Extraordinary appeal dismissed: limitation of “contestație în anulare” to unexamined cassation grounds, not re-adjudication of merits

Şedinţa publică din data de 31 mai 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin contestaţia înregistrată la data de 17.10.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, contestatoarea A. a solicitat

- desfiinţarea Rezoluţiei din 14.09.2018, emisă de intimata Inspecţia Judiciară in lucrarea nr. x/2018 şi constatarea încălcării de către doamnele B. şi C., judecătoare la Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a obligaţiilor deontologice, stabilite prin art. 9 alin. (2) din Codul deontologic al Judecătorilor şi Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24.08.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 815/08.09.2005, încălcare ce atrage răspunderea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) şi art. 991 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

- sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 519 C. proc. civ., în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care să se dea rezolvare de principiu sintagmei "prin rotaţie", prevăzută de art. 52 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, raportat la Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, în care se arată:

"Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unui dintre membrii acestuia", sintagmă folosită de Inspecţia Judiciară ca motiv de clasare a Lucrării nr. x/2018, de a cărui lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1087 din data de 20 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată, a respins cererea de sesizare a Î.C.C.J. cu dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă şi a respins contestaţia formulată de contestatoarea D., împotriva Rezoluţiei din 14.09.2018, dispusă de intimata Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1087 din data de 20 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta D. a declarat recurs.

2. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 5774 pronunţată la 23 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata pârâtă Inspecţia Judiciară, a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă, a respins recursul declarat de D. împotriva sentinţei nr. 1087 din data de 20 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

3. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 5774 pronunţată la 23 noiembrie 2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea D., care a solicitat să se dispună admiterea căii de atac specială, anularea hotărârii atacate şi rejudecarea în totalitate a recursului formulat. În drept a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3. C. proc. civ. şi art. 21 din Constituţia României.

În cuprinsul motivării căii de atac a susţinut, după o prezentare amplă a situaţiei de fapt, a istoricului speţei şi a normelor de drept incidente, următoarele:

Instanţa de recurs a omis să cerceteze toate motivele de casare, prevăzute de art. 488 alin. (2) pct. 6 şi alin. (8) C. proc. civ. cu care a fost investită, iar decizia dispusă de către instanţa de recurs a fost motivată doar la modul teoretic. În subsidiar solicită a se observa că decizia nu a fost semnată de către nici unul dintre membrii completului de judecată, nu a fost indicat redactorul acesteia, context în care decizia este supusă anulării.

Susţine că instanţa de recurs nu a respectat procedura prevăzută de C. proc. civ., respectiv nu a precizat dacă a respectat procedura de filtrare, că în mod greşit a fost respinsă cererea de sesizare a Î.C.C.J. cu dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă şi, în temeiul art. 496 C. proc. civ., examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, s-a constatat greşit că recursul nu este fondat.

Consideră că, instanţa de recurs ar fi trebui să constate plagiatul Curţii de Apel Bucureşti, anulând soluţia dispusă, numai că Înalta Curte prin propriul raţionament juridic a greşit, achiesând la soluţia de la fond prin argumentul invocat în disculparea judecătorului care a soluţionat cauza, a reţinut că "...judecătorul trecând prin propriul "filtru.. de analiză, a preluat în motivare parte din respectivele argumente nu poate echivala sub nicio formă cu o necercetare sau o cercetare superficială a fondului cauzei."

Contestatoarea consideră că "preluarea în motivare parte din respectivele argumente poate echivala cu o necercetare a fondului cauzei" ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. să-şi găsească incidenţa în cauză contrar aprecierii instanţei de recurs.

Menţionează că instanţa de recurs nu a reţinut faptul că reclamanta a fost prezentă în sala de şedinţă la fiecare termen, şi a văzut/constatat că şedinţa de judecată era prezidată de către judecătoarea B. şi nu de judecătoarea C., nu s-a făcut nicio rotaţie între doamnele judecătoare. Completul a fost acelaşi pe tot parcursul procesului. Nu a existat rotaţie pentru schimbarea funcţiei de preşedinte, doamna C. era un simplu judecător care nu a intervenit în procesul nimănui dintre persoanele aflate în sala de judecată deci nu era preşedintele a cărui funcţie şi-a însuşit-o la semnarea hotărârii, pentru cererea de revizuire, judecată. Mai mult doamna judecătoare C. nu a fost preşedinte în instanţă, ci doar a semnat hotărârea dată, ca preşedinte de complet, ceea ce este complet fals. Acest aspect infracţional, de asumare a unei funcţii fără decizie de numire din partea conducerii comisiei de ordine interioară arată o încălcare a obligaţiilor deontologice.

Motivele personale pentru care s-a creat o astfel de situaţie care a condus la respingerea cererii de revizuire formulată de reclamantă, au fost precizate pe larg în cererea de recurs, aspect pe care instanţa supremă le-a ignorat, motivarea fiind doar de ordin teoretic.

Prin rezoluţia emisă de pârâtă se constată că nu au fost analizate pretinsele fapte ce întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) raportat Ia at. 99/1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când … instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen."

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. invocate în prezenta cauză au ca situaţie premisă neexaminarea unor motive de recurs, înţelese ca motive de casare, astfel cum acestea sunt reglementate în cuprinsul art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

Prin prezenta contestaţie în anulare, contestatoare a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat motivele de recurs formulate - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., constatând, în mod nelegal, ca recursul promovat este nefondat şi că nu a respectat prevederile art. 493 C. proc. civ.

În cuprinsul căii de atac extraordinare promovate, s-a mai susţinut că instanţa nu a semnat hotărârea contestată, că în mod greşit a fost respinsă cererea de sesizare a Î.C.C.J. cu dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă şi, în temeiul art. 496 C. proc. civ., examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a constatat greşit că recursul nu este fondat.

Înalta Curte reţine, însă, că ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este aceea în care instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Toate argumentele aduse în susţinerea contestaţiei în anulare nu pot fi primite întrucât instanţa de recurs a răspuns criticilor formulate de recurentă, astfel cum chiar aceasta a menţionat în cuprinsul motivelor căii de atac speciale.

Verificând decizia atacată, se constată că aceasta respectă prevederile incidente, este semnată de membrii completului de judecată şi au fost analizate motivele de recurs invocate.

Argumentele contestatoarei nu se încadrează în motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., susţinerile acesteia nevizând, în realitate, omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra motivelor de casare invocate şi asupra cererii de sesizare, ci vizează însăşi raţionamentul prin care instanţa de recurs a apreciat inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei chestiuni de drept şi nefondat recursul declarat de D. împotriva sentinţei nr. 1087 din data de 20 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, în ceea ce priveşte criticile din cuprinsul contestaţiei în anulare vizând faptul că nu a fost efectuat un raport în completul de filtru, trebuie precizat că articolul 493 din C. proc. civ. a fost abrogat prin Legea nr. 310/2018.

În contextul celor anterior expuse, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestatoare s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un "recurs la recurs".

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantă, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei, contestaţia în anulare neputând avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuind să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de D. împotriva deciziei nr. 5774 pronunţată la 23 noiembrie 2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 mai 2023.