Jurisdictional competence for public employment contest appeals against national authorities: rank-based material jurisdiction under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022 în data de 15.03.2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională " Apele Române", a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 35 din Regulamentul-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin H.G. nr. 286/2011, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea Deciziei de respingere a contestaţiei la proba scrisă a concursului pentru ocuparea postului vacant corespunzător funcţiei contractuale de conducere, pe perioadă nedeterminată de Şef serviciu la Serviciul Cooperare Internaţională organizat în data de 23.02.2022, suspendarea executării Anunţului înregistrat la A.N. "Apele Române" cu nr. 4482/ID/28.02.2022 cu privire la rezultatele obţinute în urma soluţionării contestaţiilor probei scrise a concursului pentru ocuparea postului vacant corespunzător funcţiei contractuale de conducere, pe perioadă nedeterminată de Şef serviciu la Serviciul Cooperare Internaţională organizat în data de 23.02.2022, suspendarea concursului pentru ocuparea funcţiei contractuale de conducere vacante, pe perioadă nedeterminată, de Şef serviciu la Serviciul Cooperare Internaţională, identificat prin anunţul înregistrat la A.N. "Apele Române" cu nr. 2105/ID/31.01.2022 şi anexat la Decizia nr. 31/27.01.2022, anularea deciziei de respingere a contestaţiei la proba scrisă a concursului pentru ocuparea postului vacant corespunzător funcţiei contractuale de conducere, pe perioadă nedeterminată de Şef serviciu la Serviciul Cooperare Internaţională organizat în data de 23.02.2022, anularea Anunţului înregistrat la A.N. "Apele Române" cu nr. 4482/ID/28.02.2022 cu privire la rezultatele obţinute în urma soluţionării contestaţiilor probei scrise a concursului pentru ocuparea postului vacant corespunzător funcţiei contractuale de conducere, pe perioadă nedeterminată de Şef serviciu la Serviciul Cooperare Internaţională organizat în data de 23.02.2022, anularea concursului pentru ocuparea funcţiei contractuale de conducere vacante, pe perioadă nedeterminată, de Şef serviciu la Serviciul Cooperare Internaţională, identificat prin anunţul înregistrat la A.N. "Apele Române" cu nr. 2105/ID/31.01.2022 şi anexat la Decizia nr. 31/27.01.2022 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces constând în onorariu de avocat.

Prin sentinţa civilă nr. 4176/05.09.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a admis excepţia de necompetenţă materială a secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională " Apele Române", în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se în motivare că în actuala reglementare, Tribunalele judecă în primă instanţă, ca instanţe de apel şi ca instanţe de recurs, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa lor. S-a reţinut incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În speţă, reclamanta solicită anularea unor acte administrative emise de o instituţie publică de interes naţional cu personalitate juridică, având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale Apele Române şi Statutul de organizare şi funcţionare aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, astfel încât competenţa materială revine curţii de apel, în funcţie de rangul autorităţii publice.

Prin sentinţa civilă nr. 93 din data de 20.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi s-a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE", în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilesc că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Autoritatea Naţională Apele Române este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în sensul dispoziţiilor art. 116 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 117 alin. (3), raportate la dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. t).) din Constituţia României republicată şi, este organizat ca o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică. Prin cererea de faţă însă reclamanta a indicat clar că este domiciliată în judeţ Bistriţa Năsăud.

Faţă de prevederile legale, Curtea a reţinut că revine Curţii de Apel Cluj competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa pe raza de competenţă a căreia se află domiciliul reclamantei, văzând şi rangul autorităţii emitente. Este irelevantă alegerea de domiciliu făcută de către reclamantă, acesta fiind aplicabilă strict din perspectiva comunicării actelor de procedură, nu şi pentru fixarea competenţei teritoriale. Alegerea de domiciliu conform art. 158 C. proc. civ. vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, arată şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără a constitui criteriu de stabilire a competenţei teritoriale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.a. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, care la termenul de judecată stabilit pentru data de 16.03.2023 a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 156/2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, -a admis excepţia invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente.

Reclamanta a participat în calitate de candidat la concursul de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant pentru personalul contractual din cadrul Administraţiei Naţionale "Apele Române", la proba scrisă, urmărind în esenţă anularea deciziei de respingere a contestaţiei sale la proba scrisă şi în final anularea concursului pentru ocuparea funcţiei contractuale de conducere, pe perioadă nedeterminată de Şef serviciu la Serviciul Cooperare Internaţională organizat în data de 23.02.2022.

