Equalization of public sector salaries to maximum judicial reference values via general applicability of final court judgments

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 5/03.02.2020, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei de salarizare nr. 67/2019 şi Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând admiterea plângerii în modalitatea în care a fost formulată şi motivată, iar, pe cale de consecinţă, să se dispună anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 5/03.02.2020, iar ca o consecinţă revocarea Deciziei de salarizare nr. 67/2019 şi a Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia; obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la emiterea unei noi decizii de salarizare.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 365 din data de 12 martie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA.

A anulat Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 5/03.02.2020, precum şi Decizia nr. 67/05.12.2019 şi Decizia nr. 4/20.01.2020, ambele emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu privire la reclamanţi.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanţii, în calitate de personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a parchetelor din circumscripţia acestuia, prin stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referinţă sectorială, în cuantum de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015, până la data de 30.11.2015, drepturile salariale recaculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanţii, în calitate de personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a Parchetelor din circumscripţia acestuia, prin stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referinţă sectorială, în cuantum de 484,18 RON, de cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi cuantumul sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi confidenţialitate, calculate conform grilelor unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor, începând cu data de 01 octombrie 2016, drepturile salariale recaculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanţii, în calitate de personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a parchetelor din circumscripţia acestuia, prin stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referinţă sectorială, în cuantum de 484,18 RON, cuantum ce cuprinde majorarea de 10 %, prevăzută de Legea nr. 293/2015, începând cu 01.12.2015 până la data de 31.12.2017, drepturile recaculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să majoreze reclamanţilor drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a parchetelor din circumscripţia acestuia, respectiv cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul brut al sporurilor aferente, cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, începând cu data de 01 ianuarie 2018 şi până la data de 31 decembrie 2018, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadru nr. 153/2017.

A obligat pârâtul să plătească fiecăruia dintre reclamanţi diferenţa între remuneraţia care include VRS de 440,16 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON, începând cu data de 01.12.2015 şi remuneraţia efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa Civilă nr. 365 din data de 12 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal - a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi, fără a încadra expres criticile sale în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea plângerii formulate, ca fiind neîntemeiată.

Contestă faptul că instanţa de fond prin hotărârea pronunţată a dispus anularea Deciziei de salarizare nr. 4/20.01.2020. Prin această decizie a fost stabilită salarizarea pentru specialişti IT din circumscripţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Reclamanţii sunt grefieri, astfel că salarizarea acestora s-a făcut prin Decizia de salarizare nr. 67/05.12.2019.

La Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reclamanţii din acest dosar au contestat numai Decizia de salarizare nr. 67/2019, aspect care rezultă din considerentele şi dispozitivul Hotărârii nr. 59/2020 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Susţine astfel că instanţa s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut, respectiv nu a fost contestată Decizia de salarizare nr. 4/2020, pentru a putea dispune anularea acesteia.

Arată că drepturile salariale restante cuvenite ca urmare a Deciziei de salarizare nr. 67/05.12.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost achitate integral.

Raportat la data emiterii Deciziei de salarizarea nr. 67/2019 (05.12.2019) având în vedere prevederile art. 2517 C. civ. privind termenul general de prescripţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu se putea dispune acordarea acestor drepturi pentru o perioadă retroactivă mai mare de 3 ani.

Aşadar, raportat la prevederile articolului menţionat anterior şi la data când a fost emisă respectiva decizie de salarizare, instanţa nu putea acorda drepturi salariale pe o perioadă retroactivă mai mare de 3 ani.

Concluzionând, susţine recurentul că soluţia instanţei de fond încalcă prevederile art. 2517 referitor la prescripţie.

Mai arată recurentul că la data soluţionării pe fond a cauzei nu mai erau în vigoare actele normative (O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 43/2016) care reglementau majorarea salariilor la maximul aflat în plată.

Pe fondul cauzei arată că prin Decizia de salarizare nr. 67/2019 s-a stabilit că începând cu 01.12.2016 personalul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de la unităţile de parchet din circumscripţia acestei instituţii se salarizează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Având în vedere cele prezentate precum şi termenul de prescripţie, raportat la data emiterii Deciziei de salarizare nr. 67/2019 (decembrie 2019) consideră că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în mod corect a acordat retroactiv începând cu data de 01.12.2016 o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Cu privire la calcularea sporurilor, arată că acestea au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017 - privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Raportat la Decizia de salarizare nr. 67/2019 şi la prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, arată că începând cu 01.12.2016 toate drepturile salariile restante sunt calculate prin raportare la un VRS de 484,18 RON. Din ianuarie 2019 au fost aplicabile dispoziţiile art. 38* alin. (4) din Legea nr. 153/2017.

Majorarea cu 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015 a fost acordată începând cu luna decembrie 2015.

