Invalidity of ministerial hunting quotas for lack of scientific demographic justification and unlawful delegation to territorial structures

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta reclamanta Asociaţia "A." în contradictoriu cu Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, a formulat cerere de anulare, în parte, a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/2021 solicitând:

1. Anularea prevederilor art. 1 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare;

2. Anularea prevederilor art. 2 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare;

3. Anularea prevederilor art. 3 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare;

4. Anularea prevederilor art. 4 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare;

5. Anularea prevederilor art. 5 din Ordinul Ministrului Mediului. Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare;

6. Anularea prevederilor Anexei nr. 1 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. J privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, graur, prepeliţă, ciocârlie de câmp, sturzul de vâsc, sturzul cântător, cocoşar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819 bis/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare, ANEXĂ ale cărei rubrici conţin cuantumul cotelor de recoltă aprobate pentru sezonul de vânătoare 2021-2022 la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, graur, prepeliţă, ciocârlie de câmp, sturzul de vâsc, sturzul cântător, cocoşar.

7. Anularea prevederilor Anexei nr. 2 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 2 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: gâscă de vară, gârliţa mare, găinuşa de baltă, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, raţă sunătoare, sitar de pădure, lişiţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819 bis/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare, Anexă ale cărei rubrici conţin cuantumul cotelor de recoltă aprobate pentru sezonul de vânătoare 2020-2021 la speciile: gâscă de vară, gârliţa mare, găinuşă de baltă, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, raţă sunătoare, sitar de pădure, lişiţă.

8. Anularea prevederilor Anexei nr. 3 a Ordinului Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 2021/2022, la speciile: stăncuţă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă, guguştiuc şi ieruncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819 bis/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare, Anexă ale cărei rubrici conţin cuantumul cotelor de recoltă aprobate pentru sezonul de vânătoare 2020-2021 la speciile: stăncuţă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă, guguştiuc şi ieruncă).

9. Anularea prevederilor Anexei nr. 4 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819 bis/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 29 din 23 februarie 2022, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârât.

Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia "A." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor şi a anulat prevederile art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare.

De asemenea, a anulat prevederile anexei nr. 1 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 1 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, graur, prepeliţă, ciocârlie de câmp, sturzul de vâsc, sturzul cântător, cocoşar, prevederile anexei nr. 2 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 2 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: gâscă de vară, gârliţa mare, găinuşa de baltă, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, raţă sunătoare, sitar de pădure, lişiţă, prevederile anexei nr. 3 a Ordinului Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 2021/2022, la speciile: stăncuţă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă, guguştiuc şi ieruncă şi prevederile anexei nr. 4 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător, anexe publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819 bis/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, invocând motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat, în esenţă, următoarele: Consideraţii privind nelegalitatea considerentelor referitoare la legitimitatea procesuală activă a intimatei: cu referire la incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată recurentul că, raţionamentul instanţei în ceea ce priveşte constatarea existenţei legitimităţii procesuale active a intimatei este urmare a unei interpretări şi aplicări eronate a dispoziţiilor incidente din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin raportare inclusiv la Decizia RIL nr. 8/02.03.2020.

Interesul intimatei este justificat, chiar de către ea însăşi, pe baza actelor sale constitutive, într-o formă mai mult decât generală, care nu este de natură să asigure complinirea rigorilor impuse prin RIL.

În ipoteza din prezenta cauză, în care titularul acţiunii este subiect de drept public, se impune ca acesta să dovedească faptul că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului legitim privat, chestiune asupra căreia intimata nu a făcut nicio precizare concretă, nici prin cererea de chemare în judecată şi nici ulterior, pe parcursul dezbaterilor şi în legătură cu care nu s-au produs probe.

Toate argumentele intimatei cu privire la presupusa existenţă a calităţii sale procesuale active sunt argumente care se circumscriu sferei interesului public, neindicând în concret care este interesul privat vătămat prin OMMAP nr. 1400/2020.

Consideraţii privind nelegalitatea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată pe fondul cererii de chemare în judecată:

Hotărârea nr. 29/2022 cuprinde motive străine de pricina supusă judecăţii:

Întreaga motivare realizată de instanţa de judecată în ceea ce priveşte motivele de anulare a Ordinului MAP nr. 1460/2021 este preluată din motivarea realizată de aceeaşi instanţa de judecată, însă în dosarul nr. x/2019, având ca obiect anularea Ordinul nr. 673/2019.

În sensul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., teza finală, motivarea hotărârii prin prisma unor motive ce sunt străine de natura cauzei echivalează nemotivarii cauzei.

