Validity of forestry exploitation certificate withdrawal predicated on illegal cuts without final criminal conviction

Şedinţa publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.02.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. Voievodeasa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor Bucureşti prin Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră a solicitat anularea Hotărârii nr. 9/24.09.2020 emisă de Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 84 din data de 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamanta A. S.R.L. Voievodeasa în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor Bucureşti prin Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră şi Garda Forestieră Suceava şi a anulat Hotărârea nr. 9/24.09.2020 emisă de Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră privind retragerea Certificatului de Atestare seria x nr. x/23.04.2019.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 84 din data de 20 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor prin Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestiere şi Garda Forestieră Suceava.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., pârâta Garda Forestieră Suceava a solicitat casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii introductive.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a dispus anularea Hotărârii nr. 9/24.09.2020 emisă de Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră privind retragerea Certificatului de atestare seria x nr. x/23.04.2019, având în vedere următoarele considerente:

- hotărârea atacată nu a fost emisă de Garda Forestieră Suceava;

- în parchetul de exploatare aferent partizii nr. x, UA 189 A şi B au fost constatate tăieri ilegale, astfel cum rezultă din actul de control necontestat la acea dată, din carnetele de inventariere şi din sesizarea penală trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi nr. 20276/15.09.2020;

- deşi Ocolul Silvic Bucovina a precizat că nu se constituie parte civilă în dosarul penal, acesta nu era proprietarul terenului forestier, ci UAT Suceviţa, judeţul Suceava;

- declaraţia martorului potrivit căreia cioatele aveau cioplaj de marcare, dar că marca fusese deteriorată la cioată de către o persoană necunoscută, reprezintă o mărturie de natură strict subiectivă, contrazisă de întreg probatoriu depus la dosarul cauzei, inclusiv de actele de control, carnetele de inventariere, acte care au fost semnate olograf de o echipă de control, precum şi de către cei de la Ocolul Silvic care administrează terenul forestier;

- instanţa de fond nu a dispus anularea Raportului-adresa nr. x/24.08.2020, ci a dispus doar anularea Hotărârii nr. 9/24.09.2020, astfel că procesul-verbal de control emis de către Garda Forestieră Suceava care a reprezentat fundamentul hotărârii nu a fost anulat;

- având în vedere că actul de control nu a fost anulat, ci doar o hotărâre ce nu a fost emisă de către Garda Forestieră Suceava, apreciază că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală.

Cu titlu de practică judiciară, a invocat decizia nr. 130/09.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2020 prin care s-a statuat că Garda Forestieră Suceava nu are calitate procesuală pasivă în cazul contestării hotărârii de retragere a certificatului de atestare.

Recurenta-pârâtă a mai arătat că Raportul nr. x/24.08.2020 nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că acţiunea reclamantei este inadmisibilă.

Conform art. 7 lit. e) din Regulamentul din 21 noiembrie 2019 aprobat prin O.M. nr. 1106/2018 astfel cum a fost modificat prin O.M. nr. 485/2020, Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră este cea care dispune cu privire la retragerea certificatelor de atestare, pentru motivele arătate în art. 21 din acelaşi regulament.

În concluzie, recurenta-pârâtă a apreciat că, faţă de întregul material probator administrat în cauză, procesul-verbal de control emis de către aceasta este temeinic şi legal, având în vedere că legiuitorul doar a precizat imperativ existenţa unor tăieri ilegale - cioate nemarcate, şi a indicat cu exactitate care este persoana căreia i se aplică sancţiunea - operatorul economic, fără a fi condiţionată aceasta de soluţionarea dosarului penal, de prejudiciu sau de făptuitor.

3.2. Recurenta-pârâtă Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, de asemenea, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii introductive, ca neîntemeiată.

3.2.1. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a apreciat că sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii.

În acest sens, a arătat că, prima instanţa a respins pretinsa nelegalitate a hotărârii atacate, reţinând faptul că "reclamanta a încercat să disocieze conţinutul Hotărârii nr. 9/24.09.2020 de cel al raportului de control nr. x/24.08.2020, însă Curtea observă că acesta este un act premergător actului administrativ pe care îl precede, sens în care motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază decizia atacată urmează a fi avute în vedere în maniera descrisă în documentaţia care stă la baza emiterii sale." Privitor la motivarea actului administrativ atacat, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, faptul că nu trebuie analizată doar Hotărârea Comisiei sine die, ci trebuie avute în vedere şi actele administrative care au stat la baza emiterii acesteia. Totodată, trebuie reţinut faptul că acest act administrativ, respectiv raportul de control al Gărzii Forestiere Suceava, are caracter de sine stătător şi nu a fost contestat în niciun fel de către partea interesată.

