Administrative action against non-justified refusal of medical reimbursement inadmissible due to absence of prior administrative act

Şedinţa publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.092021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în principal, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul dc asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) pentru indicaţia ASTROCITOM. In subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 49 din 10 martie 2021 Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată din oficiu şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs arătând că instanţa de fond în mod eronat a admis excepţia inadmisibilităţii pe motiv că nu s-a plângere prealabilă anterior sesizării instanţei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi au depus întâmpinare în cuprinsul căreia au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ., iar, pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Prealabil, Înalta Curte respinge excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ. invocată de intimaţii pârâţi apreciind că, în mod formal, criticile recurentului se circumscriu cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că potrivit cererii de chemare în judecată, reclamantul a înţeles să atace un refuz nejustificat al pârâţilor de a da curs unei cereri la care reclamantul se considera îndreptăţit, respectiv de a obliga pârâţii la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicaţia atrocitom şi în subsidiar obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

A arătat recurentul în cuprinsul aceleiaşi cereri cu care a învestit instanţa de contencios administrativ că s-a adresat pârâţilor cu o solicitare.

În sensul celor anterior învederate, Înalta Curte reţine că reclamantul a înţeles să conteste un act administrativ asimilat, astfel cum este acesta definit în cuprinsul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554 din 2004, în conformitate cu care "se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

Or, din acest punct de vedere este corectă aprecierea potrivit căreia nu se poate pune problema inadmisibilităţii cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de art. 7 alin. (1) C. proc. civ., nici a excepţiei prematurităţii cererii, pentru faptul că termenul de soluţionare a plângerii prealabile nu a expirat, dar se poate pune problema inadmisibilităţii cererii pentru inexistenţa unui act administrativ tipic sau asimilat, care să facă obiectul acţiunii în prezenta cauză.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă fără echivoc că reclamantul deşi a învederat refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i soluţiona cererea, acesta s-a adresat pârâţilor ulterior sesizării instanţei prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar.

Aşadar, potrivit menţiunilor societăţii de curierat de la fila x a volumului I din dosar, cererea de chemare în judecată a fost expediată la data de 02.09.2021, fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel la data de 06.09.2021, iar cererile adresate pârâţilor au fost expediate tot pe data de 02.09.2021, fiind primite de Guvernul României şi de ANMDMR la data de 06.09.2021, de CNAS la data de 08.09.2021 şi de Ministerul Sănătăţii la data de 07.09.2021.

Pe cale de consecinţă, refuzul nejustificat de a da curs unei cereri, în sensul art. 2 alin. (2) din Legii nr. 554/2004 este inexistent.

Potrivit dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, care constituie temeiul de drept al cererii reclamantului, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Totodată, excesul de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi obligaţiilor cetăţenilor sau a limitelor competenţei stabilite prin lege.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Făţă de dispoziţiile anterior citate, Înalta Curte arată că de esenţa contenciosului administrativ este fie existenţa unui act administrativ a cărui anulare ori suspendare să se pretindă, fie nesoluţionarea de către o autoritate publică, în termenul legal, a unei cereri ori refuzul nejustificat de a o rezolva, manifestări sau omisiuni ale autorităţii publice prin care subiectul care poate sesiza instanţa de contencios administrativ se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim.

Or în cauza de faţă, reclamantul nu a făcut dovada că a adresat o astfel de cerere, anterior sesizării instanţei către pârâţi, neexistând astfel un act administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Aşa cum s-a arătat în precedent, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost expediată la data de 2.09.2021, fără ca pârâţii să fi avut posibilitatea de a formula un răspuns, anterior sesizării instanţei de judecată, la cererea adresată acestora de către reclamant.

Aşadar, rezultă că reclamantul a invocat pur formal refuzul nejustificat al pârâţilor de a soluţiona cererea adresată acestora, întrucât o atare manifestare de voinţă a instituţiilor pârâte, nu numai că nu a fost exprimată anterior sesizării instanţei, dar nici nu putea obiectiv să fie manifestată, raportat la momentul primirii cererii adresate de reclamantă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond este corectă şi nu se impune a fi reformată, astfel încât în temeiul dispoziţiilor art. 20 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii pârâţi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 49 din 10 martie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.