Instanţa de judecată a motivat hotărârea atacată cu recurs, nu prin raportare la motivele de nelegalitate ce au vizat strict Ordinul MMAP nr. 1460/2021, ci prin raportare la motivele de nelegalitate ce au stat la baza deciziei de anulare a Ordinului MMAP nr. 673/2019. Instanţa de judecată a reţinut cu autoritate de lucru judecat motivele de anulare privind Ordinul MMAP nr. 673/2019 şi faptul că aceleaşi texte normative sunt aplicabile şi în prezenta speţă, astfel că a aplicat acelaşi raţionament şi în prezenta cauză, omiţând că, în această cauză suntem în situaţia unui act administrativ cu caracter normativ, fundamentat pe prevederi distincte.

În cauză, instanţa a constatat că, deşi acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Braşov a vizat un alt act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordinul MAP nr. 673/2019, acest act a fost emis tot în aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi a vizat aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020, la fel ca Ordinul nr. 1400/2020, care potrivit instanţei de fond, ar forma obiectul prezentului dosar. În realitate, în prezenta cauză nu este analizată legalitatea Ordinului nr. 1400/2020, ci legalitatea Ordinului nr. 1460/2021.

Motivarea hotărârii atacate cu recurs s-a realizat exclusiv din perspectiva prevederilor legale pretins încălcate, prin efectuarea unei analogii cu hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, fiind reiterată motivarea din această cauză, cu autoritate de lucru judecat, astfel că, motivarea pe fond a cererii de chemare în judecată este străină de natura cauzei, fiind astfel incident motivul de recurs reglementat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Hotărârea nr. 29/2022 a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor legale - art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

În ceea ce priveşte motivarea pe fond a Hotărârii nr. 29/2022, aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept substanţial, respectiv: art. 1 lit. a), art. 19 alin. (1), art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006; art. 33 alin. (3), (4) şi (8) din O.U.G. nr. 57/2007; art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 43/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor; art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere; art. 9 alin. (1) din Legea nr. 407/2006.

Apreciază că soluţia prounţată de instanţă cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare a executării OMMAP nr. 1460/2021, prin prisma constatării îndeplinirii cerinţei existentei unui caz bine justificat, este nelegală, prin raportare la normele de drept material incidente, reţinute de instanţa de fond.

Arată recurentul că, lipsa menţionării O.U.G. nr. 57/2007 ca temei de drept al emiterii OMMAP nr. 1460/2021 nu echivalează de plano cu o nelegalitate a acestuia.

Raţionamentul instanţei de fond este unul deficitar întrucât nu are relevanţă lipsa, omisiunea în sine, ci conţinutul actului normativ a cărui nelegalitate se invocă, prin raportarea acestui conţinut la normele superioare ca forţă juridică.

Susţine recurentul că, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 prevede că "în scopul conservării biodiversităţii, regimul juridic al vânării mamiferelor şi pasărilor, inclusiv a celor migratoare, este reglementat de prezenta lege şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice."

Această prevedere nu instituie o obligaţie în sarcina administratorului faunei cinegetice, ci reglementează faptul că pentru conservarea biodiversităţii, vânătoarea se realizează şi cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 57/2007, iar recoltarea legală a acestora se realizează cu respectarea prevederilor din aceste acte normative cu privire la perioadă, metode, zone, etc.

De asemenea, la art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, cu modificările si completările ulterioare, se stabileşte în sarcina administratorului faunei cinegetice obligaţia aprobării cotelor de recolta, astfel "f) stabileşte şi aprobă anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, cotele de recoltă pentru speciile din anexa nr. 1, care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare."

În ceea ce priveşte prevederile art. 33 alin. (3), (4) şi (8) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice aprobată prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa a reţinut greşit că MMAP nu a respectat aceste prevederi conform cărora:

"(3) Speciile de pasări prevăzute în anexa nr. 5 C sunt acceptate la vânătoare, în afara perioadelor de reproducere şi creştere a puilor."

"(4) În cazul speciilor de pasări migratoare prevăzute în anexa nr. 5 C, este interzisă vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit."

"(8) Pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de pasări al căror areal natural de distribuţie include teritoriul României este necesară realizarea de studii şi cercetări având ca subiect temele prevăzute în anexa nr. 8."

În mod evident, OMMAP nr. 1460/2021 nu poate încalca aceste prevederi deoarece perioada de vânare pentru fiecare dintre speciile de pasări sedentare sau migratoare este stabilită, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 57/2007 şi ale Directivei Pasări, prin Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, aspecte care pot fi foarte uşor observate.

În ceea ce priveşte studiile de evaluare prin metoda inelarii, prevăzute de Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007, instanţa nu a ţinut cont, ca în alte cazuri, de informaţiile precizate de către Societatea Ornitologica Română cu privire la "metoda inelarii". Astfel, instanţa citează adresa nr. x/16.09.2019 a SOR (pag. 12 din sentinţa), dar nu ţine cont de cele precizate în ea, respectiv, "estimarea numărului de ciocârlii de câmp (Alauda arvensis) menţionat la pag. 336 din Atlasul Pasărilor de interes comunitar din România", ediţia 2015 la care face trimitere Ministerul Apelor şi Pădurilor în comunicatul de presă nu s-a efectuat prin metoda "Inelării" (metoda indicată la Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007), ci prin alte metode.

