Admissibility of civil discrimination claim against normative administrative act instead of specific annulment under administrative litigation law

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta UAT Videle a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să se dispună următoarele:

1.1. să se constate starea de discriminare produsă faţă de reclamantă prin actul administrativ, Hotărâre Guvern nr. 1100/2020, privind alocarea unei sume din Fondul de rezerva bugetara la dispoziţia Guvernului, prevăzut in bugetul de stat pe anul 2020, pentru unele unitati/subdiviziuni administrativ-teritoriale, obligarea

1.2. obligarea pârâtului Guvernul României, la plata sumei de 1.106.455,20 RON, suma provenită din taxa pe valoare adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2020, către U.A.T. Videle, reprezentând cheltuieli de funcţionare pana la sfârşitul anului 2020, precum si finanţarea cheltuielilor necesare asigurării activităţii de asistenţă socială şi protecţia copilului, pentru luna noiembrie 2020;

1.3. acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1255 pronunţată la 17 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, a respins cererea formulată de reclamanta UAT Videle, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1255 pronunţată la 17 septembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta UAT Videle, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând cauza să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată şi motivată, respectiv emiterea unei hotărâri (anulare H.G. nr. 1100/2020).

- Sentinţa civilă atacată este nelegala si nu reprezintă o cercetare judiciară în concret, dar nici conforma legislaţiei în vigoare.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare potrivit dreptului comun.

Instanţa de fond în mod eronat a admis excepţia inadmisibilităţii motivând că, prin acţiune nu s-a solicitat anularea H.G. nr. 1100/2020, întrucât a solicitat constatarea stării de discriminare, acordarea de despăgubiri si restabilirea situaţiei anterioare, restabilire ce consta în obligarea intimatului parat de a emite o noua hotărâre in care sa fie cuprinsa si UAT Videle cu suma de 1.106.455,20 RON, solicitare formulată în cererea precizatoare, pct. 1, paragraf 2, si ultimul paragraf al pct. I din cererea precizatoare.

Opinează ca fiind eronată reţinerea instanţei în ce priveşte lipsa solicitării anularii actului administrativ H.G. nr. 1100/2020, întrucât nu îi sunt opozabile dispoziţiile invocate de către instanţa, respectiv art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004, având in vedere ca acţiunea este o acţiune în constatare, de drept comun, care se adresează instanţei competente material (judecătorie), însă actul normativ fiind un act administrativ, cererea este de competenta instanţei de contencios, aceasta fiind singura legătura a cererii cu Legea nr. 554/2004 si instanţa de contencios.

Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 invocate de către instanţa de fond nu redau o situatie imperativa de a solicita anularea unui act administrativ, ci creează posibilitatea persoanei, entităţii care se considera vătămata într-un drept al său, să solicite instanţei recunoaşterea dreptului pretins, cerinţa care nu este legata de anularea actului administrativ.

- Hotărârea atacata este nelegala si din punct de vedere al reţinerii eronate a instanţei de fond cu privire la împrejurarea ca motivele acţiunii ar putea constitui motivele unei cereri in constatarea nelegalităţii actului administrativ atacat, bazându-se pe faptul ca textul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, precizează că actele administrative cu caracter normativ, ca in cazul de fata, nu pot forma obiectul excepţiei de nelegalitate.

Textul art. 27 din O.G. nr. 137/2002, text în baza căruia a fost formulata actiunea, prevede anularea actului administrativ contestat, precum si restabilirea situaţiei anterioare, sens în care a fost formulată acţiunea. În cauză este vorba de o acţiune în constatare (de drept comun) şi singura legătura cu instanţa de contencios administrativ fiind imprejurarea ca actul contestat este un act administrativ.

De altfel, dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 2 alin. (1), art. 3 lit. c), art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 sunt incidente în cauza, întrucât există discriminare prin neplata facturilor restante, precum si a plaţilor privind persoanele cu handicap si asistentii personale, a salariilor institutiei, etc.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziţii se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins în consecinţă cererea de chemare în judecată, reţinând că reclamanta a solicitat să se constate starea de discriminare produsă prin actul administrativ, Hotărâre Guvern nr. 1100/2020, fără a solicita anularea acestui act.

În recurs, reclamanta a susţinut că acţiunea sa este civilă şi pretenţia principală a acţiunii nu este cea de revocare a hotărârii de guvern, ci aceea de constatare a stării de discriminare şi subsecvent constatării acesteia să i se aloce suma de 1.106.455,20 RON reprezentând TVA adăugat pentru echilibrarea bugetelor locale.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, urmând a fi respinse, cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de modul de configurare a acesteia şi de motivele de fapt şi de drept expuse în susţinerea ei, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor reclamantei, că pretenţia principală vizează un act administrativ şi ca atare se aplică legea specială, cea a contenciosului administrativ.

Astfel, petitul referitor la recunoaşterea stării de discriminare nu poate reprezenta o pretenţie propriu-zisă, ci eventual un argument în sprijinul nelegalităţii H.G. nr. 1100/2020, întrucât reclamanta avea la dispoziţie, potrivit art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, o acţiune în realizare (anularea actului administrativ discriminatoriu), iar nu una în constatare.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat că petitul acţiunii este inadmisibil, întrucât nu s-a cerut şi anularea actului care a creat, în opinia reclamantei, discriminarea. Mai exact, în speţă reclamantul ar fi trebuit să solicite anularea H.G. nr. 1100/2020 pe criteriul discriminării, astfel că soluţia primei instanţe, de inadmisibilitate a acţiunii este conformă prevederilor art. 1 şi 8 din legea nr. 554/2004 care delimitează obiectul acţiunii judiciare.

Susţinerea vizând faptul că acţiunea este un civilă, având la bază dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 137/2002 şi nu dispoziţiile legii speciale, nu poate fi primită, atâta timp cât reclamanta a sesizat instanţa de contencios administrativ.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Videle împotriva sentinţei civile nr. 1255 din 17 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 mai 2023.