Judicial transfer dispute: appeal allowed, annulment of administrative refusal maintained but mandatory transfer order struck down due to unconstitutional legal framework.

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, solicitând anularea Hotărârii secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 343 din data de 31.03.2020 şi obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul său de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 53/2021 din 25 martie 2021, a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, a anulat Hotărârea nr. 343/31.03.2020 adoptată de pârât şi a obligat pârâtul, prin secţia pentru procurori, la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul reclamantei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, se arată că hotărârea primei instanţe este dată cu greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ale art. 57 şi 60 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 3 din Regulamentul privind transferul procurorilor, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 817/2019.

În esenţă, recurentul susţine că Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 343/2020 a fost emisă în concordanţă cu dispoziţiile legale şi regulamentare incidente, în speţă nefiind încălcate drepturile sau libertăţile fundamentale ale reclamantei.

Motivarea actelor administrative emise cu ocazia soluţionării cererilor de transfer nu implică automat enumerarea tuturor criteriilor regulamentare, acestea fiind analizate coroborat şi comparativ, neexistând o ierarhizare a lor. De asemenea, arătă faptul că analiza concomitentă a cererilor de transfer se realizează cu luarea în considerare a tuturor motivelor personale şi profesionale invocate de solicitanţi, însă acestea nu sunt expuse în totalitate în considerentele actului administrativ, legea impunând ca analiza cererilor de transfer să fie realizată cu respectarea procedurii şi a criteriilor de departajare între solicitanţi.

Apreciază recurentul că nu poate fi reţinut un exces de putere, din perspectiva faptului că nu au fost avute în vedere motivele personale şi profesionale ale reclamantei, din tabelul depus la instanţa de fond reieşind foarte clar situaţia fiecărui solicitant de transfer. Din actele depuse la dosar se poate observa cu uşurinţă raţionamentul avut în vedere de Consiliul Superior al Magistraturii, la soluţionarea cererilor de transfer fiind avute în vedere atât motivele personale, cât şi cele profesionale relevate de solicitanţi.

De asemenea, în ceea ce priveşte o pretinsă nemotivare a Hotărârii secţiei pentru procurori nr. 343/2020 din perspectiva neanalizării motivelor de ordin personal ale reclamantei, reţinută de prima instanţă, arătă faptul că acestea nu reprezintă situaţii excepţionale, apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, motivele personale, prin ele însele, nu au putut conduce implicit la admiterea cererii de transfer a intimatei-reclamante, cu ignorarea celorlalte criterii regulamentare sau a situaţiei celorlalţi magistraţi ce au formulat cereri de transfer pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

Subliniază faptul că, fără a fi fost ignorate motivele personale şi profesionale ale reclamantei, în sesiunea de transferuri analizată a putut fi admisă doar o singură cerere, aşa cum s-a arătat anterior. Împrejurarea că reclamanta era delegată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi nu a putut constitui un criteriu care ar fi impus admiterea cererii sale de transfer la acea dată, mai ales că nu se poate reţine o vătămare în concret a acesteia câtă vreme funcţiona la unitatea de parchet pentru care a optat în cererea de transfer.

În fine, contrar susţinerilor primei instanţe, recurentul arată că nu se poate reţine că a acţionat cu exces de putere, dreptul de apreciere fiind exercitat cu respectarea competenţelor prevăzute de lege.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori împotriva Deciziei nr. 53 din 25 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, întrucât motivele de recurs vizează temeinicia hotărârii atacate şi nicidecum legalitatea acesteia, aceste motive neîncadrându-se în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că motivele de recurs susţinute de Consiliul Superior al Magistraturii se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., intimata solicită respingerea recursului, ca nefondat.

În esenţă, intimata apreciază că nu se poate reţine argumentul Consiliului Superior al Magistraturii în sensul că a realizat o analiză concomitentă a cererilor de transfer cu luarea în considerare a tuturor motivelor personale şi profesionale invocate de solicitanţi, însă acestea nu sunt expuse în totalitate în considerentele actului administrativ, legea impunând ca analiza cererilor de transfer să fie realizată cu respectarea procedurii şi a criteriilor de departajare între solicitanţi.