Curtea a apreciat că determinată pentru stabilirea competenţei materiale în primă instanţă este natura raportului juridic, fiind vorba de participarea la concursul pentru ocuparea postului corespunzător funcţiei contractuale de conducere, iar nu rangul autorităţii, care este neechivoc o autoritate centrală, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

A reţinut că litigiu este de competenţa instanţei de contencios administrativ, fiind astfel calificat de art. 35 din H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, în vigoare la epoca faptelor.

Curtea a constatat că, deşi nu există o prevedere expresă cu privire la instanţa de contencios competentă material, art. 536 din Codul administrativ trebuie corelat cu art. 382 din acelaşi act normativ, astfel încât singura instanţă competentă material să judece în această materie este tribunalul.

Totodată, la stabilirea competenţei s-a avut în vedere, sub aspect teritorial, faptul că reclamanta are domiciliul pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud, aplicându-se prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.b. Cauza a fost înregistrată la data de 12.06.2023, sub nr. x/2023, pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud care, la primul termen de judecată (şedinţa publică din 06.10.2023), a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a tribunalului în soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 301/2023 din 20 octombrie 2023, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, orice altă procedură şi a dispus înaintarea dosarului în vederea pronunţării regulatorului de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii se grefează pe consecinţele generate de derularea concursului organizat pentru ocuparea funcţiei contractuale de conducere vacante, pe perioadă nedeterminată, de Şef Serviciu la Serviciul Cooperare Internaţională, Administraţia Naţională "Apele Române", conform Anunţului Anexă la Decizia nr. 31 din 27.01.2022 emisă de directorul general al Administraţiei Naţionale "Apele Române", sub imperiul prevederilor H.G. nr. 286 din 23 martie 2011 act normativ în prezent abrogat, ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 1336/2022 din 28 octombrie 2022 .

Potrivit art. 35 din H.G. nr. 286/2011 candidatul nemulţumit de modul de soluţionare a contestaţiei se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

În speţă, tribunalul a stabilit că legea în raport de ale cărei condiţii se impune analiza contestaţiei formulate de candidatul nemulţumit este Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi nu ale art. 382 şi 536 din Codul administrativ .

În speţă este aplicabil criteriul rangului autorităţii publice emitente, cât timp reclamanta solicită anularea şi suspendarea unor acte administrative emise de pârâta Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional cu personalitate juridică, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale Apele Române şi Statutul de organizare şi funcţionare aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, competenţa materială de soluţionare a cauzei revenind aşadar curţii de apel.

Sub aspect teritorial sunt aplicabile prevederile alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, sens în care tribunalul a constatat că aparţine Curţii de Apel Cluj, în a cărei rază se situează domiciliul reclamantei (municipiul Bistriţa), competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, cu sublinierea faptului că nu prezintă relevanţă sub aspectul atribuirii de competenţă domiciliul procesual ales de către reclamantă (sector 2 Bucureşti), norma legală procedurală reprezentată de art. 158 din C. proc. civ. (aplicabilă şi în cauzele de contencios administrativ potrivit prevederilor privind corelarea legislativă conţinute de art. 28 din Legea nr. 554/2004), normă care permite alegerea de domiciliu, vizând în exclusivitate comunicarea actelor de procedură, astfel încât scopul şi aplicabilitatea acesteia nu pot fi extinse şi cu privire la alte instituţii ale dreptului procesual civil, cum este şi cea a competenţei de soluţionare a cauzelor, cu consecinţa că domiciliul procesual ales nu poate fi utilizat drept criteriu valid în stabilirea competenţei teritoriale.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere material să soluţioneze acţiunea reclamantei, trebuie determinată în prealabil natura juridică a litigiului, pornind de la raportul juridic dedus judecăţii.

Reclamanta A. a participat în calitate de candidat la concursul de ocupare a unui post vacant, pe perioadă nedeterminată, de şef Serviciu la Serviciul Cooperare Internaţională din cadrul Administraţiei Naţionale Apele Române.

Prin demersul judiciar iniţiat în prezentul dosar, reclamanta urmăreşte anularea deciziei de respingere a contestaţiei sale şi a actelor administrative care vizează organizarea şi desfăşurarea concursului şi suspendarea efectelor actelor administrative contestate, cu consecinţa anulării concursului, fiind nemulţumită de modul de derulare a concursului.

