Revision petition rejected for failure to distinguish fiscal interest for restitution under Art. 124 from late-payment accessories under Art. 119 of the Fiscal Procedure Code

Şedinţa publică din data de 31 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 ianuarie 2022 sub nr. dosar. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, revizuenta Direcţia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea sentinţei civile nr. 456/24.11.2020 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si Fiscal în dosarul nr. x/2018, cu privire la soluţia de obligare a pârâtelor, în solidar, la plata către reclamanta a dobânzii legale în materie fiscală aferentă obligaţiilor fiscale anulate prin sentinţa a cărei revizuire o solicită, începând cu data achitării debitului principal şi până la restituirea efectivă a acestora.

Solicită admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul înlăturării obligaţiei de plată către reclamantă a dobânzii fiscale aferente sumelor anulate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 880 pronunţată la 10 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii şi a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în contradictoriu cu intimaţii A. S.R.L., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 880 pronunţate la 10 mai 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs revizuenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea în tot a cererii de revizuire.

Recurenta a susţinut că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de fond interpretând în mod eronat prevederile art. 119 si ale art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Astfel, desi Curtea de Apel Bucuresti a retinut, in considerentele sentinţei faptul ca reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare in judecata care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, anularea Deciziei nr. 368/12.10.2017 emisa de ANAF - DGSC, a Deciziei de impunere nr. x/31.03.2017 si a Raportului de inspectie fiscala nr. x/31.03.2017 emise de AJFP Mures pentru obligaţiile fiscale stabilite suplimentar in suma de 3.677.588 RON, restituirea acestei sume si a accesoriilor aferente, cu toate acestea, a apreciat ca reclamanta a solicitat, de fapt, dobânda fiscala reglementată de dispoziţiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar nu accesoriile fiscale reglementate de dispoziţiile art. 119 din acelaşi act normativ.

Or, procedând de aceasta maniera, instanţa a pus in mod eronat semnul egalitatii intre doua institutii fiscale diferite, reglementate in mod distinct de legislaţia fiscala, denaturând practic însăşi sensul dispoziţiilor art. 124 din vechiul Codul de procedură fiscală, care reglementează dreptul contribuabilului la dobânda fiscala pentru sumele de restituit/rambursat de la bugetul de stat.

Contrar celor reţinute de instanta de fond in sentinţa recurată, apreciază că termenul "accesorii" în legislaţia fiscală se referă strict la obligaţiile fiscale ce se calculează de către organul fiscal, în conformitate cu dispoziţiile art. 119 din O.G. nr. 92/2003, pentru neplata la scadenta a obligaţiilor fiscale principale stabilite printr-un titlu de creanţa (in speţa prin decizie de impunere emisa in urma unei inspectii fiscale), denumite dobânzi si penalităţi de întârziere. În categoria accesoriilor fiscale nu poate fi inclusă si dobânda fiscală reglementata de dispoziţiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003, aceasta având un regim juridic diferit.

In acest sens, chiar dispozitiile art. 21 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicabil in speţa, definesc creanţele fiscale accesorii ca fiind dobânzile, penalităţile de întârziere sau majorarile de intarziere, dupa caz.

Apreciază ca fiind profund eronata retinerea instantei de revizuire potrivit căreia "pârâta chiar a formulat apărări in cadrul dosarului de fond cu privire la dobânda legală în materie fiscala aferenta sumelor solicitate, prin raportare la prevederile art. 124 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, pentru ca in prezenta cerere de revizuire sa sustina ca de fapt reclamanta nu a solicitat dobanda fiscala".

In mod evident, instanţa face confuzie şi atribuie paratei DGAMC apărările formulate de una din celelalte parate chemate in judecata in dosar, respectiv AJFP Mures, aspect de altfel indicat si de instanţa de revizuire in paragraful următor din sentinta pronuntata, unde retine ca "prin întâmpinarea depusă în fata primei instanţe, pârâta AJFP Mureş a formulat apărări exprese cu privire la solicitarea Societăţii de acordare a dobanzilor fiscale aferente sumelor supuse restituirii..." .

Or, procedând astfel, instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Actele de procedura, apărările si concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu le pot profita celorlalţi si nici nu ii pot prejudicia."

