Nullity of cassation appeal for failure to articulate statutory grounds for cassation in historic monument classification dispute

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.:

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2021, sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, anularea Ordinului nr. 2882, poziţia în lista 1032, cod lista x, publicat în Monitorul Oficial 113 bis/15.02.2016 prin care a fost înscrisă ca şi monument imobilul situat în Municipiul Iaşi, str. x, o casă construită în anul 1923, aşa cum figurează în lista la poziţia 1032.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 994 pronunţată la 22 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 994 pronunţată la 22 iunie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii în sensul anulării inscrierii ca monument a imobilului - proprietate privata pentru ca a fost inscris la cererea unor persoane ce nu aveau calitate de proprietari asa cum prevede Legea 422.

În cuprinsul motivelor de recurs reclamantul susţine că Ministerul culturii minte cu nerusinare şi în necunostiinţa de cauză spunând că există un document care atesta că, în anul 2011, fără să aiba calitatea de proprietari B., C. si D. au cerut Direcţiei de Cultura Iaşi inscrierea ca şi monument a unui imobil din cele trei ce se afla construite în perimetru terenului situat în Iasi str. x.

Precizează că în 1992 unul din imobile construit la finele secolului 19 a fost declarat monument istoric. A doua casă, construită în 1923 a fost inscris ca si monument prin ordinul nr. 2828/2015 si este - inscris pe str. x. Potrivit înscrisurilor emise de Primăria Iaşi, acest număr nu exista.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat în principal excepţia nulităţii căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a solicitat respingerea excepţiei şi admiterea recursului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 26 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 18 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de către A., pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă prin recurs se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la argumentele care au întemeiat soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menţionate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Se reţine că, recursul formulat de recurentul A. nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

În concret, instanţa de fond a constatat că, "imobilul situat în str. x, Municipiul Iaşi, a fost clasat ca monument istoric şi inclus în anul 1992 în Lista Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (LMASI) aprobată de Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (CNMASI), înfiinţată conform Decretului nr. 91/1990, sub denumirea "Casa", sub indicativul 24 B 180, iar ulterior a fost preluat în listele actualizate în 2004, 2010 şi 2015 conform dispoziţiilor art. art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Prin urmare, contrar celor susţinute de reclamant, nu Ordinul nr. 2828/2015 este actul care eventual l-a vătămat, prin clasarea imobilului, acesta preluând în virtutea dispoziţiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 în listă imobilul clasat anterior. Astfel, nu pot fi susţinute afirmaţiile reclamantului potrivit cărora clasarea imobilui s-a efectuat prin ordinul contestat. În acelaşi sens, aspectele învederate de reclamant care a arătat că persoane care au solicitat clasarea imobilului în 2011 nu mai erau proprietari la momentul emiterii actului contestat sunt lipsite de pertinenţă, câtă vreme, după cum s-a arătat în cele ce preced, clasarea s-a dispus încă de la nivelul anului 1992.

La aceasta se adaugă şi faptul că radierea imobilului din Lista cuprinzând monumentele istorice a unui bun imobil se face prin procedura de declasare (art. 18 din Legea nr. 422/2001) care poate fi declanşată inclusiv prin cererea reclamantului. Or, reclamantul nu a declanşat această procedură neînţelegând să sesizeze autoritatea competentă în acest sens."

Prin motivele de recurs, recurentul A. a susţinut că "Ministerul culturii minte cu nerusinare şi în necunostiinţa de cauză spunând că există un document care atesta că, în anul 2011, fără să aiba calitatea de proprietari B., C. si D. au cerut Direcţiei de Cultura Iaşi inscrierea ca şi monument a unui imobil din cele trei ce se afla construite în perimetru terenului situat în Iasi str. x.

Totodată a precizat că în 1992 unul din imobile construit la finele secolului 19 a fost declarat monument istoric. A doua casă, construită în 1923 a fost inscris ca si monument prin ordinul nr. 2828/2015 si este - inscris pe str. x. Potrivit înscrisurilor emise de Primăria Iaşi, acest număr nu exista."

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu a formulat critici ale argumentelor care au întemeiat soluţia pronunţată prin hotărârea recurată, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 994 pronunţate de 22 iunie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 994 pronunţate de 22 iunie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 mai 2023.