În următorul paragraf al motivării, Curtea a analizat "situaţia de fapt care a stat la baza sesizării". Cu alte cuvinte, se trece peste situaţia legală în care Comisia avea obligaţia, iar nu facultatea, de a dispune măsura retragerii certificatului de atestare/reatestare şi analizează un act administrativ ce nu a fost niciodată contestat - Raportul Gărzii Forestiere Suceava şi anulează actul contestat, respectiv Hotărârea Comisiei, pe baza presupuselor nereguli ale raportului.

Aşadar, în opinia recurentei-pârâtei, motivele sunt contradictorii, instanţa analizând un act administrativ pe care intimata-reclamantă nu a înţeles să-1 conteste şi dispunând anularea unui alt act administrativ, respectiv a hotărârii Comisiei.

3.2.2. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă reiterează faptul că principalul motiv care a stat la baza anulării hotărârii Comisiei l-a constituit nelegalitatea raportului de control al Gărzii Forestiere Suceava, pe care instanţa l-a analizat fără ca acesta să fie contestat. Faţă de această împrejurare, instanţa de fond avea obligaţia de a cenzura şi de a respinge pretenţiile societăţii reclamantei cu privire la acesta.

Mai mult decât atât, Curtea a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material în compararea materialului probator, în sensul că, pe de o parte a reţinut cu caracter de adevăr absolut declaraţiile martorului B., iar pe de altă parte, a infirmat aspectele reţinute de către Garda Forestieră în raportul de control. Este adevărat că este atributul instanţei de a analiza probele depuse la dosar şi de a verifica veridicitatea depoziţiilor martorului cu privire la faptul că "arborii fuseseră marcaţi şi înscrişi în carnetul de marcare şi actul de punere în valoare, prezentând cioplaj de marcare, dar că marca fusese deteriorata la cioată de o persoană necunoscută ", însă trebuia probată eroarea referitoare la distrugerea mărcii de o persoană necunoscută. Or, din perspectiva probelor şi înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, depoziţiile martorului nu au fost susţinute de probe care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ emis de Garda Forestieră Suceava.

În plus, Comisia nu putea verifica veridicitatea aspectelor reţinute de către Garda Forestieră Suceava, actul administrativ emis de către aceştia putând fi contestat doar de către partea interesată.

Face referire la dispoziţiile art. 21 lit. (1) lit. i) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1106/2018, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc obligativitatea retragerii Certificatului de atestare deţinut de A. S.R.L., întrucât au fost constatate tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare a depăşit de cinci ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Sancţiunea în acest caz se aplică operatorului economic care execută lucrări de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entităţii din care face parte agentul constatator, prin care se propunere retragerea certificatului de atestare.

Motivarea instanţei nu vizează actul emis de Comisie, ci actul de constatare a tăierii ilegale de arbori. Raportul Gărzii Forestiere Suceava care a stat la baza emiterii Hotărârii contestate, nu a fost supus verificării directe a îndeplinirii condiţiilor de legalitate.

Pe cale de consecinţă, câtă vreme procesul-verbal de constatare a tăierilor ilegale este în vigoare, faţă de existenţa raportului de control şi solicitarea Gărzii Forestiere Suceava de retragere a certificatului de atestare, precum şi de faptul că acesta este un act premergător celui atacat în cauză, care cuprinde descrierea neregulilor reţinute în sarcina reclamantei, constatări ce au stat la baza adoptării măsurii contestate în cauză şi ce se regăsesc în prevederile art. 21 alin. (1) lit. a)-i) din "Regulamentul" aprobat prin Ordinul ministrului apelor şi pădurilor nr. 1106/2018, cu modificările şi completările ulterioare, pârâta nu avea altă posibilitate reală decât să dispună retragerea actului, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare. Aşadar, Comisia nu este în culpă pentru producerea unor eventuale prejudicii deoarece a acţionat în baza unor texte de lege imperative, în baza unor acte administrative care sunt la acest moment în vigoare şi prezumate legale.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) lit. i) din OMAP nr. 1106/2021 Certificatele de atestare/reatestare se retrag "dacă sunt constatate vătămări ale seminţişurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depăşeşte de cinci ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; sancţiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entităţii din care face parte agentul constatator, prin care se propune retragerea certificatului de atestare."