Metoda inelarii poate fi folosită pentru studierea populaţiilor de pasări migratoare aflate în pasaj şi nu pentru evaluarea populaţiilor cuibăritoare. Studiul pasărilor prin metoda inelarii se realizează în cadrul temelor de cercetare privind migraţia pasărilor, pentru stabilirea căilor/culoarelor de migratie şi a locurilor de migraţiune, şi nu pentru estimarea (evaluarea) populaţiilor de pasări.

Metoda inelării este una dintre metodele de cercetare, iar intimata a invocat lipsa efectivelor speciilor de pasări migratoare stabilite prin metoda inelarii, ceea ce este netemeinic.

Referitor la considerentele privind nerespectarea preambulului unor acte normative, precizează următoarele:

Luând în considerare nivelurile populaţiilor şi realizările din anii anterior se pot stabili cote de recolta care sa asigure conservarea speciilor, cote de recolta apropiate ca mărime cu realizările anterioare.

Textul art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, nu interzice aprobarea modificării cotelor de recoltă în mod direct de către structurile teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice, aceasta reaşezare a cotelor de recoltă fiind reglementată şi de alte acte cu caracter normativ, în vigoare, necontestate şi care permit structurilor teritoriale ale ministerului, gărzilor forestiere, astfel de modificări.

Prevederile art. 4 din Ordinul MMAP nr. 1460/2021 nu încalcă prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, având în vedere că astfel de prevederi se regăsesc şi în alte acte cu caracter normativ care nu au fost invalidate prin pronunţarea unor hotărâri de către instanţele judecătoreşti sau prin declararea lor ca neconstituţionale printr-o decizie a instanţei de contencios constituţional.

Art. 5 din Ordinul MMAP nr. 1460/2021 stabileşte procedura în care se aprobă numărul de exemplare ce se pot recolta pentru situaţiile prezentate anterior.

Aprobarea recoltării de exemplare de pasări în temeiul art. 5 din ordin, în situaţii bine justificate, nu reprezintă o nouă aprobare de cote de recoltă, în sensul art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006, ci reprezintă o situaţie specială care poate să apară la un moment dat pe suprafaţa unui fond cinegetic şi pentru care autorităţile statului trebuie să ia masuri rapide pentru diminuarea efectelor acesteia.

Hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură - art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de fond încalcă prevederile imperative prevăzute de art. 264 din C. proc. civ.

Aprecierea probelor constă în operaţiunea mentală pe care o va face instanţa pentru a determina puterea probanta şi valoarea fiecărei probe în parte, precum şi ale tuturor probelor împreuna. Judecătorul va examina cu atenţie probele administrate în cauză, pronunţând soluţia pe baza acestora, în raport de intima sa convingere.

În speţă, întreaga analiză a legalităţii Ordinului MMAP nr. 1460/2021 nu se raportează la documentaţia ce a stat la baza acestui act administrativ cu caracter normativ, ci la legalitatea Ordinului nr. 673/2019 şi a Ordinului nr. 1400/2020, fiind încălcate astfel prevederile art. 264 din C. proc. civ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 si 8 din C. proc. civ.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, aceasta fiind temeinică şi legală.

La data de 16 martie 2023, intimata-reclamantă a depus la dosar cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare având ca obiect clarificarea următoarelor chestiuni de drept:

"În interpretarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4), punctului nr. 10 din preambul, dispoziţiilor art. 2, dar şi a punctelor 3-7 din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice-Directiva "Păsări", stabilirea compatibilităţii dintre limitele/limitărilor naţionale ale utilizării prin vânătoare a populaţiilor aparţinând speciilor de păsări sălbatice prevăzute la Anexa II a Directivei "Păsări" şi menţinerea populaţiilor speciilor respective la un nivel de conservare satisfăcător şi care să îndeplinească condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale (condiţie prevăzută de art. 7, raportat la punctului nr. 10 din Preambul şi la dispoziţiile art. 2 din Directivă,) trebuie să fie fundamentată pe evaluările stării/statusurilor de conservare ale populaţiilor de păsări sălbatice întocmite la nivelul teritoriului statelor comunităţii europene (UE 28) de către Agenţia Europeană de Mediu (E.A.A.) pe baza Raportărilor furnizate de statele membre conform articolului 12 din Directiva "Păsări"?"

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene:

Analizând cererea de adresare a întrebării preliminare formulată de intimata-reclamantă, în temeiul art. 267 din Tratat, precum şi ţinând seama de punctele de vedere exprimate de părţi, Înalta Curte constată că nu se impune admiterea cererii pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene:

"Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la:

(a) interpretarea tratatelor;

(b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăşte în cel mai scurt termen."

