Eligibility for judicial transfer to military courts: distinction between promotion in place and effective promotion under the 2018 legislative amendments

Şedinţa publică din data de 2 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 8 februarie 2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii anularea Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 95/18.01.2022 şi obligarea pârâtului să emită o noua hotărâre prin care să admită cererea sa de transfer de la Tribunalul Bucureşti la Curtea Militară de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1052 din 7 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii judecătoreşti menţionate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs reclamantul A., prin care, invocând incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei atacate, cu consecinţa, în rejudecare, a admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Urmare unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, cu trimiteri la situaţia altui judecător, a cărui cerere de transfer a fost admisă, recurentul - reclamant a argumentat în sensul unei eronate aplicări şi interpretări, de către prima instanţă, a prevederilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi art. 6 alin. (2) din Regulamentul comun al Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Apărării Naţionale privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, publicat în Monitorul Oficial nr. 313/29.04.2014.

A arătat recurentul că prevederile art. 110 din Legea nr. 303/2004, modificată prin Legea nr. 242/2018, precum şi cele ale art. 60 şi urm. din acelaşi act normativ sunt aplicabile doar în materia transferului între instanţe civile, iar nu şi în ipoteza transferului de la o instanţă civilă la una militară.

Recurentul a subliniat că prevederile Regulamentului comun al Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Apărării Naţionale nu fac referire la vreo interdicţie de a transfera un judecător care a obţinut grad profesional superior urmare concursului de promovare după intrarea în vigoare a Legii nr. 242/2018, la o instanţă superioară, dacă acesta a obţinut gradul profesional aferent. În opinia recurentului, faptul că prevederile acestui regulament au rămas nemodificate din anul 2014, ar indica faptul că dobândirea unui grad profesional superior la o instanţă civilă conferă posibilitatea transferului la o instanţă militară care ace acel grad.

Totodată, făcând o analiză comparativă a formei normative a art. 6 alin. (2) din Regulamentul comun al Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Apărării Naţionale şi a celei a art. 60 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, recurentul a învederat că, din terminologia folosită de legiuitor, ar rezulta că cele două texte normative s-ar referi la situaţii diferite, în sensul că modificările aduse prin Legea nr. 242/2018 ar viza doar transferul între instanţele civile.

Printr-un alt set de argumente, recurentul a arătat că promovarea efectivă a judecătorilor militari nu este menţionată în mod expres în cuprinsul art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi că prevederile din materia promovării, reglementate de Legea nr. 303/2004, nu sunt incidente în cauza pendinte, întrucât chestiunea analizată nu este cea a promovării, ci cea a transferului.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea, drept temeinică şi legală, a sentinţei primei instanţe, argumentând, în esenţă, în sensul unei corecte aplicări, de către instanţa de fond, a prevederilor de drept material incidente cauzei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 12 ianuarie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 5 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs asupra căii de atac formulate

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că recurentul -reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu verificarea legalităţii Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii ("CSM") nr. 95/18.01.2022, prin care s-a dispus respingerea cererii de transfer a reclamantului de la Tribunalul Bucureşti la Curtea Militară de Apel Bucureşti, formulată de acesta la data de 24.11.2021 şi precizată la data de 17.01.2022.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut legalitatea antereferitei hotărâri, iar o astfel de soluţie este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, fiind neîntemeiate criticile aduse de recurentul - reclamant A., ce au fost subsumate de parte prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În acest sens, Înalta Curte apreciază că raţionamentul logico - juridic expus de prima instanţă în cuprinsul sentinţei reflectă o corectă aplicare a art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi art. 6 alin. (2) din Regulamentul comun al Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Apărării Naţionale privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 176/2014 şi publicat în Monitorul Oficial nr. 313/29.04.2014 ("Regulamentul").

Conform prevederilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (forma normativă în vigoare la data declanşării procedurii de transfer de la instanţele civile la instanţe militare, prin Hotărârea nr. 1350/18.11.2021 a secţiei pentru judecători a CSM), numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit unui regulament comun al Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Apărării Naţionale.

În cauza pendinte, ipoteza relevantă este cea a transferului de la instanţele civile la instanţele militare, iar, în privinţa acesteia, prin art. 6 alin. (2) din Regulament s-a reglementat că transferul nu poate avea loc decât la o instanţă la care solicitantul are dreptul să funcţioneze.

Întrucât prin cererea de transfer depusă la data de 24.11.2021, astfel cum a fost precizată la data de 17.01.2022, s-a solicitat transferul la Curtea Militară de Apel Bucureşti, chestiunea centrală a analizei este cea a verificării existenţei sau inexistenţei dreptului recurentului - reclamant de a funcţiona, la data solicitării transferului, la nivel de curte de apel.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul - reclamant, judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost promovat pe loc în gradul profesional de curte de apel prin Hotărârea nr. 1404/26.11.2020 a secţiei pentru judecători a CSM, începând cu data de 01.01.2021, în urma concursului de promovare pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1093/20.08.2020. Astfel, concursul de promovare a avut loc ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018, ce a modificat Legea nr. 303/2004.