În luna noiembrie 2015 indemnizaţiile de încadrare nu erau calculate prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON pe considerentul că la acel moment nu era reglementat acest VRS.

Mai susţine recurentul că, potrivit art. 1^1 din Legea nr. 293/2015, a procedat la majorarea cu 10% a indemnizaţiilor personalului din raza acestei instituţii faţă de nivelul indemnizaţiilor acordate pentru luna noiembrie 2015.

În baza art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în anul 2018 a procedat la majorarea cu 25% a nivelului indemnizaţiilor de încadrare cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Apărările formulate în cauză

Deşi cererea de recurs le-a fost comunicată în mod legal, niciunul dintre intimaţii-reclamanţi A., B. şi C. nu a formulat apărări în cadrul unor întâmpinări, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4711 alin. (3) C. proc. civ. incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 din acelaşi act normativ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 13.05.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recusului la data de 23.05.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, luând act de cererea recurentului - pârât, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este nefondat, motiv pentru care urmează a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii au solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 5/03.02.2020, iar, ca o consecinţă, revocarea Deciziei de salarizare nr. 67/2019 şi a Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la emiterea unei noi decizii de salarizare.

Prin Decizia nr. 67 din 01.12.2019, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a decis că, în perioada 1 decembrie 2016 -31 noiembrie 2017, personalul auxiliar de specialitate, tehnicienii criminalişti şi personalul conex din raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia se salarizează având în vedere valoarea de referinţă de 484,18 RON, iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din decizie, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

La baza emiterii acestei decizii de salarizare a stat Nota nr. x/2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Resurse Umane şi Documentare referitoare la modalitatea recalculării drepturilor salariale cuvenite unor categorii de personal din cadrul Ministerului Public prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Analizând această decizie de salarizare se observă că acordarea retroactivă a valorii de referinţă sectorială de 484,18 RON, s-a făcut cu respectarea termenului de prescripţie prevăzut de legislaţia în vigoare.

Prin Decizia nr. 4/20 ianuarie 2020, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit ca, începând cu data de 1 decembrie 2019, personalul auxiliar de specialitate şi tehnicienii criminalişti, ca personal asimilat grefierilor, din raza Parchetului de pe lângă Curea de Apel Alba Iulia prevăzuţi în anexele nr. 1-6, beneficiază de drepturile salariale menţionate în dreptul fiecăruia.

Prin Hotărârea nr. 5/03.02.2020, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins contestaţia reclamanţilor formulată împotriva Deciziei de salarizare nr. 67/2019 şi Deciziei de salarizare nr. 4/2020.

Potrivit art. 1 din O.U.G nr. 83/2014 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare "(5)1 Prin excepţie de la prevederile alin. (1), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Prin Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - s-a stabilit faptul că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru din cadrul Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadrul nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

De asemenea prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (1)2 din O.U.G nr. 57/2015 sunt neconstituţionale. În motivarea soluţiei Curtea Constituţională a arătat faptul că "25. Curtea constată că, potrivit art. 31 alin. (1)2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, norma criticată stabileşte, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Astfel, chiar dacă o parte dintre magistraţii care beneficiază de aceste hotărâri judecătoreşti au deja în plată majorarea indemnizaţiei de încadrare, faptul că textul criticat prevede că, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti conduce la concluzia că, deşi o parte dintre magistraţi şi din personalul asimilat au obţinut majorarea indemnizaţiei de încadrare, aceasta nu este recunoscută la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare.

Potrivit considerentelor 25-32 din Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale (citate anterior), forul constituţional a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare a magistraţilor reclamanţi în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituţională a stabilit că efectul constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (considerentul 32).

Aşadar, însăşi instanţa de control constituţional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispoziţiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituţional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti individuale întregii categorii profesionale şi familii ocupaţionale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităţilor constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Or, hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% şi respectiv 11% acordate magistraţilor şi personalului asimilat, au aplicabilitate generală şi se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, fără aplicabilitate generală.

În speţă, intimaţii - reclamanţi au indicat hotărâri judecătoreşti, unele dintre ele rămase şi definitive, prin care au fost obligaţi pârâţii - parchete de le lângă tribunalele arondate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi, implicit, PCAI să plătească reclamanţilor drepturile salariale prin raportare la aceste valori de referinţă sectorială, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

În acest sens, în acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte reţine că prin sentinţa civilă nr. 935/19.05.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, valoarea sectorială de 484,18 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G nr. 20/2016 a fost stabilită în mod expres în privinţa unei părţi a judecătorilor din cadrul Tribunalului Constanţa.

De asemenea, reţine că valoarea sectorială de 484,18 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G nr. 20/2016 a fost stabilită prin hotărâre judecătorească pronunţată în privinţa personalului de probaţiune, care face parte din familia ocupaţională "Justiţie", în acest sens fiind sentinţa civilă nr. 1668/12.11.2019 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.