De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 340/2009:

"(1) Instanţa de judecată, din oficiu ori la cerere, poate solicita Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene să se pronunţe cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate într-o cauză de orice natură şi care se referă la validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză.

(2) Dacă cererea este formulată în faţa unei instanţe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, solicitarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene de a se pronunţa cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză."

După cum rezultă din dispoziţiile citate anterior, instanţa naţională sesizează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară numai în măsura în care se pune în discuţie validitatea sau interpretarea tratatelor şi actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii şi apreciază că o decizie în această privinţă este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză.

Instanţa naţională este cea care stabileşte relevanţa dreptului european pentru soluţionarea litigiului aflat pe rol şi dacă cererea de adresare a unor întrebări preliminare este sau nu necesară.

Prin urmare, art. 267 din TFUE prevede acest mecanism pentru interpretarea tratatelor sau pentru interpretarea şi verificarea validităţii unei norme din legislaţia secundară a Uniunii Europene, dar instanţa naţională poate să respingă o astfel de cerere atunci când jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene oferă suficiente repere pentru interpretarea legislaţiei naţionale într-un sens care să concorde dreptului Uniunii.

Întrebarea ce se poate adresa de instanţa naţională vizează exclusiv probleme de validitate sau interpretare a dreptului comunitar, iar nu aspecte legate de aplicarea dreptului naţional sau elemente particulare ale speţei deduse judecăţii.

Or, Înalta Curte constată că, prin modul în care este formulată întrebarea propusă, intimata-reclamantă tinde, de fapt, să obţină o veritabilă "decizie de îndrumare" în soluţionarea în concret a cauzei de către instanţa naţională, din partea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ceea ce este inadmisibil, întrucât excedează competenţei acesteia.

Astfel, nu se solicită, în realitate, interpretarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4), punctului nr. 10 din preambul, dispoziţiilor art. 2, dar şi a punctelor 3-7 din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice-Directiva "Păsări", ci să se statueze asupra modului de aplicare a acestora de către o autoritate publică naţională, într-o situaţie de fapt dată, reiterându-se sub altă formă, motivele invocate în cererea de chemare în judecată, precum şi în calea de atac a recursului.

Conform prevederilor art. 267 TFUE şi ale jurisprudenţei în materie, CJUE are doar obligaţia interpretării normelor indicate de instanţa naţională, cu luarea în considerare a particularităţilor cauzei, fără însă a face vreo apreciere pe fondul demersului judiciar şi fără a pronunţa o hotărâre prin care să fie dezlegate chestiunile litigioase din cauză, aceste prerogative fiind în mod evident şi exclusiv atributul instanţei naţionale.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că nu este vorba de o solicitare care să vizeze validitatea sau interpretarea normelor de drept comunitar, petenta urmărind dezlegarea de către instanţa europeană a fondului litigiului.

În privinţa întrebării formulate, se constată că aspectele invocate de intimata-reclamantă nu pun o problemă de interpretare a dreptului Uniunii Europene, ci o problemă de aplicare a acestui drept, care este atributul instanţei naţionale.

Pe de altă parte, speţa oferă suficiente elemente pentru ca instanţa supremă să fie în măsură să soluţioneze cauza prin aplicarea reglementărilor invocate în acord cu dreptul Uniunii Europene.

În acest context, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 267 din TFUE, motiv pentru care va respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare, formulată de intimata-reclamantă Asociaţia "A.."

Cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul-pârât şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu privire la criticile recurentului-pârât întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse.

În esenţă, subsumat acestui motiv de casare, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că analiza legalităţii OMMAP nr. 1460/2021 nu s-ar fi făcut prin raportare la documentaţia de fundamentare a acestui Ordin, ci la legalitatea OMAP nr. 673/2019 şi a OMMAP nr. 1400/2020, fiind încălcate astfel, prevederile art. 264 din C. proc. civ.

Constată Înalta Curte că, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., are în vedere neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea prevăzută de art. 174 C. proc. civ.

Potrivit art. 174 C. proc. civ.:

"(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat".

Nulitatea reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Dispoziţiile art. 174 C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură. Textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale. Nulitatea prevăzută în art. 174 C. proc. civ. este condiţionată de producerea unei vătămări.

Înalta Curte reţine că, legiuitorul, reglementând calea de atac a recursului, a prevăzut, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente, examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Reţine Înalta Curte că, hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă, printre altele: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ.. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte observă din considerentele sentinţei recurate, că instanţa de fond a făcut o analiză completă a documentaţiei de fundamentare a Ordinului contestat, prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză, şi prin urmare, reţine că hotărârea recurată nu a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 264 din C. proc. civ.

