Conflict between criminal disability order and medical board membership: scope of prohibition on practicing specialized medicine under Law No. 95/2006

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, reclamanta A. în contradictoriu cu Colegiul Medicilor Din România - Colegiul Teritorial Vâlcea, a solicitat anularea Deciziilor nr. 11/13.05.2021 şi nr. 18/8.06.2021 ale Colegiului Medicilor din România Colegiul Judeţean al Medicilor Vâlcea şi reînscrierea sa în Colegiul Medicilor din România.

Prin sentinţa civilă nr. 1293/21.09.2021, Tribunalul Vâlcea a admis cererea, a anulat Decizia nr. 11/13.05.2021 şi Decizia nr. 18/08.06.2021, emise de pârât şi a obligat pârâtul să o reînscrie pe reclamantă în calitate de membru al Colegiul Medicilor din România - Colegiul Medicilor Vâlcea.

Prin decizia nr. 187/R-C din 21 februarie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Colegiul Medicilor din România - Colegiul Teritorial Vâlcea, împotriva sentinţei nr. 1293 din 21 septembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, intimată fiind reclamanta A., a casat sentinţa, iar în rejudecare a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimata-reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul Colegiul Medicilor din România - Colegiul Teritorial Vâlcea .

Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată la data de 23 martie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2022.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a solicitat să se constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 358/2021 din 28 aprilie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, arătând că prin această din urmă decizie instanţa de judecată a lămurit şi conţinutul pedepsei complementare şi accesorii constând în interzicea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., în sensul că interdicţia se referă doar la specializarea psihiatrie.

A susţinut că prin Decizia nr. 187/R- C din 21 februarie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 95/2004 privind reforma în domeniul sănătăţii nu îi permite exercitarea profesiei de medic în specialitatea de medic de medicină generală, în ciuda dispoziţiilor definitive ale primei hotărâri - Decizia penală nr. 358/A/din 28.04.2021 a Curţii de Apel Piteşti, încalcând autoritatea de lucru judecat a hotărâri penale.

Revizuenta a apreciat că pe latură civilă ambele dosare au acelaşi obiect, respectiv constatarea că poate profesa ca medic generalist, ca urmare a pronunţării interdicţiei de a exercita profesia de medic numai în specialitatea psihiatrie de către instanţa penală.

Susţine că Colegiul Medicilor şi instanţa de contencios administrativ nu puteau modifica şi extinde interdicţia la alte sau toate specialităţile medicale, astfel încât să se dispună încetarea calităţii de membru al Colegiului Medicilor.

Conform dispoziţiilor art. 28 C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile.

Instanţa penală a analizat şi explicat limitele concrete în care a dispus aplicarea interdicţiei de a exercita profesia de medic numai în specialitatea psihiatrie, raportându-se la împrejurări concrete de fapt şi de drept.

Instanţa penală a lămurit conţinutul pedepsei complementare şi accesorii constând în interzicea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. în sensul că interdicţia se referă DOAR la specializarea psihiatrie având în vedere dispoziţiile constituţionale şi situaţia sa personală, astfel încât interdicţia dispusă să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatorhi şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii: are în grijă un fiu (B.) cu grave probleme de sănătate - are Sidrom Down (aşa cum rezultă din înscrisurile anexate); revizuenta însăşi este încadrată într-un grad de handicap (accentuai, nerevizuibil) din cauza problemelor de sănătate de care suferă (deficienţe auditive). Faţă de aceste împrejurări de fapt, nu pot fi lipsită de dreptul de a profesa, întrucât nu am o altă sursă de existenţă.

În condiţiile în care instanţa penală a dispus interdicţia de a exercita profesia în specialitatea psihiatrie, având în vedere că este absolvenţă a facultăţii de medicină şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii nu i se poate interzice să profeseze şi de-aceea retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor nu se justifică.

Nici Statutul Colegiului Medicilor din România şi nici actele administrative emise de Colegiul Medicilor - Colegiul Teritorial Vâlcea (interpretate de instanţa de contencios administrativ) nu pot înfrânge dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii si nici dispoziţiile obligatorii ale instanţei penale. Dreptul său de a profesa ca medic generalist în condiţiile în care s-a dispus interdicţia temporară de a profesa ca medic în specialitatea psihiatrie derivă din lege şi din motivarea şi dispozitivul deciziei penale.

Potrivit art. 376 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, "profesia de medic se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicină". Conform dispoziţiilor art. 383 alin. (1) din aceeaşi lege, "medicii care întrunesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 376 şi sunt membri ai Colegiului Medicilor din România exercită profesia de medic, în regim salariat şi/sau independent".

