Public institution’s funding-correction challenge redirected to defendant-seat court, Bucharest Tribunal prevails.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling in favor of the Bucharest Tribunal, section II administrative and fiscal litigation, which retains jurisdiction over the case. The claimant, a territorial administrative unit acting as a public institution, sought annulment of a control document setting financial corrections under two funding contracts, annulment of a decision resolving its administrative appeal, and restitution of the corrections; both lower courts had declined jurisdiction, one favoring the claimant’s seat and the other the defendant’s seat. The Court applied Article 10(3) second sentence of Law No. 554/2004, which establishes exclusive territorial jurisdiction, holding that when the claimant is a public institution, it must sue exclusively at the court where the defendant has its seat; the rule makes no distinction based on the claim’s object or the claimant’s role, and because the defendant’s seat is in Bucharest, the Tribunal Bucharest is competent.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019, Art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ; Public institution’s funding-correction challenge redirected to defendant-seat court, Bucharest Tribunal prevails: The claimant, a territorial administrative unit acting as a public institution, sought annulment of a control document setting financial corrections under two funding contracts, annulment of a decision resolving its administrative appeal, and restitution of the corrections; both lower courts had declined jurisdiction, one favoring the claimant’s seat and the other the defendant’s seat. The Court applied Article 10(3) second sentence of Law No. 554/2004, which establishes exclusive territorial jurisdiction, holding that when the claimant is a public institution, it must sue exclusively at the court where the defendant has its seat; the rule makes no distinction based on the claim’s object or the claimant’s role, and because the defendant’s seat is in Bucharest, the Tribunal Bucharest is competent.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and establishing the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 05.05.2021, reclamanta UAT Municipiul Marghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, anularea actului de control care cuprinde nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/31.08.2020, pentru proiectul cod SMIS 124065, aferent contractului de finanţare nr. x/06.06.2019, emis de pârât, anularea deciziei nr. 436/05.11.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă, precum şi obligarea pârâtei la restituirea următoarelor corecţii financiare stabilite pentru cele două contracte: 134000 RON fără TVA pentru contractul nr. x/17.07.2019, încheiat cu A. S.R.L., respectiv de 130000 RON fără TVA pentru contractul nr. x/07.08.2019, încheiat cu B. S.R.L.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios de administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 607 din 1 iulie 2021, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a avut în vedere calitatea reclamantei şi sediul pârâtului. Astfel, calitatea reclamantei de autoritate publică este în măsură să atragă incidenţa art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar Tribunalul Bucureşti este competent să judece prezentul litigiu, ca instanţă în circumscripţia căreia este situat sediul pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.
2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 5900 din 13 octombrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că acţiunea a fost formulată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, ipoteza raportului juridic litigios întemeiat pe prevederile acestei ordonanţe, cea în care instanţa de contencios administrativ este sesizată de subiectul de drept al raportului juridic de drept administrativ, nemulţumit de actul autorităţii publice pârâte, fiind asemănătoare celei reglementate prin teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare la situaţia în care instanţa de contencios administrativ este sesizată de persoana care se consideră vătămată prin actul autorităţii pârâte, acestea fiind şi prevederile incidente în materia competenţei.
Prin urmare, a reţinut că revine instanţei de la sediul reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita competenţa exclusivă de soluţionare a cauzei, respectiv Tribunalului Bihor.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
În cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, a solicitat anularea actului de control care cuprinde nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/31.08.2020, pentru proiectul cod SMIS 124065, aferent contractului de finanţare nr. x/06.06.2019, emis de pârât, anularea deciziei nr. 436/05.11.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă, precum şi obligarea pârâtei la restituirea următoarelor corecţii financiare stabilite pentru cele două contracte: 134000 RON fără TVA pentru contractul nr. x/17.07.2019, încheiat cu A. S.R.L., respectiv de 130000 RON fără TVA pentru contractul nr. x/07.08.2019, încheiat cu B. S.R.L.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:
"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora. Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu".
Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.
Deşi în prezenta cauză reclamanta nu acţionează în calitate de emitent al unui act administrativ emis în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.
Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţie publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.
Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.