Referitor la critica din recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reţine că este neîntemeiată, astfel că o va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Observă Înalta Curte că, în ceea ce priveşte sentinţa recurată au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conţină "expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Înalta Curte constată că, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti. În concepţia legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele acestuia, cât şi pe cele ale intimatei, şi a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea sa.

Din analiza considerentelor de fapt şi de drept cuprinse de sentinţa recurată, se reţine că, prima instanţă a respectat întrutotul exigenţele motivării acesteia, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurentul având posibilitatea de a evalua conţinutul concret al acestora şi a-şi formula şi structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerentelor acestora.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reţine că, este neîntemeiat, avându-se în vedere că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a textelor de lege incidente în cauză.

Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, criticile recurentului-pârât vizând greşita respingere de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante în promovarea cererii de chemare în judecată prin raportare la Decizia nr. 8/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii

Relativ la eronata reţinere de către prima instanţă a legitimităţii procesuale active a intimatei-reclamante în promovarea cererii de chemare în judecată prin raportare la lipsa existenţei unui interes privat lezat al acesteia, Înalta Curte constată că printre obiectivele statuare ale intimatei-reclamante se regăsesc şi cele referitoare la prevenirea şi combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător, la protecţia fondului cinegetic şi combaterea vânătorii sportive, iar obiectul de reglementare al actului administrativ contestat - OMMAP nr. 1460 din 24 august 2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare- îl constituie aprobarea cotele de recoltă pentru unele specii de păsări admise la vânătoare, pentru perioada 2021-14 mai 2022.

Analizând, pe de o parte, statutul intimatei - organizaţie neguvernamentală constituită în baza O.G. nr. 26/2000-, statut care defineşte abuzurile împotriva animalelor prin raportare la dispoziţiile art. 13 din Tratatul de la Lisabona, iar pe de altă parte, conţinutul actului administrativ contestat, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs consideră că în cauză sunt pe deplin aplicabile considerentele deciziei nr. 8/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, deoarece se justifică interesul legitim privat al intimatei-reclamante în promovarea cererii de chemare în judecată, dată fiind legătura dintre actul administrativ contestat şi obiectivele asociaţiei intimate.

Verificând, deci, această legătură directă prin prisma celor anterior menţionate şi prin raportare la elementele raportului juridic dedus judecăţii, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a dat o interpretare legală, atât în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a intimatei-reclamante în promovarea cererii de chemare în judecată, reţinând, totodată, în mod corect, incidenţa în cauză a Deciziei nr. 8/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât acest motiv de recurs apare ca nefiind fondat, urmând a fi respins în consecinţă.

Totodată, constată instanţa de control judiciar că, respingerea excepţiei a fost motivată legal de către instanţa de fond, iar intimata a demonstrat şi justificat existenţa interesului promovării acţiunii şi, prin urmare, existenţa calităţii procesuale active în ceea ce o priveşte.

Recurentul-pârât a mai invocat prin cererea de recurs că, instanţa de judecată a motivat hotărârea atacată cu recurs, nu prin raportare la motivele de nelegalitate ce au vizat strict Ordinul MMAP nr. 1460/2021, ci prin raportare la motivele de nelegalitate ce au stat la baza deciziei de anulare a Ordinului MMAP nr. 673/2019. A susţinut, totodată, că instanţa de judecată a reţinut cu autoritate de lucru judecat motivele de anulare privind Ordinul MMAP nr. 673/2019 şi faptul că aceleaşi texte normative sunt aplicabile şi în prezenta speţă, astfel că a aplicat acelaşi raţionament şi în prezenta cauză, omiţând că în cauza de faţă, suntem în situaţia unui act administrativ cu caracter normativ, fundamentat pe prevederi vădit distincte.

Susţinerile recurentului sunt neîntemeiate, astfel că vor fi respinse.

Constată Înalta Curte că, în data de 24 august 2021, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a emis Ordinul nr. 1460 pentru aprobarea cotelor de recoltă/vânătoare la unele specii de păsări pentru perioada 2021-14.05.2022, iar cotele de recoltă aprobate pentru speciile de păsări sălbatice a căror anulare se cere figurează/sunt reglementate la Anexele nr. 1, nr. 2 şi nr. 3 din Ordin.

Anterior emiterii actului administrativ contestat în prezenta cauză, prin ordinul nr. 637/2019 au fost aprobate cotele de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020, iar, prin sentinţa nr. 37/25.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost admisă acţiunea reclamantei şi au fost anulate anexele Ordinului MAP nr. 673/2019 prin care s-au aprobat pentru perioada 2019-2020, cotele de vânătoare la 4 specii de păsări migratoare, respectiv ciocârlia de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare.