Aşadar, în cauză s-a dovedit, astfel cum rezultă din hotărârile anterior menţionate, că la nivelul familiei ocupaţionale "Justiţie" au fost stabilite niveluri salariale prin raportare la VRS în cuantum de 440,16 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON, începând cu data de 01.12.2015, la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016, iar de această majorare beneficiază şi intimaţii - reclamanţi din prezenta cauză.

Aplicarea unitară şi generală a dispoziţiilor legale incidente în materia salarizării reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităţilor din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor şi la edictarea art. 1 alin. (51) din Legea nr. 71/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a stabilit obligaţia egalizării indemnizaţiilor pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acelei autorităţi/instituţii, dispoziţii care, potrivit Deciziei nr. 23/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică şi familiei ocupaţionale "Justiţie". În acelaşi sens trebuie avute în vedere şi dispoziţiile O.U.G. nr. 20/2016.

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat considerentul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 749/2016, potrivit căruia "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare (…) trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în şedinţa din data de 15.05.2018 (punctul 8 din ordinea de zi soluţionată) care, pornind de la aspectele statuate prin Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale, a recomandat ordonatorilor de credite stabilirea unei valori de referinţă sectorială unică atât pentru magistraţi, cât şi pentru personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti.

Astfel, neincluderea în calculul drepturilor salariale, începând cu 09.04.2015, până la data de 30.11.2015 a unei valori de referinţă sectorială, în cuantum de 440,16 RON, şi începând cu data de 01.12.2015, a unei valori de referinţă sectoriale de 484,18 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G 20/2016, este nejustificată, în condiţiile în care există hotărâri judecătoreşti prin care a fost recunoscută această valoarea sectorială, iar prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 s-a statuat că egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din O.U.G nr. 57/2015 trebuie să se facă avându-se în vedere nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, stabilit şi prin raportare la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti existente la nivel de familie ocupaţională.

La nivel naţional au fost pronunţate sentinţe judecătoreşti rămase definitive, prin care au fost obligaţi pârâţii - Parchete de pe lângă tribunale şi curţi de apel să plătească reclamanţilor - personal auxiliar de specialitate şi conex diferenţele salariale calculate prin raportare la VRS 440,154 RON începând cu data de 09.04.2015 si drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată începând cu data naşterii dreptului si până la plata efectivă. Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor diferenţele salariale calculate prin raportare la VRS 484,169 RON începând cu data de 01.12.2015 şi drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

În ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate şi conex ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul parchetelor din aria teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost pronunţate mai multe hotărâri judecătoreşti, unele dintre ele rămase şi definitive, prin care au fost obligaţi pârâţii - parchete de le lângă tribunalele arondate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia să plătească reclamanţilor drepturile salariale prin raportare la aceste valori de referinţă sectorială, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Este adevărat că hotărârile judecătoreşti produc efecte inter partes, însă, prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituţională a României a făcut distincţie între hotărârile judecătoreşti care interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală, chiar dacă au efecte inter partes, şi cele prin care se recunosc anumite drepturi în baza unor situaţii particulare, constatând că se impune ca primele să fie luate în calcul la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul autorităţii publice.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a reţinut că refuzul intimatului-pârât de a soluţiona favorabil cererea reclamanţilor are caracter nejustificat, acesta interpretând în mod greşit noţiunea de nivel maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de O.U.G nr. 57/2015.

Referitor la critica privind obligarea intimatului - pârât la plata accesoriilor, respectiv rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă diferenţelor salariale, instanţa de recurs are în vedere că, în cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plată a unei sume de bani, prin decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii s-a statuat că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans).

În speţă, repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi prin lipsirea acestora de drepturile salariale cuvenite potrivit legii cuprinde trei componente: plata diferenţelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naţionale, echivalent al ratei inflaţiei; plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale. Mai exact, recunoaşterea dreptului acestora la încasarea unor salarii recalculate în raport de VRS în cuantumul pretins prin cererea de chemare în judecată, cu începere de la data de 09.04.2015, dă naştere dreptului de a le fi reparat integral prejudiciul suferit prin neplata la timp a acestor sume, prejudiciu reprezentat de devalorizarea monedei naţionale, echivalent al ratei inflaţiei şi beneficiul nerealizat, echivalent al dobânzii legale, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamanţilor privind stabilirea drepturilor salariale prin raportare la valorile de referinţă sectorială menţionate anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, criticile recurentului, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând conduce la reformarea hotărârii ce face obiectul judecăţii.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Astfel, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei civile nr. 365 din 12 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2023.