Suspension of administrative sanction for alleged illegal classification of consumer credit interest rates

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în data de 28.06.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, solicitând suspendarea Ordinului nr. 485/09.06.2022, ce i-a fost comunicat în data de 15.06.2022, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1342 din 1 august 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (A.N.P.C.), ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1342 din 1 august 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat următoarele aspecte:

Instanţa de fond a refuzat să judece prezenta cerere de suspendare, sub pretextul că analiza ce i-a fost solicitată ar depăşi cadrul procedurii sumare a suspendării actului administrativ, încălcând astfel dispoziţiile art, 5 alin. (1) C. proc. civ. - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În mod greşit, instanţa de fond a apreciat că, fiind investită cu cercetarea inaplicabilităţii vădite în cauză a dispoziţiilor pentru care recurenta a fost sancţionată, respectiv cu confuzia majoră pe care ANPC o face între dobânda curentă şi dobânda penalizatoare, nu poate proceda la o asemenea analiză, întrucât se referă la aspecte de nelegalitate ce nu pot fi dezbătute sau tranşate în procedura sumară a suspendării executării actului administrativ.

Pe cale de consecinţă reţine nelegal prima instanţă că analiza situaţiei de fapt şi a dreptului aplicabil nu se poate face în procedura sumară a cererii de suspendare. Dacă astfel ar sta lucrurile, procedura suspendării actului administrativ ar fi inutilă/golită complet de conţinut, pentru că, în orice ipoteză imaginată, instanţa va fi întotdeauna investită cu o cercetare - sumară e adevărat - a unei situaţii de fapt şi a dreptului aplicabil acesteia.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat următoarele aspecte:

Recurenta susţine în esenţă că motivarea sentinţei recurate este contradictorie: pe de o parte se reţine că a solicitat constatarea inaplicabilităţii la speţă a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010 - temeiul juridic al aplicării sancţiunii, dar, în paragraful imediat următor se reţine că nu ar fi invocat niciun motiv de nelegalitate evidentă, cum ar fi întemeierea actului atacat pe texte legale în mod evident neaplicabile - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat următoarele aspecte:

Soluţia pronunţată contravine dispoziţiilor art. 7 pct. 12, art. 14 alin. i lit. g), art. 46 alin. (1) lit. g) şi art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, a dispoziţiilor art. 3 lit. k) din Directiva 2008/48, precum şi dispoziţiilor art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 -motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. .1 pct. 8 C. proc. civ., învederează faptul că obiect al sancţiunii principale (contestată pe calea plângerii contravenţionale - dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti), dar şi al sancţiunii complementare contestate în acţiunea în anulare (dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti) şi a cărei suspendare a solicitat în prezenta cauză, îl constituie nelegala sancţionare a societăţii pentru că art. 4.5 din Contractul de Credit - care reglementează dobânda curentă - încalcă prevederile legale (art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010) care reglementează dobânda penalizatoare.

ANPC nu a sancţionat-o şi niciuna dintre instanţe (nu au fost investite cu cercetarea legalităţii perceperii dobânzii curente în forma în care este ea reglementată în contract, respectiv dacă forma din contract respectă sau nu dispoziţiile art. 7 pct. 12, art. 14 alin. i lit. g), art. 46 alin. (1) lit. g) şi art. 38 alin (2) din O.U.G. nr. 50/2010, a dispoziţiilor art. 3 lit. k) din Directiva 2008/48 - care toate se referă la dobânda curentă.

Obiectul sancţiunii principale şi a celei complementare îl constituie încălcarea de către dobânda curentă a dispoziţiilor legale privind dobânda penalizatoare -ceea ce presupune cu evidenţă că Ordinul ANPC contestat în prezenta cauză a fost emis cu încălcarea vădită a legii.

Cazul bine justificat, contrar celor reţinute de instanţa de fond, rezidă în această vădită aplicare nelegală de către intimata ANPC a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010 dobânzii curente, care, chiar dacă îmbracă forma a 3 rate fixe de dobândă diferite (care se percep alternativ şi niciodată cumulativ), totuşi ea este şi rămâne dobândă curentă, iar nu penalizatoare.

