2004 nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, iar de esenţă este necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Astfel, la soluţionarea cererii de transfer formulate, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod efectiv, coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, apreciind în mod corect că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză.

În atare condiţii, soluţia de respingere a cererii de transfer a contestatoarei dispusă de secţia pentru judecători se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege intimatului, neputându-se reţine un exces de putere, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

În raport de considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.