Public domain annulment requires pre-litigation complaint to issuing government authority despite individual administrative act classification

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x la data de 25.01.2022 reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Consiliul Judeţean Braşov şi Primăria Comunei Lisa, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună, în principal, anularea poziţiei nr. 38 privind imobilul clădire - Dispensar uman Lisa, construit din cărămidă, acoperit cu ţiglă, situat în intravilanul satului Lisa nr. 361, care cuprinde 3 cabinete, sală de tratamente, sală de aşteptare, grup sanitar, locuinţă medic (2 camere, hol, cămară, debara) - proprietar comuna Lisa, şi anularea poziţiei nr. 46 privind imobilul teren intravilan aferent Dispensarului uman Lisa nr. 361, nr. top x, suprafaţă de 4.326 mp - proprietar comuna Lisa, din Anexa nr. 31 "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Lisa" la H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov, şi, în subsidiar, obligarea pârâţilor la efectuarea demersurilor legale pentru anularea poziţiei nr. 38 privind imobilul clădire - Dispensar uman Lisa şi a poziţiei nr. 46 privind imobilul teren intravilan aferent Dispensarului uman Lisa nr. 361, nr. top x, suprafaţă de 4.326 mp, din Anexa nr. 31 "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Lisa" la H.G. nr. 972/2002.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 76/2022 din 15 iunie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prematurităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţii invocate de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, invocată de acest pârât prin întâmpinare, şi, în consecinţă:

A respins acţiunea formulată de reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Braşov, invocată de acest pârât prin întâmpinare, şi, în consecinţă:

A respins acţiunea formulată de reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Braşov, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Comunei Lisa, invocată de pârâtele Primăria Comunei Lisa şi UAT Comuna Lisa prin întâmpinări, şi, în consecinţă:

A respins acţiunea formulată de reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Lisa, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâţii Guvernul României şi UAT Comuna Lisa prin întâmpinări, şi, în consecinţă:

A respins acţiunea formulată de reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi UAT Comuna Lisa, ca inadmisibilă.

A obligat reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să plătească pârâtelor Primăria Comunei Lisa şi UAT Comuna Lisa suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate susţine, în esenţă, următoarele aspecte:

I. Referitor la admiterea de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi a pârâtului Consiliului Judeţean Braşov, arată că potrivit dispoziţiilor art. 289 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, proiectul hotărârii privind atestarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale se comunică si ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice, însoţit de documentele prevăzute la alin. (6), iar ministerul transmite în termen de maximum 60 zile de la înregistrarea comunicării prevăzute la alin. (9) un punct de vedere cu privire la proiectul hotărârii, precum 51 la documentaţia aferentă acesteia, pe baza consultării autorităţilor şi instituţiilor interesate cu privire la situaţia juridică a bunului/bunurilor care fac obiectul hotărârii.

Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a reţinut eronat că dispoziţiile art. 1 din Regulamentul-Anexa la H.G. nr. 561/2009, invocate de reclamanta CNAS, în justificarea calităţii procesuale pasive a pârâţilor chemaţi în judecată, nu sunt incidente în cauză, întrucât aceste dispoziţii legale se referă la autorităţile publice care au "dreptul să iniţieze proiecte de documente de politici publice şi proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuţiilor şi domeniului lor de activitate".

În opinia recurentei, sunt nelegale considerentele instanţei de fond referitoare la faptul că modificarea H.G. nr. 972/2002 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale Comuna Lisa nu se încadrează în categoria actelor avute în vedere de textul de lege anterior menţionat, sunt nefondate şi nelegale, prin raportare la dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 561/2009, potrivit cărora elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre se aprobă prin Anexa la Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului.

Recurenta-reclamantă arată că Hotărârea de Guvern nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov, a cărei anulare o solicită, respectiv a poziţiei nr. 38 şi 46, este un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică şi nu un act administrativ cu caracter individual, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.

De asemenea, mai precizează recurenta, potrivit art. 22 din Legea nr. 213/1998, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile publice centrale, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale, după caz, sunt obligate să facă înregistrarea operaţiunilor de modificare a regimului juridic al bunurilor din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, astfel că Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi Consiliul Judeţean Braşov au calitate procesuală pasivă, sens în care solicită admiterea acţiunii formulate şi în contradictoriu cu aceşti pârâţi.

II. Referitor la admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Comunei Lisa, invocate de pârâtele Primăria Comunei Lisa şi UAT Comuna Lisa, recurenta susţine că instanţa de fond a reţinut nelegal faptul că pârâta Comuna Lisa, prin Primar nu este destinatarul H.G.. nr. 972/2002 a cărei anulare parţială o solicită reclamanta CNAS. Solicită a a se avea în vedere că pârâta Comuna Lisa, prin Primar, are capacitate procesuală de folosinţă, şi, pe cale de consecinţă, solicită respingerea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Comunei Lisa.

