Competence for administrative challenge to salary order: exclusivity of Bucharest Court versus domicile rule for mandatory issuance of acts

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 8 iunie 2022 sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Satu-Mare şi Curtea de Apel Oradea următoarele:

- Obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, respectiv a Ministrului Justiţiei, să procedeze la emiterea unui nou ordin de salarizare, începând din data de 01.01.2018, ordin de salarizare în care stabilirea salariului de bază/încadrare şi a sporurilor salariale se va face prin raportare la salariile procurorilor din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T., în funcţie de poziţia ocupată de reclamantă, respectiv de execuţie sau conducere, începând din data de 01.01.2018 şi pe viitor, rară posibilitatea plafonării acestui drept şi cu depăşirea plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, cu respectarea deciziei civile nr. 1425/2021 din 25.10.2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020;

- obligarea pârâţilor ca pentru viitor, obligaţiile salariale astfel stabilite, să fie achitate lunar, în conformitate cu prevederile art. 166 din Codul muncii;

- obligarea pârâţilor la luarea măsurilor ce se impun pentru a asigura repararea prejudiciului creat prin neplata legală a drepturilor salariale ale reclamantei, prin plata către reclamantă a diferenţei dintre veniturile efectiv plătite şi cele recalculate conform ordinului de salarizare ce trebuia a fi emis, creanţă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, de la scadenţă până la plata efectivă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 258/2022 pronunţată în data de 5 octombrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei Curţii de Apel Cluj de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Satu-Mare şi Curtea de Apel Oradea şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei, s-a reţinut că reclamanta are calitatea de judecător la Judecătoria Dej, iar competenţa de soluţionare a cereri formulate de către reclamantă, reglementată de art. 7 alin. (2) Cap VIII Secţiunea I din Anexa V a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare şi potrivit dispoziţiilor legale menţionate, în primă instanţă, revine Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 74/2023 din 17 ianuarie 2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a declinat competenţa cauzei formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Satu-Mare şi Curtea de Apel Oradea, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Instanţa a constatat că reclamanta nu contestă un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale sau o hotărâre a vreunui organ de conducere dintre cele enumerate în textul de lege menţionat, ci solicită doar obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare, conform celor arătate în acţiune, astfel că litigiul este unul de contencios administrativ de drept comun, context în care potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel de la domiciliul reclamantei (Curtea de Apel Cluj).

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat pârâtului Ministerul Justiţiei, respectiv a Ministrului Justiţiei, să procedeze la emiterea unui nou ordin de salarizare, începând din data de 01.01.2018, ordin de salarizare în care stabilirea salariului de bază/încadrare şi a sporurilor salariale se va face prin raportare la salariile procurorilor din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T., în funcţie de poziţia ocupată de reclamantă, respectiv de execuţie sau conducere, începând din data de 01.01.2018 şi pe viitor, rară posibilitatea plafonării acestui drept şi cu depăşirea plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, cu respectarea deciziei civile nr. 1425/2021 din 25.10.2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020 .

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Cluj îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cererea formulată de reclamantă.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din Cap. VIII, Anexa nr. 5 din Legea nr. 153/2017 "(1) prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."

Se constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile citate, întrucât prin demersul judiciar iniţiat de reclamantă nu se solicită anularea unei hotărâri emisă de organele prevăzute la alin. (1) al articolului 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, ce ar fi atras competenţa exclusivă de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Aceste prevederi legale sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă, materială şi teritorială, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal fiind reglementată pentru un caz singular, clar definit, acesta nefiind incident în prezenta cauză.

Având în vedere că obiectul cauzei este obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită un act administrativ - ordin de salarizare prin raportare la nivelul indemnizaţiei din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 8 şi art. 2 lit. h) şi i) din Legea nr. 554/2004, sub aspectul competenţei teritoriale, sunt aplicabile dispoziţiile legale de drept comun, prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv dispoziţiile art. 10 alin. (3), care statuează că reclamantul se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.

Ţinând cont că reclamanta are domiciliul în municipiul Cluj Napoca, competenţa de soluţionare a cauzei ar reveni Curţii de Apel Cluj.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, instanţă căreia au înţeles să se adreseze şi reclamanta.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Satu-Mare, Curtea de Apel Oradea în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 mai 2023.