Retrocession of religious properties: eligibility for reparation in equivalent following third-party restitution under the 1945–1989 seizure law.

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. x/2021, reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare, a solicitat:

1. constatarea netemeiniciei Deciziei Comisiei Speciale de Retrocedare nr. 9368 din data de 09.10.2020 şi anularea acesteia;

2. restituirea imobilelor casă, curte, biserică şi grădină, situate în jud. Alba, înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. Topo. x;

3. restituirea imobilului casă, curte şi grădină în suprafaţă de 3561 mp, situat în jud. Alba, înscris iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. topo. x, transcris în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localităţii Şpring, nr. topo. x;

4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1556/2021 din data de 27.05.2021, Tribunalului Alba, secţia Civilă 1 a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâta Comisia Specială de Retrocedare şi, în consecinţă, a declinat soluţionarea cererii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 175 din data de 12 octombrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei menţionate anterior, a declarat recurs reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive, precum şi obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, recurenta-reclamantă a apreciat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea eronată a prevederilor legale incidente. În acest sens, a arătat că, a formulat cerere în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea imobilului preluat abuziv de către regimul comunist şi restituirea în natură a imobilelor casă, curte, biserică şi grădină, situate în judeţul Alba, înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. topo x şi a imobilului casă, curte şi grădină în suprafaţă de 3561 mp, situat în judeţul Alba, înscris iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. topo x, transcris în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localităţii Şpring, nr. topo. x.

Cererea sa a fost respinsă însă de către prima instanţă, pe motiv că imobilele solicitate nu cad sub incidenţa O.U.G. nr. 94/2000, întrucât au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator.

Recurenta-reclamantă a susţinut că nu i-au fost restituite imobilele preluate abuziv de către statul totalitar şi nici nu a primit vreo despăgubire pentru aceste imobile, acestea trecând în proprietatea altor persoane fizice.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Intimata-pârâtă a apreciat că recursul dedus judecăţii este unul formal, criticile de nelegalitate a sentinţei recurate limitându-se la sintagma "instanţa de fond în mod greşit a aplicat prevederile incidente".

După o reluare succintă a considerentelor sentinţei recurate, intimata-pârâtă a susţinut că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a respins contestaţia reclamantei împotriva Deciziei nr. 9368/09.10.2020, emisă de C.S.R., dând eficienţă normelor speciale în vigoare în materia restituirii proprietăţilor şi acordării de măsuri reparatorii, respectiv dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2005 privind contenciosul administrativ şi ale art. 21-26 din Legea nr. 165/2013, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Analizând înscrisurile depuse de către solicitantă la dosarul aferent cererilor de retrocedare x/11.02.2003 şi nr. y/23.01.2006, C.S.R. a constatat că, pentru imobilul identificat cu nr. top. x s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea unei persoane fizice, în temeiul legilor fondului funciar, conform Titlului de proprietate nr. x/17.12.1996, iar potrivit punctului 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu intră sub incidenţa actului normativ imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator.

În consecinţă, Comisia specială de retrocedare a emis Decizia nr. 9368/29.10.2020 prin care a respins cererile de retrocedare nr. x/11.02.2003 şi nr. y/23.01.2006 cu privire la restituirea imobilului, casă, curte şi grădină în suprafaţă de 3561 m.p., situat în judeţul Alba, înscris iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localităţii Şpring, nr. top. x, având în vedere faptul că imobilul solicitat nu face obiectul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările si completările ulterioare. întrucât a făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator. Totodată, în decizia menţionată anterior este precizat faptul că pentru imobilele înscrise în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. top. x, solicitate prin cererea de retrocedare nr. x/11.02.2003, Comisia specială de retrocedare va emite altă decizie.

Astfel, în mod corect instanţa de fond a apreciat faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele cumulative pentru admiterea unei cereri de retrocedare.

De asemenea, în mod corect instanţa de fond a constatat neîntemeiată solicitarea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, având în vedere că imobilul solicitat nu face obiectul ordonanţei în temeiul cărora au fost depuse cererile de retrocedare. Nu în ultimul rând, din economia dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că regula o reprezintă restituirea în natură a imobilelor, iar propunerea acordării de măsuri compensatorii in echivalent reprezintă excepţia.

Acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent se aplică numai pentru imobilele aflate în proprietate privată şi înstrăinate legal de către statul român după data de 22 decembrie 1989 (prin contract de vânzare - cumpărare, privatizare, donaţie, schimb, orice alt act juridic din care să reiasă transferul de proprietate). Or, imobilul identificat cu nr. top. x a intrat în proprietatea unei persoane fizice, astfel cum rezultă din actele existente la dosarul cauzei, potrivit Titlului de proprietate nr. x/17.12.1996 eliberat în baza dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Alba, cu titlu de reconstituire, şi nu printr-o înstrăinare realizată legal de către statul român după data de 22 decembrie 1989.