Contractul de credit ca instrumentum probationis cuprinde 3 acorduri diferite de voinţă, fiind compus din 3 negotium iuris distincte. Fiecare negotium conţine anumite condiţii contractuale specifice, respectiv posibilitatea achitării unor sume diferite (i.e. suma totală de plată, suma minimă de plată sau mai puţin decât suma minimă de plată) cu consecinţa aplicării unor rate de dobândă curentă diferite, executarea fiind la opţiunea consumatorului care nu se află în întârziere în niciuna dintre cele 3 ipoteze. Neaflându-se în nicio culpă contractuală (ci dimpotrivă), nu se calculează nicio dobândă penalizatoare.

Părţile aveau libertatea de a alege să încheie şi 3 instrumentum-uri diferite, putând fi înmânate consumatorului 3 carduri A., fiecare corespunzător tipului de dobândă curentă pe care acesta o prefera.

În măsura în care astfel ar fi stat lucrurile, cu certitudine ANPC nu ar mai fi suspectat că alegerea de către consumator de a folosi un card în detrimentul altuia ar constitui vreo încălcare a normelor privind dobânda penalizatoare .

În realitate nimeni şi nimic nu poate limita opţiunea părţilor la contractul de credit de a reglementa în cadrul aceluiaşi instrumentum 3 contracte diferite (3 negotium-uri), înscrisul probator (instrumentum) prevăzând toate cele 3 obligaţii alternative la alegerea consumatorului, neexistând niciun temei legal care să interzică o atare reglementare contractuală (astfel cum am arătat şi în răspunsul transmis ANPC nr. 43262/31.05.2022).

Contractul de credit, chiar dacă este încheiat cu un consumator, nu iese din sfera de reglementare a dreptului privat, regulile de interpretare a normei juridice existente în dreptul civil român nefiind înlăturate de dreptul european al consumatorilor decât în măsura în care acestea ar aduce atingere principiilor echivalenţei şi efectivităţii, ceea ce evident că nu este cazul în speţă.

Interpretarea din dreptul civil român potrivit căreia unde legea nu interzice, înseamnă că ea permite o anumită conduită, nu contravine dreptului european al consumatorilor, reglementarea contractuală a unor obligaţii alternative de rambursare cu dobânda fixă aferentă acestora fiind în realitate în favoarea consumatorului şi fiind expres permisă de Directiva 2008/48 (art. 3 lit. k):"rata fixă a dobânzii aferente creditului" înseamnă că în contractul de credit creditorul şi consumatorul convin asupra unei rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durată a contractului de credit sau asupra mai multor rate a dobânzii aferente creditului pentru termene parţiale aplicând exclusiv un procentaj fix stabilit. în) cazul în care nu sunt fixate toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se consideră că rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru termenele parţiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit.

Dobânda curentă este distinctă, respectă prevederile O.U.G. nr. 50/2010 şi nu se confundă cu dobânda penalizatoare, consumatorii nefiind duşi în eroare de această modalitate triptică de reglementare a obligaţiilor contractuale de plată, dovadă în acest sens fiind chiar modalitatea sesizării ANPC .

Aparenţa legalităţii informării mai bune a consumatorilor prin Condiţiile Speciale de Creditare decât prin Informaţiile Standard la Nivel European. încălcarea dezlegărilor obligatorii ale CJUE din Hotărârea pronunţată în cauza C-375/15 - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Legea 554/2004 nu impune pentru admiterea cererii de suspendare cuantificarea exactă a pagubei iminente şi probarea acesteia cum greşit a reţinut instanţa de fond, acestea fiind imposibil obiectiv de realizat în ipoteza legii - pentru prevenirea unei pagube iminente - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În privinţa prejudiciului material viitor şi previzibil pe care recurenta l-ar suporta ca urmare a executării actului administrativ contestat, legea nu impune dovedirea acestuia, ci doar afirmarea lui, judecătorul urmând a aprecia dacă este rezonabil ca el să se producă, în măsura în care se execută actul administrativ.