Instanţa a omis să mai "cerceteze" şi a doua teză din care rezultă faptul că neregulile sunt constate de Garda Forestieră care aplică sancţiunea, întocmeşte un raport, iar dacă în cuprinsul acestuia se propune măsura retragerii certificatului de atestare/reatestare, Comisia este obligată să-l aducă la îndeplinire, neavând posibilitatea nici de a analiza dacă Garda Forestieră a procedat legal sau nu.

În măsura în care instanţa de recurs va respinge calea de atac exercitată de către Comisie şi va menţine dispoziţiile sentinţei civile nr. 84/2021, recurenta-pârâtă a solicitat să se constate faptul că nu i se poate reţine nicio culpă pentru legalitatea raportului Gărzii Forestiere Suceava, motiv pentru care nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

4. Apărările formulate în cauză

La dosar, a înregistrat întâmpinare recurenta-pârâtă Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere solicitând admiterea recursului declarat de Garda Forestieră Suceava.

De asemenea, faţă de recursurile deduse judecăţii, a formulat întâmpinare intimata-reclamantă A. S.R.L., prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta Garda Forestieră Suceava şi în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, precum şi a celui declarat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererilor de recurs

Prealabil analizării recursurilor deduse judecăţii, Înalta Curte consideră necesar a proceda la reîncadrarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport de criticile de nelegalitate expuse.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta-pârâta şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile expuse nu cuprind argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinţei recurate ori la existenţa unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia.

Or, în condiţiile în care recurenta-reclamantă a invocat doar în mod formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neformulând argumente de ordin critic care să se circumscrie acestor dispoziţii, instanţa de recurs se află în imposibilitate de a efectua un control de legalitate a sentinţei recurate din această perspectivă, nemulţumirea părţii cu privire la soluţia adoptată de prima instanţă şi simpla indicare a acestui temei legal neputând echivala cu motivarea cererii de recurs sub acest aspect.

Totodată, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă, prin memoriul de recurs, a formulat critici de nelegalitate şi cu privire la soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, critici ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Drept urmare, motivele de recurs urmează să fie analizate din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

II.1. Având a se pronunţa cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., asupra excepţiei nulităţii recursului declarat de pârâta Garda Forestieră Suceava, invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată.

Din cuprinsul cererii de recurs, rezultă că pârâta Garda Forestieră Suceava a expus considerente încadrate şi încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., invocând greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi greşita aplicare a normelor de drept material. Or, astfel de critici sunt suficiente spre a se aprecia că recurenta şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva calea de atac promovată, astfel că excepţia invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâtele Garda Forestieră Suceava şi Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

II.2.1. În ceea ce priveşte criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitoare la soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Garda Forestieră Suceava, Înalta Curte constată că, prin încheierea din data de 16 iunie 2021, prima instanţă în mod corect a respins această excepţie, constatând că Hotărârea nr. 9/24.09.2020 a pârâtei de retragere a Certificatului de atestare a fost dată la propunerea Gărzii Forestiere Suceava, în baza Raportului nr. x/24.08.2020 întocmit de aceasta, privind rezultatul controlului parţial efectuat, aprobat de către Inspectorul şef.

Or, chiar dacă Garda Forestieră Suceava nu este emitenta actului administrativ contestat, calitatea sa procesuală pasivă este justificată de faptul că raportul întocmit de această pârâtă a stat la baza emiterii hotărârii atacate în litigiul pendinte.

Prin urmare, prima instanţă a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu respectarea prevederilor art. 36 din C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va respinge criticile pârâtei Garda Forestieră Suceava, ca nefondate, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

II.2.2. Referitor la criticile aduse sentinţei recurate, subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă Comisia de atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră a susţinut că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât prima instanţă a reţinut pe de o parte, că raportul de control emis de Garda Forestieră Suceava este un act premergător actului administrativ contestat în cauză şi pe de altă parte, a procedat la analizarea acestuia, deşi nu a fost atacat şi a anulat Hotărârea Comisiei, pe baza presupuselor nereguli ale raportului.

