Inadmissibility of administrative action for failure to prove prior prealable request to update health insurance reimbursement list

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată la data de 24 octombrie 2022 sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, în principal, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicaţia glioblastom, iar, în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la adoptarea ordinului privind constituirea comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 165/2022 pronunţată la 18 noiembrie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia netimbrării, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 165/2022 pronunţate la 18 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

În motivarea recursului a susţinut că instanţa de fond, în mod eronat, a admis excepţia inadmisibilităţii pe motiv că nu s-ar fi formulat, anterior promovării cererii de chemare în judecată, o cerere adresată şi pârâţilor.

În acest sens, a anexat, în copie, cererea adresată pârâţilor şi dovezile de comunicare prin poştă cu confirmare de primire.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal admiterea excepţiei nulităţii căii de atac, iar în subsidiar respingerea căii de atac şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală. A arătat că instanţa de fond a admis în mod corect excepţia inadmisibilităţii acţiunii, reţinând că nu există un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, în condiţiile în care data sesizării instanţei de judecată este aceeaşi cu data formulării solicitărilor către autorităţile pârâte, respectiv 21.10.2022. Pe fondul cauzei, a reiterat apărările prezentate în faţa primei instanţe, prin întâmpinare.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, admiterea excepţiei nulităţii căii de atac, iar în subsidiar respingerea căii de atac şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de către intimaţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, întrucât prin cererea de recurs, reclamantul a formulat critici care pot fi circumscrise formal motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Cererea de recurs este întemeiată, în drept, pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticându-se de către recurentul-reclamant soluţia primei instanţe prin care s-a admis excepţia lipsei plângerii prealabile, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă.

Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv de casare nu este incident, fiind corectă interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale incidente.

Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. i) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat al autorităţilor pârâte de a actualiza lista medicamentelor compensate 100%, cu medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicaţia glioblastom.

Refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere este definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

Totodată, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".

Accesul la instanţa de contencios administrativ este condiţionat de parcurgerea procedurii administrative prealabile. Art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementează caracterul obligatoriu al acestei proceduri, condiţiile şi termenele în care se exercită, precum şi cazurile în care, prin excepţie de la regulă, procedura prealabilă nu este obligatorie.

În cauză, instanţa de control judiciar constată că soluţia de respingere a acţiunii reclamantului, ca inadmisibilă, se impune a fi menţinută, fiind reţinut în mod corect de prima instanţă că, la dosarul de fond, lipseşte orice dovadă că reclamantul s-ar fi adresat în prealabil autorităţilor pârâte cu solicitările în legătură cu care pretinde că a primit refuzuri nejustificate.

În ceea ce priveşte înscrisurile ataşate cererii de recurs în privinţa cărora recurentul-reclamant susţine că reprezintă dovezile de comunicare prin poştă cu confirmare de primire a cererilor adresate autorităţilor pârâte, Înalta Curte constată că acestea nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Aceasta întrucât, dincolo de împrejurarea ilizibilităţii denumirii destinatarului, din conţinutul respectivelor dovezi de comunicare nu se poate determina ce anume acte au fost expediate prin scrisorile recomandate, acestea neavând conţinut declarat.

În concluzie, având în vedere că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, ca un fine de neprimire a acţiunii şi este obligatorie, iar neîndeplinirea ei este sancţionată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de prima instanţă este corectă, iar criticile de nelegalitate formulate nu pot atrage casarea sentinţei atacate.

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 165/2022 pronunţate la 18 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 mai 2023.