Aşadar, raportul juridic dedus judecăţii se grefează pe consecinţele generate de derularea concursului organizat pentru ocuparea funcţiei contractuale de conducere vacante, pe perioadă nedeterminată, de Şef Serviciu la Serviciul Cooperare Internaţională, Administraţia Naţională Apele Române, conform Anunţului Anexă la Decizia nr. 31 din 27.01.2022 emisă de directorul general al Administraţiei Naţionale Apele Române.

Declanşarea concursului a avut loc sub imperiul prevederilor H.G. nr. 286 din 23 martie 2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, act normativ în prezent abrogat, ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 1336/2022 din 28 octombrie 2022 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea şi dezvoltarea carierei personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.

Astfel, sub aspectul analizării naturii juridice a litigiului şi a competenţei de soluţionare a cauzei, Înalta Curte apreciază relevante următoarele prevederi din H.G. nr. 286/2011:

"Art. 1 - (1) Ocuparea unui post vacant sau temporar vacant corespunzător unei funcţii contractuale se face prin concurs sau examen, în limita posturilor vacante sau temporar vacante prevăzute în statul de funcţii. (2) În cazul în care la concursul organizat se prezintă un singur candidat, ocuparea postului se face prin examen;

Art. 2 - La concursul organizat pentru ocuparea unui post vacant sau temporar vacant poate participa orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale şi condiţiile specifice stabilite prin fişa postului pentru ocuparea respectivei funcţii contractuale.;

Art. 5 - (1) În vederea ocupării unui post vacant sau temporar vacant, structurile din cadrul instituţiilor sau autorităţilor publice transmit compartimentului de resurse umane propunerea privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor;

Art. 31- După afişarea rezultatelor obţinute la selecţia dosarelor, proba scrisă şi/sau proba practică şi interviu, după caz, candidaţii nemulţumiţi pot depune contestaţie în termen de cel mult o zi lucrătoare de la data afişării rezultatului selecţiei dosarelor, respectiv de la data afişării rezultatului probei scrise şi/sau a probei practice şi a interviului, sub sancţiunea decăderii din acest drept.

Art. 35- Candidatul nemulţumit de modul de soluţionare a contestaţiei se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii."

Aşadar, în mod cert, în raport cu prevederile exprese ale art. 35 din H.G. nr. 286/2011, nemulţumirile reclamantei în ceea ce priveşte modul de derulare a procedurii de concurs, cu consecinţa urmărită, de anulare a concursului, sunt supuse analizei instanţei de contencios administrativ în condiţiile legii.

Pentru a determina care este legea aplicabilă, în ale cărei condiţii se soluţionează contestaţiile formulate de candidatul nemulţumit, care invocă încălcarea procedurii de concurs, Înalta Curte apreciază că în speţă nu prezintă relevanţă natura funcţiei pentru a cărei ocupare se organizează concursul, pentru a distinge, în raport cu prevederile art. 382 din Codul administrativ (care reglementează în mod limitativ sfera categoriilor de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici), asupra incidenţei prevederilor art. 536 din acelaşi Cod administrativ (care atribuie secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public).

În speţă, Înalta Curte constată că legea în raport de ale cărei condiţii se impune analiza contestaţiei formulate de candidatul nemulţumit este Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Totodată, reţine că este vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o instituţie publică de interes naţional, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul rangului organului emitent.

Prin urmare, analiza raporturilor juridice generate de actele administrative care vizează organizarea concursului în vederea ocupării funcţiei vacante este de competenţa instanţei de contencios administrativ în condiţiile Legii nr. 554/2004, în raport cu unul dintre criteriile instituite de art. 10 alin. (1) pentru stabilirea competenţei materiale, respectiv criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice.

Reclamanta solicită anularea şi suspendarea unor acte administrative emise de pârâta Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional cu personalitate juridică, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale Apele Române şi Statutul de organizare şi funcţionare aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, astfel că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 382 din Codul administrativ dat fiind că lit. a) a acestui articol exclude de la aplicarea acestui act normativ personalul contractual care nu exercită prerogative de putere publică. Or, nu s-a dovedit că funcţia pentru care candidează reclamanta ar presupune exercitarea unor asemenea prerogative.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei pe reclamanta A. şi pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Administraţia Naţională "Apele Române", în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 ianuarie 2024.