Înalta Curte observă că prima instanţă a reţinut că raportul de control nr. x/24.08.2020 este un act premergător Hotărârii nr. 9/24.09.2020 a Comisiei de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră prin care s-a hotărât retragerea certificatului de atestare seria x nr. x/23.04.2019, făcând parte din documentaţia ce a stat la baza emiterii acesteia, astfel că s-a raportat la motivele de fapt şi de drept descrise în cuprinsul acesteia, în analiza legalităţii actului administrativ contestat.

În urma examinării întregului material probator administrat în cauză, instanţa de fond a concluzionat că situaţia descrisă în procesul-verbal de control care a constituit fundamentul hotărârii atacate nu corespunde realităţii şi în consecinţă, a procedat la anularea Hotărârii Comisiei, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, iar prima instanţă a prezentat motivele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate asupra actului administrativ dedus judecăţii, acestea fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

II.2.3. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Având în vedere similitudinea criticilor formulate de recurentele-pârâte, Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, sistematizată în raport de problema de drept invocată, circumscris cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Printr-un prim set de critici subsumate acestui motiv de casare, recurentele-pârâte au susţinut că prima instanţă şi-a fundamentat soluţia de anulare a Hotărârii nr. 9/24.09.2020 pe nelegalitatea raportului de control emis de Garda Forestieră Suceava, care însă nu fusese atacat de către reclamantă.

Totodată, recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava a susţinut că raportul de control nr. x/24.08.2020 nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că acţiunea reclamantei este inadmisibilă.

Cu privire la natura juridică a raportului de control, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Astfel, ca un act juridic să aibă caracter administrativ trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să fie emis de o autoritate publică; să fie un act unilateral, exprimând voinţa exclusivă a autorităţii emitente; să fie emis în regim de putere publică, respectiv în exercitarea atribuţiilor speciale, care conferă autorităţii publice emitente puterea de a dispune anumite măsuri coercitive, diferite de competenţele normale conferite particularilor; să fie emis în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, respectiv să fie emis în scopul aplicării concrete a dispoziţiilor legale; actul să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.

Este adevărat că raportul de control nu poate fi considerat act administrativ, întrucât nu da naştere, nu modifica şi nu stinge raporturi juridice, chiar dacă emană de la o autoritate publică, însă scopul emiterii unui astfel de act nu îl reprezintă producerea de efecte juridice de sine stătătoare, ci doar constatarea unor împrejurări, în vederea valorificării ulterioare a acestora în cadrul procesului penal sau prin emiterea unei decizii de către Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, în sensul retragerii certificatului de atestare.

Aşadar, raportul de control emis de Garda Forestieră Suceava, priveşte doar propunerea de retragere a certificatului de atestare emis pentru intimata-reclamantă, fiind în mod evident un act premergător emiterii actului administrativ ce face obiectul litigiului, ce nu trebuie atacat în mod separat.

Prin urmare, faptul că acest raport de control nu a fost contestat în mod expres de către reclamantă, nu poate fundamenta inadmisibilitatea acţiunii, având în vedere că, fiind doar un act premergător, legalitatea acestuia urmează să fie verificată cu prilejul analizării legalităţii actului administrativ prin care s-a dispus retragerea certificatului de atestare emis pentru intimata-reclamantă, respectiv a Hotărârii nr. 9/24.09 2020.

Recurentele-pârâte au invocat greşita aplicare a normelor de drept material de către instanţa de fond din perspectiva comparării de către aceasta a probelor administrate în cauză.

Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă însă critici de nelegalitate a sentinţei recurate, ci, în realitate, sunt critici aduse modului de administrare şi de interpretare a probatoriului de către instanţa de fond.

Ceea ce recurentele-pârâte solicită instanţei de control judiciar este să reaprecieze valoarea probatorie a dovezilor administrate, contrar dispoziţiilor art. 483 şi art. 488 C. proc. civ., care permit casarea hotărârilor de fond doar pentru motive de nelegalitate, iar nu pentru motive de netemeinicie.

Modalitatea în care instanţa analizează probatoriul face parte din stabilirea situaţiei de fapt, iar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă strict la pronunţarea unei hotărâri cu eludarea normelor de drept material, ceea ce nu este cazul de faţă, recursul nefiind o cale de atac devolutivă.

