Finality of jurisdiction after first-hearing competence check in traffic violation annulment

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului la data de 11.05.2022, sub număr de dosar x/2022, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul De Poliţie Judeţean Tulcea, anularea procesului-verbal nr. x din data de 24.04.2022 şi a tuturor măsurilor complementare dispuse.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Podul Turcului

Prin sentinţa civilă nr. 256 din 10 noiembrie 2022, Judecătoria Podul Turcului a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie se soluţionează de judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta şi, cum fapta a fost constatată pe

DJ 222, km. 5+ 500 m, jud. Tulcea, a apreciat că este competentă în soluţionarea cauzei Judecătoria Tulcea.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Tulcea

Prin sentinţa civilă nr. 656 din 5 mai 2022, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podul Turcului.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Tulcea a reţinut că, anterior hotărârii de declinare, prima instanţă sesesizată a reţinut că este competentă în soluţionarea prezentului litigiu, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 233 alin. (1) din C. proc. civ., a reţinut că încheierile de şedinţa au natura juridică a unor veritabile hotărâri judecătoreşti în ceea ce priveşte soluţiile date de instanţă, iar în lipsa unui alt mecanism juridic, a apreciat că Judecătoria Podu Turcului s-a pronunţat asupra competenţei, anterior pronunţării hotărârii de declinare, astfel că nu mai putea să revină asupra respectivei soluţii.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podul Turcului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei de judecată, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul De Poliţie Judeţean Tulcea, anularea procesului-verbal nr. x din data de 24.04.2022 şi a tuturor măsurilor complementare dispuse.

Verificând conţinutul dosarului, Înalta Curte observă că primul termen de judecată în prezentul dosar a fost chiar primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, respectiv 25 octombrie 2022. La termenul respectiv, Judectoria Podul Turcului a constatat este competentă general, material şi teritorial în soluţionarea litigiului, în temeiul art. 32 din O.U.G. nr. 2/2001 şi a rămas în pronunţare pe fondul cauzei, dispunând amânarea pronunţării la data de 10 noiembrie 2022.

Ulterior, prin hotărârea pronunţată în data de 10 noiembrie 2022, prima instanţă sesizată a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, reţinând incidenţa art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, reţine că potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Totodată, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă cu caracter interlocutoriu temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

De asemenea, instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă are în vedere şi considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a statuat că instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În cauză, se observă că Judecătoria Podului Turcului şi-a analizat competenţa la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, respectiv la termenul din 25 octombrie 2022, când a reţinut că este competentă general, material şi teritorial în soluţionarea pricinii, în baza art. 32 din O.G. nr. 2/2001 şi, declarând cercetarea procesului încheiată, a rămas în pronunţare asupra acţiunii introductive.

Contrar celor menţionate în hotărârea de declinare, la termenul din 25 octombrie 2022 instanţa nu a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale teritoriale, ci pe fondul acţiunii, întrucât, deşi această excepţie a fost invocată de către intimat prin întâmpinarea depusă, ea nu a fost pusă în discuţie de către instanţă care, de astfel, s-a declarat competentă la primul termen de judecată.

Prin urmare, reţine Înalta Curte faptul că Judecătoria Podul Turcului nu mai putea reveni astfel asupra încheierii cu caracter interlocutoriu din 25 octombrie 2022, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. şi intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea în favoarea Judecătoriei Podul Turcului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. şi intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea în favoarea Judecătoriei Podul Turcului.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.