Shareholder dividend claim and default interest: validity of financial statements and enforcement of commercial debt

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.I.F. Banat–Crișana a chemat în judecată pe pârâta SC M.L. SA Tileagd, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 105.809.400 lei, dividende aferente anului 1998 și de 27.724.376 lei, dobânzi, precum și la plata dobânzilor până la data achitării debitului.

Tribunalul Bihor, prin sentința civilă 322/LC din 22 martie 2001, a admis acțiunea, a obligat pe pârâtă la plata dividendelor, a dobânzilor până la achitarea debitului și la cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că reclamanta are calitatea de acționar la societatea pârâtă și este îndreptățită la dividendele aferente anului 1998, în raport cu bilanțul contabil aprobat prin hotărârea A.G.A.

În privința dobânzilor, instanța a reținut că reclamanta a și notificat pârâtei datoria, fără ca aceasta să o plătească.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 426/A/C din 25 septembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, considerând că, în conformitate cu dispozițiile art. 67 din Legea nr. 31/1990, reclamanta era îndreptățită să primească dividende pentru calitatea de acționar, în limita acțiunilor subscrise și vărsate, iar pentru întârzierea datoriei exigibile, pârâta e datoare să plătească și dobânzi calculate pentru perioada 1 ianuarie 2000-30 septembrie 2000, la nivelul stabilit de O.G. nr. 9/2000.

Împotriva deciziei, astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs, fără a-l încadra într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recurenta susține că reclamanta a încheiat un contract de vânzare cumpărare a acțiunilor, fără a ține cont de dispozițiile Legii nr. 77/1999, abuzând și inducând în eroare societatea pârâtă.

Recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune.

Recursul, caracterizat o cale de atac de reformare, nedevolutivă, are drept obiect hotărârea pronunțată de instanța de apel sau hotărârea dată fără drept de apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională (art. 299 C. proc. civ.).

Dispozițiile art. 303 condiționează cuprinsul cererii de recurs, care trebuie să menționeze motivele de casare și dezvoltarea lor, întrucât analiza hotărârii atacate nu poate fi extinsă, decât pentru motive de ordine publică, dincolo de criticile formulate.

Motivele evocate de recurentă privesc situațiile legate de încheierea unui act de vânzare-cumpărare a acțiunilor, nefinalizat, ar fi avut incidențe cu plata dividendelor către reclamantă; dar criticile asupra considerentelor, pentru care au fost acordate dividendele și dobânzile, pot fi cel mult prezumate.

Analiza hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de fond, relevă legalitatea acordării dividendelor reclamantei, în conformitate cu bilanțul contabil aprobat de A.G.A., iar dobânzile sunt consecința directă a întârzierii plății unei datorii scadente (art. 43 C. com.).

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 426/A/C din 25 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta SC M.L. SA Tileagd, împotriva deciziei nr. 426/2001-A/C din 25 septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 mai 2004.