Constitutional referral exception refused; appeal on disciplinary closure ruling dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea depusă în cadrul dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 iunie 2022, înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2019/a1, recurentul-reclamant A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 317/2004, a art. 2 alin. (3) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

2. Hotărârea atacată

Prin încheierea din 11 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 317/2004 şi a art. 2 alin. (3) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, formulată de recurentul-reclamant A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurentul a arătat, în esenţă, că, în opinia sa, sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând recursul declarat de A. din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.", text din care rezultă, fără dubiu, că o condiţie de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale o reprezintă legătura dintre textul de lege apreciat a fi neconstituţional şi soluţionarea cauzei.

Înalta Curte reţine că legătura dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată cu soluţionarea cauzei nu este generată de simpla tangenţă a acestora cu obiectul cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituţionalitate, odată dezlegate de Curtea Constituţională, să aibă aptitudinea de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză.

Prin urmare, dacă de textul de lege criticat nu depinde soluţionarea cauzei, dacă acesta nu are o relevanţă reală asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa, cererea de sesizare nu poate fi primită.

În cauză, o primă excepţie de neconstituţionalitate invocată vizează neconstituţionalitatea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Astfel, se observă că legea ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate reglementează organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, în cauză, se constată că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a sesizării, neputând fi stabilită vreo legătură între excepţia astfel invocată şi cererea formulată de recurentul-reclamant, ce are ca obiect recursul pe care l-a declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat anularea Rezoluţiei nr. 1416/25.07.2019 emisă de Inspecţia Judiciară şi continuarea procedurii disciplinare.

Această lege apreciată a fi neconstituţională, reglementând organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, claritatea şi precizia ei sunt irelevante pentru problemele de drept cu care instanţa de fond a fost învestită să le dezlege şi care constau în analiza legalităţii rezoluţiei de clasare a sesizării disciplinare emise de către pârâta Inspecţia Judiciară.

Prin urmare în mod corect a observat prima instanţă că actul normativ criticat a fi neconstituţional nu are legătură cu soluţionarea căii de atac a recursului, întrucât Legea nr. 317/2004 cuprinde reglementări referitoare la organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, or, criticile cu care instanţa de recurs a fost învestită să le dezlege privind soluţionarea cererii de anulare a rezoluţiei de clasare, nu sunt susceptibile de a fi analizate prin prisma modului în care a fost adoptată respectiva lege, căci, potrivit art. 142 şi 146 din Constituţie şi Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională analizează aspectele de neconstituţionalitate expuse în limitele sesizării formulate, neputând extinde obiectul criticilor de neconstituţionalitate, în contra principiului disponibilităţii părţii.

O a doua excepţie de neconstituţionalitate invocată vizează neconstituţionalitatea art. 2 alin. (3) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

După cum a reţinut şi prima instanţă, aceste dispoziţii se referă la competenţa generală a Curţii Constituţionale [art. 2 alin. (3)] şi la procedura de sesizare a instanţei de contencios constituţional [art. 29 alin. (4)].

Aceste articole nu au fost invocate în cererea de chemare în judecată şi nici nu au fost avute în vedere de instanţă în raţionamentul juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, iar în recurs instanţa de control judiciar nu poate cenzura hotărârea pronunţată în primă instanţă prin raportare la norme legale care nu au avut incidenţă în soluţionarea cauzei şi nici în ceea ce priveşte situaţia de fapt dedusă judecăţii.

În aceste condiţii, reţinând că legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în pricina dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele dispoziţiilor legale în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, faţă de neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor reglementate de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr., 47/1992, Înalta Curte apreciază a fi corectă soluţia de respingere acerrii de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de recurentul-reclamant.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 11 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 aprilie 2023.