În acest context, contrar celor afirmate de recurent, analiza existenţei sau inexistenţei dreptului de a funcţiona la nivel de curte de apel (drept condiţie a transferului de la instanţa civilă la instanţa militară) impune verificarea efectelor produse de tipul de promovare de care a beneficiat recurentul, iar, în virtutea principiului tempus regit actum, efectele produse de promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor sunt doar cele reglementate de Legea nr. 303/2004, în forma sa modificată prin Legea nr. 242/2018.

Din analiza prevederilor art. 44 - 46 şi art. 461 - 463 din Legea nr. 303/2004, modificată prin Legea nr. 242/2018, rezultă că există diferenţe între promovarea pe loc şi promovarea efectivă, prima vizând o promovare în gradul profesional imediat superior, în limita locurilor scoase la concurs, în timp ce ce-a de-a doua se realizează numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita locurilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel.

Or, din interpretarea antereferitelor prevederi normative, rezultă că doar promovarea efectivă la instanţa superioară are ca efect naşterea dreptului de a funcţiona la nivelul instanţei superioare, iar nu şi promovarea pe loc.

După cum corect a reţinut şi prima instanţă, recurentul - reclamant nu se găsea, la data solicitării transferului, în situaţia de a avea dreptul de a funcţiona la nivel de curte de apel, întrucât concursul de promovare pe loc nu a dat naştere acestui drept. Pentru promovarea efectivă (şi dobândirea dreptului de a funcţiona la instanţa superioară) era necesară participarea recurentului - reclamant la un nou concurs.

Câtă vreme sediul materiei în privinţa dobândirii dreptului de a funcţiona, urmare promovării, la o anumită instanţă, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018, este reprezentat de prevederile normative indicate anterior, diferenţele terminologice existente între art. 6 alin. (2) din Regulament şi art. 60 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 (conform cărora:

"Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii") nu pot fi interpretate în sensul evocat de recurentul - reclamant, neputându-se reţine că, în materia transferului de la o instanţă civilă la o instanţă militară, ar putea fi ignorate diferenţele de efecte pe care cele două mecanisme de promovare le generează.

De asemenea, nici argumentele recurentului - reclamant referitoare la diferenţele de reglementare ce ar exista, în opinia sa, între procedura de transfer între instanţele civile şi cea de la instanţele civile la cele militare şi nici argumentele referitoare la faptul că art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 nu menţionează expres promovarea efectivă a judecătorilor militari, nu prezintă relevanţă, câtă vreme, în cauza pendinte, condiţia analizată este, după cum s-a arătat mai sus, cea a dreptului judecătorului de a funcţiona la o anumită instanţă (curte de apel), drept condiţie de transfer de la o instanţă civilă la una militară (iar nu promovarea judecătorilor militari).

În atare situaţie, din perspectiva transferului recurentului - reclamant de la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală la Curtea Militară de Apel Bucureşti, corect a reţinut instanţa de fond că nu a fost îndeplinită condiţia reglementată de art. 6 alin. (2) din Regulament, câtă vreme recurentul nu avea dreptul să funcţioneze la nivel de curte de apel.

Paralela realizată de recurentul - reclamant între situaţia sa şi cea a altui judecător din cadrul Tribunalului Bucureşti, transferat în aceeaşi sesiune la Curtea Militară de Apel Bucureşti, nu poate fi valorificată în sensul dorit de recurent, câtă vreme, după cum chiar acesta arată, antereferitul judecător a obţinut gradul profesional anterior modificărilor aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 242/2018, astfel încât situaţia nu este una comparabilă.

Din această perspectivă, Înalta Curte consideră corectă atât aprecierea relevanţei în cauză, cât şi interpretarea dată de prima instanţă prevederilor art. 110 din Legea nr. 303/2004, introduse prin Legea nr. 242/2018 cu titlu de norme tranzitorii, conform cărora:

"Judecătorii şi procurorii care au dobândit un grad profesional superior ca urmare a concursului de promovare până la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi transferaţi la instanţele şi parchetele superioare."

Aceste prevederi au fost evocate de instanţa de fond tocmai pentru a evidenţia diferenţa dintre situaţia judecătorului a cărui cerere de transfer a fost admisă şi cea a recurentului.

De asemenea, din perspectiva existenţei sau inexistenţei unui drept al judecătorului de a funcţiona la nivelul unei instanţe superioare (în cazul de faţă, nivel de curte de apel), interpretarea coroborată a prevederilor art. 110 şi art. 60 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 converge către ideea că beneficiul valorificării unui grad profesional superior dobândit urmare concursului de promovare, în sensul transferului la instanţele superioare, a fost recunoscut de legiuitor (indiferent de tipul concursului) doar judecătorilor ce au dobândit gradul până la data intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018, ipoteză în care recurentul nu se găseşte.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală, motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1052 din 7 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.