În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, instanţa a reţinut, în esenţă, că Ordinul MAP nr. 673/2019 a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1), art. 20 şi art. 30 din Legea nr. 24/2000 întrucât nu este suficient fundamentat, respectiv "cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 şi 19 din Legea nr. 407/2006, art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007 şi punctele/paragrafele nr. 3-7, 10 şi 13 din Preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, preambulul Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn ratificată prin Legea nr. 13 din 08/01/1998 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 24 din 1998, punctul/paragraful nr. 5 al Preambulului Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995 ratificat prin Legea nr. 89 din 10 mai 2000", deoarece "stabilirea cotelor de recoltă la speciile ciocârlie de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare nu este corelată cu vreun act normativ, nu s-a realizat pe baza studiilor de evaluare a speciilor respective întocmite pentru fiecare fond cinegetic, nu a fost precedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, de o evaluare preliminară a impactului actului normativ, prin identificarea şi analizarea efectelor acestora asupra mediului".

Totodată, Curtea de Apel Braşov a mai reţinut că "stabilirea cotelor de recoltă la speciile mai sus menţionate s-a făcut pe baza calculării "mediei cotelor de recoltă aprobate în sezoanele de vânătoare anterioare" fără nicio justificare cu privire la impactul capturării asupra exemplarelor vii ale speciilor respective, fără existenţa unor informaţiile esenţiale pentru stabilirea cotelor de recoltă cum sunt cele referitoare la exemplarele vii ale populaţiei unei specii".

Constată Înalta Curte că, efectul pozitiv al lucrului judecat, înţeles ca posibilitate pentru parte de a se prevala de cele statuate într-o judecată anterioară, atunci când are legătură cu noul proces, este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Efectul pozitiv al lucrului judecat, aşa cum este reglementat în prezent de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., obligă instanţa ulterioară să aibă în vedere ceea ce o primă instanţă a statuat printr-o hotărâre irevocabilă/definitivă şi să îşi argumenteze propriul raţionament pe dezlegările anterioare, în condiţiile în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior.

În cauză, verificându-se argumentele prezentate de intimata-reclamantă prin cererea de chemare în judecată sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prima instanţă, în mod corect, a reţinut incidenţa efectului pozitiv al lucrului judecat.

Astfel, deşi acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Braşov priveşte un alt act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordinului MAP nr. 673/2019, acest act a fost emis tot în aplicarea dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi a vizat aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020, la fel ca Ordinul nr. 1460/2021 supus controlului judecătorescîn prezengta cauză, care reglementează aceleaşi cote, dar pentru o perioadă ulterioară.

Observă Înalta Curte că, dincolo de faptul că prima instanţă a reţinut, în mod corect incidenţa efectului pozitiv al lucrului judecat, aceasta a indicat, totodată motivele pentru care a respins apărările formulate de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor referitoare la fundamentarea OMMAP nr. 1460/2021.

Sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, criticile recurentului-pârât care vizează o serie de presupuse considerente ale instanţei de fond referitoare la admisibilitatea cererii de suspendare a dispoziţiilor OMMAP nr. 1460/2021.

Înalta Curte constată că, obiectul cererii de chemare în judecată în prezenta speţă îl reprezintă anulare act administrativ, iar în cuprinsul sentinţei recurate nu există considerente, care să vizeze analizarea de către prima instanţă a cerinţelor impuse de Legea nr. 554/2004 referitoare la suspendarea executării unui act administrativ.

Sunt nefondate, urmând a fi respinse criticile recurentului-pârât care vizează considerentele prin care instanţa de fond a reţinut încălcarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 precum şi art. 33 alin. (3), (4) şi (8) din O.U.G. nr. 57/2007.

Recurentul invocă faptul că OMMAP nr. 1460/2021 nu ar putea încălca prevederile art. 33 alin. (2) sau alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2007, pentru că realizarea prin vânătoare a cotelor de recoltă stabilite prin OMMAP contestat se face numai în afara ariilor protejate şi că ar exista 13 parcuri naţionale, 15 parcuri naturale, 383 de situri de importanţă comunitară, 148 de situri de protective avifaunistică unde vânătoarea se practică cu respectarea planurilor de management sau este interzisă.

În primul rând observă Înalta Curte că, instanţa de judecată este învestită cu o cerere de a stabili/verifica dacă există o încălcare a dispoziţiilor de transpunere a normei comunitare/încălcare a normei comunitare şi nu să constate utilitatea sau oportunitatea normei comunitare.

Pe de altă parte, contrar sustinerilor recurentului-pârât, realizarea studiilor pe baza metodei inelării sunt obligatorii şi deci, trebuie realizate. Datele obtinute prin metoda inelării sunt cele mai solide şi mai relevante date, pentru dinamica demografică a speciilor de păsări. Studiile pe baza metodei inelării oferă informaţii populaţionale vitale pentru vânătoare precum informaţii depre mortalitatea populaţiilor, despre productivitatea şi rata de supravieţuire a populaţiilor în diverse etape ale vieţii, despre abundenţa populaţiilor, iar aceste date demografice sunt, evident, date despre niveluri populaţionale.