Analiza modului de apreciere a probelor administrate în cauză ar putea fi supusă atenţiei instanţei de control judiciar doar din perspectiva modului de aplicare sau interpretare în cauză a normelor de drept material incidente, însă argumentaţia recurentelor-pârâte nu cuprinde nicio astfel de trimitere la texte de drept substanţial, astfel că aceste critici vor fi înlăturate.

În continuare, în ceea ce priveşte fondul cauzei, Înalta Curte reţine că, prin raportul nr. x/24.08.2020 întocmit de Garda Forestieră Suceava s-a consemnat că, în urma verificărilor efectuate cu ocazia unui control de fond/parţial în cantonul silvic nr. 12 Neagu din cadrul Ocolului Silvic Bucovina, în cuprinsul parchetului de exploatare aferent partizii nr. x, exploatate de A. S.R.L., în u.a. 189 A şi B, au fost constatate un număr de 4 cioate din speciile răşinoase provenite din tăieri ilegale de arbori la care nu s-a identificat amprenta vreunui dispozitiv de marcare, cu un volum de 14,3352 mc şi o valoare a pagubei de 6199,2 RON.

În urma acestor constatări, pârâta Garda Forestieră Suceava a sesizat organele penale pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiuni de tăiere fără drept şi furt de arbori, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 107 alin. (1) lit. d) şi art. 109 alin. (1) lit. d) din Codul silvic. Totodată, a propus Comisiei de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră retragerea certificatului de atestare emis pentru societatea reclamantă.

Prin Hotărârea nr. 9/24.09.2020 a Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru exploatări forestiere, contestată în prezenta cauză, s-a dispus retragerea Certificatului de Atestare seria x nr. x/23.04.2019 al cărei beneficiar era A. S.R.L..

Instanţa de control judiciar reţine că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 21 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1106 din 21 noiembrie 2018 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi componenţa Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum şi criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră, emis de Ministerul Apelor şi Pădurilor, forma în vigoare la data adoptării hotărârii contestate, potrivit cărora:

(1) Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag, după caz, de către Comisie în una dintre următoarele situaţii:

i) dacă sunt constatate vătămări ale seminţişurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depăşeşte de cinci ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; sancţiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entităţii din care face parte agentul constatator, prin care se propune retragerea certificatului de atestare.

Totodată, se reţine că urmare modificării intervenite prin Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 838/2021, acest articol a fost modificat, în prezent având următorul conţinut:

i) la solicitarea gărzilor forestiere/structurilor care asigură administrarea sau serviciile silvice, în cazul în care procurorul dispune trimiterea în judecată a operatorului economic, a personalului angajat în cadrul acestuia sau a administratorului pentru vătămări ale seminţişurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau pentru tăieri ilegale în parchetele autorizate spre exploatare şi sesizează instanţa de judecată, Comisia are obligaţia luării măsurii de retragere a certificatului de atestare până la rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de judecată;

Deşi aceste din urmă dispoziţii legale nu sunt aplicabile, nefiind în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat în prezenta cauză, acestea relevă poziţia emitentului actului normativ care a apreciat că este necesar ca, pentru retragerea certificatelor de atestare/reatestare, fapta să fie de o anumită gravitate, respectiv să se dispună trimiterea în judecată de către procuror.

Constatând că, în prezenta cauză, au fost sesizate organele penale cu săvârşirea faptei penale pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori şi furt de arbori, prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) şi art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, Înalta Curte apreciază că devin incidente prevederile art. 28 din C. proc. pen., potrivit cărora numai o hotărâre definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, în caz contrar aducându-se atingere prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură orice persoană, conform art. 4 din acelaşi act normativ.

Or, în cauza de faţă, nu a fost dovedită finalizarea cercetării de către organele penale sesizate, astfel că raportul de control emis de pârâta Garda Forestieră Suceava nu poate constitui temei pentru a se putea dispune retragerea Certificatului de atestare deţinut de A. S.R.L..

În consecinţă, aspectele invocate de către recurentele-pârâte prin cererile de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse anterior, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestiere şi Garda Forestieră Suceava, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta Garda Forestieră Suceava, invocată de către intimata-reclamantă A. S.R.L..

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestiere şi Garda Forestieră Suceava împotriva sentinţei civile nr. 84 din data de 20 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.