5. Note scrise depuse de recurent

Recurentul a depus note scrise prin care invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii formulate de reclamanta-intimată, învederând că ulterior formulării acţiunii, intimata-reclamantă a adresat o nouă cerere de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, cerere ce a fost analizată în sesiunea de transferuri din martie 2002, când, prin Hotărârea nr. 402/01.03.2022, secţia pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus transferul doamnei A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă A., constatând că argumentele de ordin critic privind greşita interpretare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 57 şi 60 din Legea nr. 303/2004, invocate de recurentul-pârât, pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte lipsa de interes a acţiunii, invocată de recurentul-pârât, în susţinerea căreia a învederat faptul că reclamanta a formulat o altă cerere de transfer care a şi fost admisă, Înalta Curte constată că excepţia este nefondată, având în vedere că, în cauză, se analizează legalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, fiind lipsite de relevanţă, sub acest aspect, împrejurările ulterioare pronunţării acestei hotărâri.

2. În ceea ce priveşte recursul formulat în cauză, examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii este fondat, în limitele şi pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

La data de 24 iulie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 24 iunie 2020, motiv pentru care, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, aceasta este incidentă în cauză.

Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanta A. a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, solicitând anularea Hotărârii secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 343 din data de 31.03.2020 şi obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul său de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

Temeiul de drept al hotărârii prin care s-a respins cererea de transfer a reclamantei îl reprezintă dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018, şi în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, precum şi art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, sunt neconstituţionale.

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale prin care este reglementată instituţia transferului, fără stabilirea condiţiilor în care se realizează transferul şi care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 125 alin. (2) şi art. 133 alin. (1) din Constituţie. Or, aceste dispoziţii legale au stat la baza emiterii hotărârii CSM contestate în prezenta cauză.

Din cuprinsul motivării rezultă faptul că prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 au fost constatate neconstituţionale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, fapt care generează o stare de impredictibilitate, fiind încălcate art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar, se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.

S-a mai arătat, de asemenea că, în ceea ce priveşte statutul judecătorilor şi procurorilor, elementele esenţiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă (regulamentul de transfer).

Aşadar, Curtea Constituţională a stabilit că revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege, pe de o parte, instituţia transferului şi criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr. 303/2004), şi, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr. 317/2004).

În ceea ce priveşte sentinţa atacată, deşi instanţa de fond reţine corect incidenţa Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020, în mod greşit a obligat pârâtul să emită o hotărâre de transfer al reclamantei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, apreciind că sunt întrunite condiţiile legale în acest scop.

Dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020 sunt incidente şi în privinţa examinării condiţiilor privind transferul.

Curtea Constituţională a arătat că dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale şi urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecare la momentul publicării deciziei, dar şi faptul că nu pot fi prevăzute prin Regulament condiţiile transferului, acestea fiind necesar a fi reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Aşadar, nu se poate apela la alte legi care reglementează instituţia transferului (dreptul muncii, C. civ., etc), pentru a "împrumuta" de la acestea condiţiile transferului, cu atât mai mult cu cât elementele esenţiale ale raporturilor de muncă ale judecătorilor şi procurorilor sunt reglementate prin Legea nr. 303/2004, lege specială în raport cu cele invocate de instanţa de fond.

În consecinţă, în respectarea principiului legalităţii, nu se putea dispune de către instanţa de judecată asupra cererii de transfer, în condiţiile declarării neconstituţionalităţii textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condiţiile de transfer.

Înalta Curte constată, legiuitorul având obligaţia de a pune în acord cu Constituţia prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuţia de a dispune asupra cererilor de transfer, că soluţia instanţei de fond trebuia să se limiteze la anularea hotărârii adoptate asupra cererii de transfer, CSM urmând să o soluţioneze după punerea în acord cu Constituţia a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

În raport de incidenţa şi efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 în prezenta speţă, Înalta Curte nu va mai examina celelalte susţineri şi apărări ale părţilor, analiza acestora fiind redundantă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, va înlătura dispoziţia privind obligarea pârâtului, prin secţia pentru Procurori, la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul reclamantei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A..

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori împotriva Deciziei nr. 53/2021 din 25 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi în rejudecare, înlătură dispoziţia privind obligarea pârâtului, prin secţia de procurori, la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul reclamantei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.