Totodată, pentru a fi aplicabil art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată cu modificările şi completările ulterioare era necesar ca toate condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ să fie întrunite cumulativ, deci inclusiv cerinţa ca bunurile în litigiu să se fi aflat în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, cerinţă neîndcplinită de altfel, imobilul respectiv fiind în prezent în proprietatea unei persoane fizice.

Cu privire la imobilele înscrise în C.F. nr. x a localităţii Vingard înscrise iniţial în C.F. nr. x a localităţii Vingard, nr. top. x, solicitate prin cererea de retrocedare nr. x/11.02.2003, pentru care C.S.R. a stabilit că va emite o altă decizie, a arătat că nu i se poate imputa nicio culpă procesuală având în vedere că a întreprins demersurile necesare pentru completarea dosarului cu toate datele necesare stabilirii unei soluţii de către Comisie, însă nu a primit relaţiile solicitate din partea Primăriei Comunei Şpring şi a Eparhiei Reformate din Ardeal.

În ceea ce priveşte întocmirea în probaţiune a unei expertize topografice de evaluare, subliniază caracterul inadmisibil al unei asemenea expertize, raportat la atribuţiile C.S.R. La momentul soluţionării cererii de retrocedare, aceasta emite o decizie prin care doar propune acordarea de măsuri compensatorii. Ulterior emiterii deciziei, dosarul administrativ aferent cererii de retrocedare, se transmite pe bază de proces-verbal de predare primire către Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor care invalidează sau validează, în tot sau în parte, decizia emisă de C.S.R. şi dispune acordarea de măsuri compensatorii (în eventualitatea unei validări totale sau parţiale). Procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire se finalizează cu validarea sau invalidarea de către C.N.C.I. a deciziei entităţii învestite de lege (prin care a fost propusă acordarea de măsuri compensatorii).

Or, dosarul aferent cererilor de retrocedare s-a finalizat, în procedura administrativă, prin emiterea de către C.S.R. a Deciziei de respingere nr. 9368/29.10.2020.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reiese că obiectul acţiunii formulate în baza legii speciale poate să fie sau anularea deciziilor C.S.R., sau obligarea acesteia la emiterea unei decizii, însă nu şi soluţionarea pe fond a cererii de retrocedare, prin substituirea instanţei în locul Comisiei Speciale de Retrocedare.

În concluzie, a solicitat respingerea cererii recurentei-reclamante privind cheltuielile de judecată, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, precum şi de apărările formulate de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia este fondat, pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia a formulat cererea de retrocedare nr. x/11.02.2003 privind restituirea imobilelor casă, curte, biserică şi grădină, situate în Vingard, comuna Şpring, judeţul Alba, înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard nr. top. x, precum şi cererea de retrocedare nr. x/23.01.2006 având ca obiect restituirea imobilului casă, curte şi grădină în suprafaţă de 3561 mp, situat în judeţul Alba, înscris iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localităţii Şpring nr. top x.

Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a emis Decizia nr. 9368/29.10.2020, prin care a respins cererile de retrocedare nr. x/11.02.2003 şi nr. y/23.01.2006, formulate de reclamantă, cu privire la restituirea imobilului casă, curte şi grădină în suprafaţă de 3561 m.p., situat în judeţul Alba, înscris iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localităţii Şpring, nr. top. x.

În motivarea acestei decizii, a reţinut că imobilul solicitat nu intră sub incidenţa O.U.G. nr. 94/2000, întrucât a făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator. Cu privire la imobilele înscrise în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. top. x, solicitate prin cererea de retrocedare nr. x/11.02.2003, Comisia specială de retrocedare a precizat că va emite o altă decizie.

Învestită cu anularea Deciziei nr. 9368 din data de 29 octombrie 2020 emisă de către pârâtă, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că nu este îndeplinită una dintre condiţiile esenţiale prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a uneia dintre persoanele juridice dintre cele menţionate de lege, pentru a se putea dispune retrocedarea.

Împotriva soluţiei primei instanţe, a declarat recurs reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând aplicarea eronată a dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, în cauza de faţă.

În continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate.

Înalta Curte observă că, în speţa de faţă, nu sunt disputate aspecte ce ţin de dreptul anterior de proprietate al reclamantei asupra imobilului sau de preluarea abuzivă a acestuia de către Statul Român, în perioada de referinţă 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ci chestiunea litigioasă vizează strict aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, respectiv a disp. art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, referitoare la solicitarea de acordare a măsurilor reparatorii, coroborate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, care au stat la baza respingerii acţiunii în anulare a deciziei nr. 9368/29.10.2020 emise de pârâtă.

Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 "(1) În cazul în care imobilele ce fac obiectul prezentei ordonanţe au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5)".

Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România arată că: "Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă".

De asemenea, conform art. 3 alin. (6) teza I din acelaşi act normativ: "Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială".

Art. 1 teza I din Normele de aplicare ale O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1.164/2002, statuează că: "Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile aparţinând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referinţă, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu perioada preluării".

Faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a concluzionat în mod eronat că, în litigiul pendinte, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 care impuneau ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menţionate de lege pentru a se putea dispune retrocedarea imobilelor.

Pentru a statua astfel, Înalta Curte reţine că această din urmă ipoteză, a înstrăinării imobilelor după data de 22 decembrie 1989, este reglementată în mod expres de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 care prevăd posibilitatea ca titularii cererilor de retrocedare să opteze pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5) din acelaşi act normativ.

Aşadar, în măsura în care nu mai este posibilă restituirea imobilului în natură, legiuitorul a prevăzut modalitatea de restituire prin echivalent, condiţia premisă fiind reprezentată de preluarea abuzivă, cu sau fără titlu, de către Statul Român sau de persoanele juridice menţionate în textul de lege, în perioada 1945-1989, a imobilului, aspect ce nu a fost contestat însă de către niciuna dintre părţi în cauza de faţă.

Drept urmare, nu poate reprezenta un fine de neprimire a acţiunii în anulare emiterea Titlului de proprietate nr. x/17.12.1996 asupra imobilului, prin reconstituire conform Legii nr. 18/1991, în favoarea persoanei fizice A.. Împrejurarea că imobilul nu se mai află în proprietatea Statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice dintre cele prevăzute la art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000 nu afectează eventualul drept al reclamantei la restituirea prin echivalent a imobilului ce face obiectul cauzei.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că instanţa de fond, reţinând că imobilul nu intră sub incidenţa O.U.G. nr. 94/2000 întrucât a făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, devenind proprietatea numitului A., în temeiul Legii nr. 18/1991, a aplicat în mod eronat dispoziţiile punctului 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, întrucât acestea vizează înşişi titularii cererilor de retrocedare şi nu terţe persoane care au dobândit dreptul de proprietate ulterior. Or, în cauza de faţă, nu s-a făcut dovada luării faţă de reclamantă a vreunei măsuri cu caracter reparator.

În acest context, având în vedere că cererea de retrocedare a fost respinsă exclusiv prin reţinerea neîndeplinirii condiţiei ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menţionate de lege, Înalta Curte constată că se impune anularea deciziei contestate şi soluţionarea de către Comisia specială de retrocedare a cererii de retrocedare, în urma analizării celorlalte condiţii prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, instanţa neputându-se substitui acesteia, întrucât şi-ar depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti.

În ceea ce priveşte imobilele înscrise în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. top. x, Înalta Curte observă că, prin Decizia nr. 9368/29.10.2020, Comisia specială de retrocedare a precizat că acestea urmează să facă obiectul unei analize şi soluţii separate, printr-o altă decizie. Drept urmare, întrucât cererea de retrocedare referitoare la aceste imobile nu a fost soluţionată, iar prin recurs nu au fost formulate critici în acest sens, aceasta nu poate face obiectul analizei instanţei de control judiciar.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea şi va anula Decizia Comisiei Speciale de Retrocedare nr. 9368 din data de 09.10.2020, obligând pârâta la soluţionarea cererilor de retrocedare nr. x/11.02.2003 şi nr. y/23.01.2006 a imobilului casă, curte şi grădină, în suprafaţă de 3561 mp, situat în Judeţul Alba, înscris iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localităţii Şpring, nr. top x, în urma analizării celorlalte condiţii pentru retrocedarea imobilelor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

Totodată, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte va obliga intimata-pârâtă Comisia specială de retrocedare la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea recurentei - reclamante, în sumă de 5000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii depuse la dosar, sumă pe care instanţa o consideră proporţională cu munca depusă de avocat şi complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia împotriva sentinţei civile nr. 175 din data de 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare.

Anulează Decizia Comisiei speciale de retrocedare nr. 9368 din data de 09.10.2020.

Obligă pârâta Comisia specială de retrocedare să soluţioneze cererile de retrocedare nr. x/11.02.2003 şi nr. y/23.01.2006 privind restituirea în natură a imobilului casă, curte şi grădină, în suprafaţă de 3561 mp, situat în Judeţul Alba, înscris iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x a localităţii Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localităţii Şpring, nr. top x.

Obligă intimata-pârâtă Comisia specială de retrocedare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON către recurenta-reclamantă Parohia Reformată Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.