III. Recurenta critică soluţia instanţei de fond şi sub aspectul admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, susţinând că Hotărârea de Guvern nr. 972/2002 este act administrativ cu caracter normativ şi prin raportare la dispoziţiile la art. 21 din Legea nr. 213/1998.

Guvernul României şi UAT Comuna Lisa nu au atribuţii să iniţieze proiectul de act administrativ cu caracter individual, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, ci numai să-şi însuşească proiectul de act administrativ cu caracter normativ respectiv, după ce inventarul bunurilor care alcătuieşte domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale era întocmit de către Comuna Lisa, prin Primar, sau UAT Comuna Lisa, centralizat de către Consiliul Judeţean Braşov şi avizat de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, şi ulterior atestat prin adoptarea/aprobarea de către Guvernul României, conform atribuţiilor şi domeniului lor de activitate.

În acest context, recurenta apreciază că nu se impunea îndeplinirea procedurii prealabile de către CNAS în contradictoriu cu Guvernul României şi UAT Comuna Lisa, întrucât niciunul dintre aceşti pârâţi nu aveau atribuţii de iniţiere a unui proiect de act administrativ cu caracter normativ, al cărui obiect viza anularea parţială a H.G. nr. 972/2002 privind atestarea apartenenţei la domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale Comuna Lisa, a bunurilor menţionate la poziţiile nr. 38 şi nr. 46 din Anexa nr. 31, întrucât aceşti pârâţi doar atestau apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local.

Pe fondul cauzei, recurenta susţine că, deşi deţine un titlu valabil care atestă în mod evident dreptul de proprietatea al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate asupra imobilului construcţie şi teren aflate la poziţia nr. 38 şi la poziţia nr. 46 din Anexa nr. 31, totuşi imobilul respectiv a fost inclus în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al judeţului Braşov şi înscris în domeniul public al unei autorităţi locale.

În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat de către CNAS, casarea sentinţei civile nr. 76/15.06.2022 şi, rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna Lisa a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Intimata-pârâtă apreciază că aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate in motivele de casare prevăzute in mod expres la art. 488 C. proc. civ., in aceasta situaţie calea de atac fiind lovita de nulitate.

Pe fondul recurentului, arată că în mod întemeiat instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Admnistraţiei şi a pârâtuluzi Consiliul Judeţean Braşov, întrucât astfel cum in mod judicios a reţinut instanţa de fond, autoritatea publica, subiect pasiv in raportul juridic dedus judecaţii, este Guvernul României.

În ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţa a Primăriei Comunei Lisa, intimata apreciază că în mod întemeiat a fost admisa si aceasta excepţie, întrucât primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte in judecata, este doar o structura administrativă, care nu are capacitate de folosinţa a drepturilor civile.

Intimata-pârâtă apreciază că este corectă soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilitatii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, prin raportare la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că este legală şi temeinică sentinţa civilă nr. 76/15.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasiva a MDLPA şi a fost respinsă acţiunea formulată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În raport de obiectul acţiunii, prima instanţă a reţinut în mod corect că MDLPA nu are calitate procesuală pasivă, în considerarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

4.3. Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

În esenţă, arată că reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu s-a adresat cu plângere prealabilă pârâtului Guvernul României, astfel că acţiunea în contencios administrativ formulată de aceasta, având ca obiect anularea poziţiilor nr. 38 şi nr. 46 din Anexa nr. 31 la H.G. nr. 972 2002, este inadmisibilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Consiliul Judeţean Braşov şi Primăria Comunei Lisa, a solicitat anularea poziţiei nr. 38 privind imobilul clădire - Dispensar uman Lisa, construit din cărămidă, acoperit cu ţiglă, situat în intravilanul satului Lisa nr. 361, care cuprinde 3 cabinete, sală de tratamente, sală de aşteptare, grup sanitar, locuinţă medic (2 camere, hol, cămară, debara) - proprietar comuna Lisa şi anularea poziţiei nr. 46 privind imobilul teren intravilan aferent Dispensarului uman Lisa nr. 361, nr. top x, suprafaţă de 4.326 mp - proprietar comuna Lisa, din Anexa nr. 31 "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Lisa" la H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov, şi, în subsidiar, obligarea pârâţilor la efectuarea demersurilor legale pentru anularea poziţiei nr. 38 privind imobilul clădire - Dispensar uman Lisa şi a poziţiei nr. 46 privind imobilul teren intravilan aferent Dispensarului uman Lisa nr. 361, nr. top x, suprafaţă de 4.326 mp, din Anexa nr. 31 "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Lisa" la H.G. nr. 972/2002.

Reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs împotriva sentinţei prin care Curtea de Apel Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Braşov, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Comunei Lisa şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile.

2. Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata - pârâtă UAT Comuna Lisa, întrucât argumentele de ordin critic privind greşita interpretare a dispoziţiilor art. 289 alin. (9) şi (10) din O.U.G. nr. 57/2019 şi a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998, invocate de recurenta-reclamantă, pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Analiza motivele de recurs în raport de criticile de nelegalitate formulate

Sub un prim set de critici, recurenta - reclamantă a invocat nelegalitatea soluţiei primei instanţe raportat la respingerea acţiunii faţă de pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi Consiliul Judeţean Braşov pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, că este corectă soluţia instanţei de fond sub aspectul menţionat, având în vedere că legitimitatea procesuală pasivă revine doar autorităţii publice emitente a actului administrat contestat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi Consiliul Judeţean Braşov nu au emis Hotărârea Guvernului nr. 972/2002 a cărei anulare parţială o solicită reclamanta.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, având în vedere că emitentul actului contestat este Guvernul României, în mod corect a stabilit instanţa de fond că Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi Consiliul Judeţean Braşov nu au calitate procesuală pasivă în cauză.

Referitor la critica privind soluţia de respingere a acţiunii faţă de pârâta Primăria Comunei Lisa pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a acestei pârâte, Înalta Curte reţine că nici această critică nu este fondată, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. hh) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ,,"primăria comunei, a oraşului, a municipiului, a subdiviziunii administrativ-teritoriale - structură funcţională fără personalitate juridică şi fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile autorităţii deliberative şi dispoziţiile autorităţii executive, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale, constituită din: primar, viceprimar, administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul primarului şi aparatul de specialitate al primarului".

În mod neîntemeiat încearcă recurenta să se prevaleze de dispoziţiile legale dispersate ale art. 56 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 21 din Legea nr. 213/1998, câtă vreme dispoziţiile art. 5 lit. hh) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ stabilesc că primăria comunei nu are capacitate procesuală.

Sub aspectul naturii juridice a H.G. nr. 972/2002, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei în sensul că H.G. nr. 972/2002 are caracter normativ nu pot fi primite.

Înalta Curte observă că prin H.G. nr. 972/2002, emisă în temeiul art. 107 din Constituţia României, republicată, şi în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, s-a stabilit la art. 1 că:

"Se atestă apartenenţa la domeniul public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1-53) care fac parte integrantă din prezenta hotărâre."

Criteriile principale în raport de care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ şi acte cu caracter individual, sunt, pe de o parte, scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise, şi, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse.

Potrivit doctrinei, actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/dispoziţiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit întotdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conţin reguli/norme cu caracter general, impersonale, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, astfel că produc efecte juridice erga omnes faţă de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situaţie strict determinată şi produc efecte fie faţă de o singură persoană, fie faţă de un număr determinat sau determinabil de persoane.

Aşadar, pentru a avea caracter normativ, aşa cum susţin recurenţii-reclamanţi, actul administrativ în discuţie trebuie să aibă o aplicabilitate generală, asupra unui număr nedeterminat de persoane, şi nu asupra unui număr restrâns şi determinat/determinabil de beneficiari, aşa cum este cazul de faţă.

Din această perspectivă, rezultă cu puterea evidenţei că actul administrativ a cărui anulare se solicită este unul individual, deoarece este un act de atestare a bunurilor la domeniul public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov, persoanele destinatare fiind precis determinate.

Prin urmare, fiind vorba despre un act administrativ individual, devin incidente prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat acţiunea în contencios administrativ, prin care a solicitat anularea parţială a H.G. nr. 972/2002, fără a se adresa cu plângere prealabilă autorităţii publice care a emis actul administrativ contestat, respectiv Guvernul României.

Aşadar, întrucât recurenta s-a adresat direct instanţei, fără a urma procedura plângerii prealabile, soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este una corectă.

De asemenea, susţinerea recurentei referitoare la solicitarea de obligare a pârâţilor Guvernul României şi UAT Comuna Lisa la efectuarea demersurilor pentru anularea aceluiaşi act administrativ, reprezentat de H.G. nr. 972/2002, nu este de natură a înlătura caracterul obligatoriu al îndeplinirii procedurii prealabile pentru anularea H.G. nr. 972/2002, întrucât, dat fiind caracterul accesoriu al celui de-al doilea capăt de cerere în raport de primul capăt de cerere având ca obiect anularea H.G. nr. 972/2002, Curtea de apel a reţinut în mod corect că petitul formulat în subsidiar urmează a fi respins pentru aceleaşi considerente.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă, sentinţa recurată fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii formulate de intimata-pârâtă, urmând a obliga recurenta-reclamantă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la plata sumei de 5220 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă UAT Comuna Lisa.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat şi va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 5220 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă UAT Comuna Lisa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă UAT Comuna Lisa.

Respinge recursul formulat de reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 76/2022 din 15 iunie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la plata sumei de 5220 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă UAT Comuna Lisa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.