4. Apărări formulate în cauză

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În prezentul recurs revizuenta a solicitat verificarea soluţiei de respingere a cererii de revizuire, întrucât instanţa interpretând în mod eronat prevederile art. 119 si ale art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii faptul că s-a acordat dobânda stabilită la art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar nu accesoriile fiscale reglementate de dispoziţiile art. 119 din acelaşi act normativ.

Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, se impune a se verifica excepţia nulităţii recursului invocată pe cale de întâmpinare.

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., apreciază că excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, întrucât recurenta-pârâtă a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

În susţinerea cererii de revizuire a fost invocat doar cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa " s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Înalta Curte reţine că susţinerile instituţiei fiscale potrivit cărora societatea A. ar fi solicitat anularea dobânzilor de întârziere pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligaţiilor de plată nu are suport legal, întrucât dobânzile de întârziere nu fac obiectul litigiului soluţionat in fond în dosarul nr. x/2018. În respectivul dosar s-a solicitat doar anularea sumelor impuse cu titlu de debit principal, nu şi a accesoriilor aferente acestui debit.

Se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că intimata a solicitat accesorii şi nu dobânzi, astfel că sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2018 ce a făcut obiectul cererii de revizuire, a respectat principiul disponibilităţii, răspunzând capetelor de cerere din petitul acţiunii în anulare. În concret prin acţiune s-a solicitat accesoriilor fiscale constând în dobânda fiscală aferentă sumelor de restituit sau de rambursat de la buget. Astfel, la punctul 3 din acţiune s-a solicitat:

"Restituirea către Societate a sumelor achitate cu titlu de obligaţii suplimentare de plată reţinute nelegal în sarcina societăţii în cuantum de 3.677.588, precum şi a accesoriilor aferente."

Din cuprinsul sentinţei nr. 880/2022 a Curţii de Apel Bucureşti rezultă că societatea intimată a solicitat accesoriile fiscale reprezentante de dobânda fiscală, care a apreciat necesară restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit pe profit şi TVA anulate.

Aceste aspecte au fost reţinute în mod legal atât de către prima instanţă, cât şi de instanţa ce a soluţionat cererea de revizuire,

Înalta Curte reţine că în mod eronat instituţia recurentă a susţinut că intimata a solicitat acordarea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente debitului principal stabilit cu titlu de impozit pe profit şi TVA, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, societatea a solicitat acordarea accesoriilor fiscale reprezentate de dobânzi fiscale.

În mod legal, s-a observat în cadrul sentinţei în revizuire că intimata A.J.F.P. Mureş a formulat apărări în cadrul dosarului de fond cu privire la solicitarea societăţii de acordare a dobânzii legale în materie fiscală, astfel cum de altfel, Curtea de Apel Bucureşti l-a şi admis ca atare în dosarul nr. x/2018.

Critica vizând faptul că aceste apărări nu au fost formulate de pârâta Direcţia Generală de Administraţie a Marilor Contribuabili, ci de pârâta AJFP Mureş, nu afectează legalitatea sentinţei, instanţa de fond constatând în mod corect că, societatea intimată a solicitat prin cererea de chemare în judecată dobânda fiscală aferentă sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, iar susţinerea că s-ar fi solicitat dobânzi şi penalităţi de întârziere în cauză nu sunt fondate.

Trebuie precizat că, cele anterior precizate şi reţinute de altfel prin hotărârea recurată, nu încalcă dispoziţiile art. 60 C. proc. civ., având în vedere că susţinerile pârâtei AJFP Mureş nu profită societăţii-intimate, ele fiind doar poziţia procesuală avută de părţi pe parcursul derulării procesului, aspect nu aduce prejudicii DGAMC.

Înalta Curte arată că legiuitorul a prefigurat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru ipoteza în care instanţa s-a pronunţat "plus, minus sau extra petita" ca fiind o aplicare a principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, principiu în conformitate cu care instanţa este ţinută să statueze numai în limitele fixate de cererile cu care a fost învestită.

Nefiind identificate motive de casare a hotărârii instanţei de revizuire, Înalta Curte va menţine ca legală hotărârea atacată şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata A. şi va respinge recursul declarat de revizurenta Direcţia Generală de Administraţie a Marilor Contribuabili, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Administraţie a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei civile nr. 880 pronunţată la 10 mai 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 mai 2023.