Expropriation compensation appeal dismissed for lack of passive standing against defendant.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 noiembrie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Roman, reprezentat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, prin Compania Naţionala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate sau a altor Drepturi Reale şi Acordarea Despăgubirilor:

- obligarea paratului sa actualizeze Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 377 din 12 iunie 2013, prin modificarea si completarea Nr. 1014 al Anexei 1, in sensul ca proprietar al imobilului prevăzut la Nr. 1014 al Anexei 1 este reclamanta A. S.R.L., ca imobilul, expropriat prin Decizia de expropriere nr. 1317 din data de 18.09.2013, emisa de către Compania Naţionala de Autostazi si Drumuri Naţionale din România - S.A., nr. 1014 al Anexei nr. 1 la decizie, proprietatea reclamantei, este dig in suprafaţa de 1753 mp situat in Bucureşti, Sos. x - 11C, ca suprafaţa expropriata este 1753 mp (şi nu 1255 mp) si sa actualizeze valoarea despăgubirii aferente in raport de aceasta suprafaţa, in temeiul Art. 9 alin. (8) din Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010,

- obligarea paratului sa emită si sa îi comunice reclamantei hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii aferente imobilului expropriat, proprietatea acesteia - dig in suprafaţa de 1753 mp situat in Bucureşti, Sos. x - 11C, conform art. 20 din Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010,

- obligarea paratului sa ii plătească despăgubirile aferente imobilului expropriat mai sus menţionat, in temeiul art. 19, 21 din Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010.

La termenul de judecată de la data de 20 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal (prin sentinţa civilă nr. 556/2021) a declinat competenţa de soluţionare a primului capăt al cererii de chemare în judecată (vizând actualizarea Anexei 1 la Hotărârea Guvernului nr. 377 din 12 iunie 2013, prin modificarea si completarea Nr. 1014 al Anexei 1, in sensul ca proprietar al imobilului prevăzut la Nr. 1014 al Anexei 1 este reclamanta A. SRL) formulată de contestatoarea A. S.R.L. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1268 pronunţată la 20 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a respins cererea reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman reprezentat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate sau a altor Drepturi Reale şi Acordarea Despăgubirilor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1268 pronunţată la 20 septembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre soluţionare pe fond.

In mod nelegal, instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, reprezentat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. - Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate sau a altor Drepturi Reale şi Acordarea Despăgubirilor pe considerentul eronat ca "reclamanta a formulat actiunea in contencios împotriva unei hotărâri de Guvern, fără a chema in judecata in calitate de pârât pe emitentul acesteia."

Sentinţa este nelegala, fiind data cu încălcarea următoarelor norme: art. 9 alin. (8) din Legea nr. 255/2010, care prevede: (8) Lista cu proprietarii, inclusiv elementele de identificare ale terenului, suprafaţă şi sumă, va fi actualizată, in interiorul coridorului de expropriere, după individualizarea suprafeţei expropriate, prin modificarea şi completarea anexei la hotărârea prevăzută la art. 5. - art. 5, din Legea nr. 255/2010, care prevede: (1) in vederea realizării lucrărilor prevăzute la art. 1 şi 2, expropriatorul prevăzut la art. 2 alin. (2) are obligaţia de a aproba prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale sau judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, potrivit legii, indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes naţional, judeţean şi local, pe baza documentaţiei tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrărilor, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanţare, precum şi declanşarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a listei proprietarilor aşa cum rezultă din evidentele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având in vedere expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici şi termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziţia proprietarilor de imobile.

- Art. 2 - alin. (2) din Legea nr. 255/2010, care prevede: Expropriator este statul român pentru obiectivele de interes naţional, inclusiv pentru obiectivele de investiţii strategice şi cele realizate in parteneriat public-privat de interes naţional. - alin. (3) din Legea nr. 255/2010, care prevede: in aplicarea prevederilor prezentei legi, expropriatorul prevăzut la alin. (2) este reprezentat de: a) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicafiilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., precum şi prin Compania Naţională de Investiţii Rutiere - S.A., pentru toate lucrările de construcţie de drumuri de interes naţional.

Legea nr. 255/2010 este legea speciala care guvernează cauza dedusă judecăţii.