Faptul că studiile prin metoda inelării sunt utilizate pentru estimarea efectivelor aflate în pasaj, reiese din "Ghidul standard de monitorizare a speciilor de interes comunitar din România, ediţia 2014".

La capitolul 7.2 din Ghid, numit "Protocol de monitorizare pentru migraţia speciilor cântătoare" se prezintă ca metodologie de monitorizare a migraţiei păsărilor cântătoare, "procedura de inelare a păsărilor". Se descrie această procedură menţionându-se ca avantaje ale metodologiei faptul că: este uşor de replicat; oferă o imagine relativ bună în ceea ce priveşte numărul exemplarelor şi al speciilor în migraţie, în timpul şi la locul respectiv, mai ales în cazul paseriformelor. Totodată, la titlul "Rezultate aşteptate în urma implementării metodologiei şi analizei datelor" se menţionează că, rezultatele obţinute vor fi stocate şi prelucrate de către coordonatorul metodologiei. Numărul "efectivelor în migraţie" va fi prezentat în "număr de exemplare aflate pe pasaj"(...) "Datele obţinute vor fi folosite, de asemenea, şi pentru determinarea tendinţelor populaţiilor speciilor ţintă şi dinamica migraţiei."

În raport cu cele învederate anterior, reiese că, în mod corect, prima instanţă a reţinut incidenţa obligatorie în speţă, a jurisprudenţei CJUE în materie, şi anume, Hotărârea din data de 13 decembrie 2007, Cauza Comisia versus Irlanda, C-418/04, în care Curtea de Justiţie a obligat Irlanda să transpună în legislaţia naţională prevederile art. 10 din Directivă reţinând că efectuarea cercetărilor prevăzute la art. 10 şi la Anexa nr. V din Directiva Păsări sunt obligatorii şi nu facultative, şi prin urmare, constatând nelegala adoptare a prevederilor art. 1 alin. (1) şi a anexelor 1-3 din Ordinul 1460/2021.

În ceea ce priveşte art. 2 şi 3 din Ordin1460/2021, aceste articole se raportează la cotele de recoltă aprobate, or în condiţiile anulării cotelor de recoltă prevăzute la art. 1, anexele 1-3 din ordin, pe cale de consecinţă, se impune şi anularea acestor două articole subsecvente.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului, vizând greşita anulare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 4 din OMMAP nr. 1460/2021 care permit structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, posibilitatea modificării sau reaprobării cotelor de recoltă aprobate de pârâtul MMAP prin acest ordin, Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate.

Dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 prevăd în mod expres faptul că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are competenţa de a stabili şi aproba anual cotele de recoltă pentru speciile admise la vânătoare în calitate de administrator al faunei cinegetice.

Recurentul, în susţinerea motivului de recurs referitor la greşita anulare a dispoziţiilor art. 4 din actul administrativ dedus judecăţii, dezvoltă teoria potrivit căreia dispoziţiile normative cu caracter superior, respectiv, prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, nu interzic în mod expres aprobarea modificării cotelor de recoltă direct de către structurile teritoriale ale administratorului faunei cinegetice, respectiv de către Gărzile Forestiere ale căror competenţe în acest sens ar fi prevăzute de către art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 743/2015 emisă în temeiul O.U.G. nr. 32/2015.

Înalta Curte înlătură susţinerile anterior menţionate, apreciind că neinterzicerea expresă în textul legii a delegării unor atribuţii către structurile teritoriale de specialitate a aprobării modificării cotelor de recoltă nu echivalează cu atribuirea directă a unor astfel de competenţe, cu atât mai mult cu cât legislaţia secundară - O.U.G. nr. 32/2015, H.G. nr. 743/2015, OMMAP nr. 456/2016 - nu folosesc noţiunea de stabilire şi aprobare, ci doar noţiuni adiacente, respectiv monitorizare, implementare, control, noţiuni care în mod evident nu pot fi asimilate termenului de stabilire a cotelor de recoltă.

Aşadar, în mod legal, a reţinut prima instanţă că dispoziţiile art. 4 din OMMAP nr. 1460/2021 încalcă prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, criticile recurentelor-pârâte dezvoltate sub acest aspect, urmând a fi respinse în consecinţă.

