Inadmissibility of contractual penalties in loan agreements under Law 313/1879 and prohibition of double sanction with default interest
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal, leaving in force the appellate decision that rejected the claim for late payment penalties and upheld the lower court's award of 968,000 lei in default interest. In a commercial dispute arising from a loan agreement, the financial institution claimed that the absence of a contractual penalty clause did not preclude the application of statutory penalties, arguing that interest and penalties serve different legal functions. The court ruled against the creditor based on Law No. 313/1879, which renders penalty clauses inadmissible in loan contracts regardless of whether the parties are individuals or legal entities, and further held that awarding both interest and penalties would constitute an impermissible double sanction for the same breach of contract.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of contractual penalties in loan agreements under Law 313/1879 and prohibition of double sanction with default interest: In a commercial dispute arising from a loan agreement, the financial institution claimed that the absence of a contractual penalty clause did not preclude the application of statutory penalties, arguing that interest and penalties serve different legal functions. The court ruled against the creditor based on Law No. 313/1879, which renders penalty clauses inadmissible in loan contracts regardless of whether the parties are individuals or legal entities, and further held that awarding both interest and penalties would constitute an impermissible double sanction for the same breach of contract.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the dispositive as the basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 331 din 9 februarie 2001 a Tribunalului Galați, secția comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.P.R., C.C., cu sediul în București și pârâții L.G.G., A.M., B.N.F., P.L. și T.C. au fost obligați în solidar la plata sumei de 968.000 lei, reprezentând dobândă; s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților și aceștia au fost obligați la 5.614.000 lei, cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 513 din 27 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă, împotriva hotărârii instanței de fond.
S-a reținut, în considerentele deciziei, că pârâții nu pot fi obligați și la plata penalităților de întârziere ci numai la dobândă, astfel, debitorul împrumutat ar fi sancționat încă o dată, pentru aceeași faptă. Că, în contractul de împrumut, nu se prevăd penalități de întârziere.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, ale cărui motive ,deși nu sunt invocate în drept, pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susținut recurenta că instanța de control a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale, privind penalitățile, atunci când a considerat că împrumutatul ar fi sancționat încă o dată pentru aceeași faptă.
Dobânda este prețul pe care îl percepe o instituție bancară, ca urmare a eliberării unei sume de bani împrumutatului, iar penalitatea reprezintă sancțiunea care se aplică acestuia, în cazul în care nu respectă termenele de plată.
Recurenta a menționat că s-a prevăzut în contract clauza penală, iar Legea nr. 313/1878 se referă la inadmisibilitatea acesteia numai în contractele de împrumut ce au caracter civil.
Recursul nu este fondat.
În mod corect, ambele instanțe au respins, ca nefondat, capătul de cerere, privind obligarea pârâților la plata penalităților, întrucât, conform Legii nr. 313/1879, pentru anularea clauzei penale din anumite contracte, în cazul contractului de împrumut, aceasta este inadmisibilă, fără a se face o distincție referitoare la persoane fizice sau juridice.
Pe de altă parte, pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de 968.000 lei, reprezentând dobândă, așa încât, dacă s-ar admite cererea de penalități, aceștia ar fi suportat o dublă sancțiune pentru aceeași faptă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică.
Așa fiind, urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele B.P.R., C.C. București și B.P.R., C.C. Agenția Galați, împotriva deciziei nr. 513 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 mai 2004.