Pentru perioada de timp în care i s-a interzis dreptul de a profesa în specialitatea psihiatrie, dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 îi dă dreptul să profeseze ca medic generalist:

"(1) Profesia de medic se exercită în România cu titlul profesional corespunzător calificării profesionale însuşite, după cum urmează: a) medic de medicină generală pentru medicii care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 64 lit. d);"

Art. 64 lit. d) din lege reglementează şi situaţia în care se află în prezent (când nu poate exercita profesia în specialitatea psihiatrie): "d) medic de medicină generală - absolvent al facultăţii de medicină sau pediatrie din România, promoţie anterioară anului 2005, care nu a dobândit calificarea de medic specialist, dar a întrunit condiţiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor anterioare prezentei legi."

Este absolventă a facultăţii de medicină promoţie anterioară anului 2005 (promoţie 1994) şi îndeplineşte condiţiile de a profesa ca medic de medicină generală.

Colegiul Medicilor Vâlcea susţine că nu îndeplineşte condiţia de a profesa ca medic de medicină generală, întrucât a obţinut, specializarea şi că astfel dispoziţiile art. 64 lit. d) nu îi sunt aplicabile.

Această interpretare este abuzivă, încălcând nu numai dispoziţia legală citată, ci şi dispozitivul deciziei penale care trebuie să se aplice exact aşa cum a fost dispus de instanţa penală, fără ca entitatea în care medicii îşi desfăşoară profesia, ori instanţa de contencios administrativ să poată adăuga o pedeapsă mai aspră decât a dispus-o instanţa de judecată.

Interdicţia de a desfăşura profesia în specializarea psihiatrie, echivalează (pe perioada dispusă de instanţa penală) cu lipsa specializării, astfel încât are dreptul să profeseze ca medic de medicină generală, în condiţiile legii, fiind absolventă a facultăţii de medicină promoţie anterioară anului 2005.

Această situaţia a fost atent şi corect analizată de instanţa de fond în cauza înregistrată la nr. x/2021, instanţa reţinând că acesta este efectul direct, concret al deciziei penale prin care mi s-a interzis temporar dreptul de a profesa ca medic în specializarea psihiatrie.

Măsura retragerii totale a calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România este excesiv dispusă, peste limitele decise de instanţa de judecată şi îi încalcă şi unul din drepturile fundamentale recunoscut de Constituţia României şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (conform jurisprudenţei sale) - dreptul la muncă.

De altfel, decizia contestată a Colegiului Judeţean al Medicilor Vâlcea încalcă şi o altă normă constituţională reglementată de art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Colegiul Medicilor Vâlcea afirmă (răspunzând criticilor formulate în plângerea prealabilă) că ar putea să desfăşoare "o altă activitate lucrativă" în felul acesta Colegiul Medicilor Vâlcea îi încalcă tocmai drepturile şi libertăţile enunţate, ştiut fiind că profesia de medic (pentru care a fost licenţiată) nu poate fi desfăşurată în afara Colegiului Medicilor din România.

Decizia nr. 187/R-C a Curţii de Apel Piteşti încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale prin care s-a dispus interdicţia, dar şi normele constituţionale enunţate.

La data de 22 iulie 2022, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire. Cu privire la contrarietatea de hotărâri, intimata a precizat că nu există, întrucât cele două decizii sunt date în materii diferite, respectiv contencios administrativ şi materie penală.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, Înalta Curte urmează a o respinge având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În doctrină şi în jurisprudenţă s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a pretins că decizia nr. 187/R-C din 31 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 358/2021 din 28 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi de apelantele-inculpate A., C. şi D., a fost desfiinţată în parte sentinţa penală, (. . . . . . . . . .) şi a fost aplicat ca pedeapsă accesorie inculpatei A. (...) interdicţia printre altele, de a exercita profesia de medic în specialitatea psihiatrie.

În decizia civilă a fost admis recursul, a fost casată sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fost respinsă acţiunea, ca nefondată.

În motivare, această instanţă a reţinut că "criticile recurentei-pârâte şi apărările intimatei-reclamante, prin prisma celor reţinute şi dezlegate de instanţa de fond, se constată că problema esenţială care se pune în prezentul recurs este modul de aplicare a art. 64 lit. d) din Legea nr. 95/2006, actualizată, în contextul în care prin decizia penală nr. 358/23.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2015, s-a reţinut că "se impune precizarea conţinutului pedepsei complementare constând în interzicea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., în sensul că interdicţia se referă doar la specializarea psihiatrie, deoarece inculpata A. s-a folosit de această specializare pentru a savarsi faptele, iar nu de profesia de medic generalist, avand in vedere si varsta inculpatei (53 de ani), experienţa sa profesională, necesitatea de desfasura in continuare o activitate lucrativă pentru a-si intretine copilul bolnav", dispunându-se, printre altele, că "Precizează conţinutul pedepsei complementare aplicate inculpatei A. constând în interzicea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., în sensul că interdicţia se referă doar la specializarea psihiatrie."