Nu va fi reţinut nici argumentul recurentului relativ la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 743/2015 privind organizarea şi funcţionarea gărzilor forestier -hotărâre de guvern emisă în temeiul O.U.G. nr. 32/2015-, potrivit cărora "În domeniul cinegetic Gărzile implementează pe raza lor de competenţă politicile autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură în activităţile de administrare şi gestionare a fondului cinegetic al României, de protecţie a faunei de interes cinegetic, de exercitare a vânătorii şi de inspecţie şi control al regimului cinegetic", text de lege care ar justifica legalitatea dispoziţiilor art. 4 din OMMAP nr. 1460/2021, întrucât dispoziţiile art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 143/2015 fac referire exclusiv la implementarea de către Gărzile Forestiere a politicilor autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, atribuţie care în niciun caz nu se poate confunda cu delegarea de competenţă în favoarea acestor structuri în ceea ce priveşte stabilirea cotelor de recoltă.

Invocarea de către recurentul-pârât a prevederilor art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 43/2020 privind organizarea şi functionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Padurilor potrivit căruia, în exercitarea atribuţiilor sale Ministrul Mediului Apelor şi Padurilor are posibilitatea emiterii de ordine şi instrucţiuni care pot avea caracter normativ sau individual este, în fapt, un argument în favoarea anulării art. 4 din Ordinul MMAP nr. 1400/2021. Astfel, aprobarea cotelor de recoltă în baza art. 6, alin. (1) lit. f) din Legea 407/2006 se face printr-un Ordin de Ministru, respectiv printr-un act administrativ cu caracter normativ, potrivit art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 43/2020, întrucât acest act administrativ-normativ este apt să producă efectele juridice necesare pentru actualizarea conţinutului său, constând în emiterea autorizaţiilor de mediu de către APM-uri dar şi în emiterea autorizaiilor de vânătoare de către gestionari. Mai mult decât atât, întrucât actul administrativ este prin definiţie generator de efecte juridice, odată cu generarea acestor efecte, urmează a se naşte şi posibilitatea blocării acestor efecte prin contestarea (anulare/suspendare) a actului respectiv.

Sunt nefondate, urmând a fi respinse susţinerile recurentului, care vizează anularea art. 5 din OMMAP nr. 1460/2021.

Observă Înalta Curte că, art. 5 din Ordinul MMAP contravine dispoziţiilor art. 6 şi art. 77 din Legea nr. 24/2000, raportate la dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 407/2006, pentru că nu instituie o regulă necesară şi suficientă care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă iar necesitatea emiterii/adoptării acestui articol nu rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea 407/2006.

În primul rând, în textul art. 5 din Ordin, MMAP stipulează că acest articol a fost adoptat "pentru aplicarea prevederilor art. 34 din Legea 407/2006". În al doilea rând, sintagma "numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului" din conţinutul art. 77 din Legea 24/2000 indică faptul că necesitatea emiterii/adoptării unor ordine precum cel contestat trebuie să rezulte dintr-o normă de ordin superior.

Constată instanţa de control judiciar că, din textul art. 34 din Legea 407/2006, rezultă cu claritate că vânarea exemplarelor de faună sălbatică aflate în intravilan se face în limitele/cu respectarea cotelor de recoltă şi a derogărilor stabilite, în condiţiile în care cotele se stabilesc în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea 407/2006, iar derogările se stabilesc în baza art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007. Totodată din interpretarea art. 34 nu rezultă abilitarea MMAP de a stabili/aproba cote suplimentare de recoltă (pentru situaţiile în care: cotele de recoltă la speciile de păsări au fost realizate sau nu a fost aprobată cotă de recoltă sau nu este perioadă de vânătoare) printr-o dispoziţie specială care să deroge de la prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006.

Aşadar, reiese că dispoziţiile art. 34 din Legea 407/2006 nu autorizează MMAP să suplimenteze cotele de recoltă la speciile de interes cinegetic -sau să aprobe noi cote de recoltă, diferite de cele aprobate prin prezentul Ordin-, printr-o procedură distinctă de cea stabilită la art. 6 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, în vederea recoltării/vânării acestor specii pe tot timpul anului, în intravilanul localităţilor, ceea ce înseamnă că, din perspective art. 34 din Legea 407/2006, nu există necesitatea emiterii/adoptării art. 5 din Ordinul Contestat.

Concluzionând, în ceea ce priveşte art. 4 şi art. 5 din Ordinul nr. 1460/2021, Înalta Curte constată că aceste două articole nu sunt fundamentate, deşi au o existenţă de sine stătătoare nefiind în relaţie de dependenţă cu prevederile art. 1 din Ordin. Nici, în referatul DMRC nr. x/07.07.2021 şi nici în Referatul x/09.08.2021 nu există nicio justificare a adoptării prevederilor art. 4 şi art. 5 din Ordinul nr. 1400/2020, astfel că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că acest aspect contravine prevederilor art. 6 şi art. 30 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea privind sesizarea Curţii de Justiţiei a Uniunii Europene, formulată de intimata-reclamantă Asociaţia "A.".

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 29 din 23 februarie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.