În ceea ce priveşte prejudiciul, recurenta susţine că este de domeniul evidentei ca orice instituţie financiar-bancara foloseşte - contra cost - un sistem informatic de gestiune a contractelor de credit si a costurilor aferente - dobânzi, comisioane, penalităţi de întârziere etc, dar si ca orice modificare a structurii de costuri impune modificarea sistemului informatic, ceea ce nu se face in mod gratuit, ci este supus unor costuri de programare si implementare.

În fine, recurenta arată că notificarea tuturor clienţilor asupra modificărilor intervenite - fie ca se face prin posta cu confirmare de primire, fie ca se face pe alte cai - telefon, sms, e-mail -presupune costuri, care, chiar daca individual luate nu par semnificative, având in vedere intregul portofoliu de clienţi ele in mod cert sunt semnificative.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus note scrise, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 485/09.06.2022 emis de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor deciziei de impunere nr. x/22.01.2018.

Prin Ordinul nr. 485/09.06.2022 emis de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în temeiul art. 89 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, s-a dispus în sarcina reclamantei A. S.A. măsura complementară de aducere a tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale în termen de 30 zile.

În art. 2 al ordinului s-a prezentat situaţia de fapt reţinută de agenţii pârâtei şi s-a arătat că, faţă de aceasta, s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 50/2010 şi s-a aplicat sancţiunea amenzii de 10.000 RON, în conformitate cu art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2010, precum şi sancţiunea complementară prevăzută de art. 89 alin. 1lit. b) din O.U.G. nr. 50/2010 de aducere a tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale în termen de 30 de zile.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând în esenţă, că argumentele reclamantei implică o analiză aprofundată a condiţiilor în care trebuie efectuată informarea consumatorilor cu privire la consecinţele neefectuării plăţilor, conform art. 11 lit. o) din O.U.G. nr. 50/2010, iar cerinţa imperativă a prevenirii unei pagube iminente nu a fost dovedită.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite, cumulativ, cerinţele legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, necesare admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ, sub acest aspect fiind fondate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantei (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 sunt cazuri bine justificate "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din acelaşi act normativ, paguba iminentă este "prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".

Astfel, admiterea cererii de suspendare este condiţionată de dovedirea unor motive bine justificate şi a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantului.

În sensul legii, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte apreciază că sunt fondate argumentele reclamantei privitoare la îndeplinirea condiţiei referitoare la cazul bine justificat, având în vedere că, în cauză, există o îndoială în ceea ce priveşte incidenţa prevederilor legale referitoare la dobânzile penalizatoare practicate de reclamanta-creditoare, în condiţiile în care acestea nu sunt definite ca fiind dobânzi penalizatoare.

Aşadar, instanţa de control judiciar constată că prevederile ordinului atacat prin care se constată încălcarea de către dobânda curentă a dispoziţiilor legale privind dobânda penalizatoare, în lipsa definirii dobânzii penalizatoare, creează îndoieli asupra legalităţii actului administrativ contestat, ce se circumscriu noţiunii de "caz bine justificat", prevăzut de lege.

Prin urmare, în cauză, suntem în prezenţa unor împrejurări de fapt şi de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucura actul administrativ în discuţie, aparenţa dreptului fiind în favoarea reclamantei, astfel că susţinerile reclamantei sunt întemeiate sub aspectul existenţei cazului bine justificat.

Se constată, de asemenea, că s-a dovedit şi îndeplinirea celei de-a doua condiţii legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că prin executarea ordinului contestat s-ar produce consecinţe care ar avea şi o componentă materială dificil de estimat şi, totodată, dificil de recuperat.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, măsura provizorie solicitată de reclamantă fiind întemeiată pe existenţa în cauză a unor cazuri bine justificate, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative şi pe împrejurarea că punerea în executare a acestora ar crea reclamantei un prejudiciu iminent. Prin urmare, admiterea cererii de suspendare apare ca perfect justificată şi în concordanţă cu dispoziţiile legale.

Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea criticile invocate de recurenta-reclamantă în susţinerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., în condiţiile în care motivarea instanţei de fond a fost înlăturată în totalitate.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va dispune suspendarea executării Ordinului nr. 485/09.06.2022 până la pronunţarea instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1342 din 1 august 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare, admite cererea.

Suspendă executarea Ordinului nr. 485/09.06.2022 până la pronunţarea instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.