În consecinţă, Curtea urmează să stabilească, în esenţă, dacă, în urma interzicerii pe o perioadă de 4 ani a dreptului de a exercita profesia de medic în specialitatea psihiatrie, intimata-reclamantă ar putea fi considerată medic de medicină generală şi membru al Colegiului Medicilor cu această calificare."

Instanţa de recurs civilă interpretând art. 64 alin. (1) lit. d) din Legea 95/2006 "a constatat că medicul de medicină generală este acel absolvent al facultăţii de medicină sau pediatrie din România, promoţie anterioară anului 2005, care nu a dobândit calificarea de medic specialist, dar a întrunit condiţiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor anterioare prezentei legi. Intimata, fiind absolventă a facultăţii de medicină în anul 1994, se încadra în categoria "promoţie anterioară anului 2005", iar astfel, pentru a-i fi recunoscută calitatea de medic de medicină generală, conform art. 64 alin. (1) din Legea 95/2006, se impunea îndeplinirea şi a condiţiei de a nu fi dobândit calificarea de medic specialist. (...) aspect necontestat în cauză, intimata-reclamantă a dobândit calificarea de medic specialist, în specialitatea "psihiatrie". Prin urmare, aceasta nu putea fi considerată medic de medicină generală conform art. 64 lit. d) din Legea 95/2006, tocmai întrucât a dobândit calificarea de medic specialist în specialitatea psihiatrie."

Înalta Curte constată că instanţa civilă a analizat incidenţa în cauză a deciziei penale şi a ajuns la concluzia că aceasta nu are autoritate de lucru judecat, în sensul că: - intimata putea desfăşura activitatea doar în specialitatea "psihiatrie", însă această profesie i-a fost interzisă prin hotărârea penală; - " instanţa penală nu a statuat în sensul că reclamanta ar putea exercita în continuare profesia de "medic de medicină generală", ci a arătat doar că se impune precizarea conţinutului pedepsei complementare constând în interzicea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., în sensul că interdicţia se referă doar la specializarea psihiatrie, deoarece inculpata A. s-a folosit de această specializare pentru a savarsi faptele, iar nu de profesia de medic generalist, avand in vedere si varsta inculpatei (53 de ani), experienţa sa profesională, necesitatea de desfasura in continuare o activitate lucrativă pentru a-si intretine copilul bolnav, fără ca instanţa penală să analizeze şi să statueze în sensul că intimata-reclamantă ar putea exercita "profesia de medic de medicină generală". Precizarea instanţei penale, indicată mai sus, s-a făcut pentru a se arăta că interdicţia dispusă ca pedeapsă complementară se referă doar la specializarea psihiatrie, urmând astfel ca mai departe, în raport cu această situaţie clarificată de instanţa penală, organele abilitate să ia măsurile necesare potrivit prevederilor legale în domeniu, şi deci inclusiv să determine în ce măsură intimata-reclamantă ar putea practica o altă specialitate decât cea interzisă."

În concret instanţa civilă a constatat că, prin decizia penală i s-a permis intimatei să profeseze în altă specializare, dar aceasta avea o singură specialitate - cea interzisă şi nu poate fi încadrată în noţiunea de medic de medicină generală, întrucât nu sunt întrunite cumulativ condiţiile cerute de art. 64 lit. d) din Legea nr. 95/2006, ea având deja calificarea de medic specialist în specialitatea psihiatrie.

Având în vedere cele anterior menţionate, se constată că nu este îndeplinită una din condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv aceea că, în cel de-al doilea proces, să nu se fi discutat autoritatea de lucru judecat. Din cuprinsul deciziei civile a cărei revizuire se solicită, se poate constata cu uşurinţă că instanţa de recurs a avut în vedere hotărârea penală menţionată.

Prin urmare, Curtea constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Critica revizuentei vizând încălcarea dispoziţiilor art. 41 - dreptul la muncă şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţia României. nu poate fi primită, întrucât exced motivului de revizuire invocat.

În aceste condiţii, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 187/R-C din 21 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2021

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 187/R-C din 21 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2021

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea se depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 26 aprilie 2023.