Analizând normele de lege menţionate mai sus, rezultă ca expropriatorul - Statul roman are obligaţia de a actualiza lista cu proprietarii, inclusiv elementele de identificare ale terenului, suprafaţă şi sumă, in interiorul coridorului de expropriere, după individualizarea suprafeţei expropriate, prin modificarea şi completarea anexei la hotărârea prevăzută la art. 5.

Având in vedere ca Legea nr. 255/2010 este de strictă interpretare, în mod corect a formulat in contradictoriu cu paratul, capătul de cerere având ca obiect actualizarea Anexei 1 la Hotărârea guvernului nr. 377 din 12 iunie 2013, acesta având calitate procesuala pasiva.

In mod nelegal, instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, având în vedere că Guvernul este un organ al statului, respectiv autoritatea publică a puterii executive.

Potrivit Articolul 53 din Legea nr. 90 din 26 martie 2001: (1) Miniştrii îndeplinesc in domeniul lor de activitate următoarele atribuţii generale: (a) organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, a ordinelor şi instrucţiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei locale a instituţiilor publice şi a agenţilor economici; (b) elaborează şi avizează proiecte de lege, ordonanţe, Hotărâri ale Guvernului, in condiţiile stabilite prin metodologia aprobată de Guvern.

Mai mult, în materia exproprierii, potrivit legii, expropriatorul Statul roman este reprezentat de Ministerul Transporturilor, pentru toate lucrările de construcţie de drumuri de interes naţional, care are competenţa să facă demersurile necesare pentru modificarea şi completarea anexa la hotărârea prevăzută la art. 5.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată, în raport de motivul de nelegalitate prin care se critică admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate sau a altor Drepturi Reale şi Acordarea Despăgubirilor, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin intermediul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate sau a altor Drepturi Reale şi Acordarea Despăgubirilor, sunt incidente dispoziţiile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în contenciosul administrativ, în cazul refuzului nejustificat de emitere a unui act administrativ, calitatea procesuală activă aparţine persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim de o autoritate publică, prin refuzul menţionat, în timp ce calitatea procesuală pasivă aparţine autorităţii publice care avea obligaţia de a emite actul administrativ.

În speţă, având în vedere raportul juridic dedus judecăţii şi actul administrativ, respectiv Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 377 din 12 iunie 2013, Înalta Curte constată că persoana faţă de care se poate realiza interesul de care se prevalează recurenta-reclamantă (modificare si completare Nr. 1014 al Anexei 1) nu poate fi decât Guvernul României, singura autoritate care are competenţa de a emite hotărâri de guvern.

Instanţa de recurs nu poate reţine criticile societăţii reclamante în sensul că dispoziţiile legale incidente sunt prevederile Legii nr. 255/2010 şi astfel instituţia pârâtă poate modifica actul contestat, întrucât Hotărârile de Guvern se emit de către Guvernul României potrivit art. 108 din Constituţia României şi art. 37 din Codul Administrativ.

Dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 255/2010, invocate de recurentă, nu pot fi interpretate altfel decât în sensul obligaţiei expropriatorului de a obţine aprobarea prin H.G. a procedurii de expropriere. O altă interpretare nu poate fi primită, întrucât ţine domeniul evidenţei faptul că o hotărâre de guvern poate fi emisă exclusiv de către această autoritate.

Înalta Curte precizează că dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 90/2001 stabilesc clar că Miniştrii in domeniul lor de activitate elaborează şi avizează proiecte de lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului, fiind deci exclusă adoptarea de către aceştia a unor asemenea hotărâri. Atâta timp cât instanţa a fost învestită să dezlege inclusiv aspecte care vizează actualizarea Anexei 1 la Hotărârea Guvernului nr. 377 din 12 iunie 2013, prin modificarea si completarea Nr. 1014 al Anexei 1, in sensul ca proprietar al imobilului expropriat prevăzut la Nr. 1014 al Anexei 1 este reclamanta A. S.R.L., iar emitentul actului a fost Guvernul României, în mod evident acesta din urmă justifică prezenţa în proces în calitate de pârât.

În acest context, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1268 din 20 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 mai 2023.