Constitutional admissibility of unconstitutionality exception: lack of connection to merits in administrative action challenging bar association’s refusal on lawyer-clerk incompatibility.

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. b), art. 10 alin. (1) şi urm. din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 59 alin. (2), art. 66 lit. ţ) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, art. 39 din Statutul profesiei de avocat a solicitat obligarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România:

i) prin organul de conducere abilitat Consiliul U.N.B.R. să emită o decizie interpretativă potrivit art. 66 lit. ţ) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat în care să recunoască dreptul pretins în cadrul acestei cereri de chemare în judecată, respectiv: suspendarea din activitatea de avocat pe perioada angajării într-o funcţie temporar vacantă de grefier (prin concurs organizat de către Curtea de Apel pentru ocupare funcţie temporar vacantă până la întoarcerea din concediul de maternitate al titularului postului de grefier) nu atrage interdicţia prevăzută de art. 39 din Statutul profesiei de avocat, întrucât nu se circumscrie statutului de grefier stabilit potrivit Cap. IV Secţiunea 1 numirea în funcţia de grefier din Legea specială nr. 567 din 9 decembrie 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe langă acestea.

ii) repararea prejudiciului cauzat prin pierderea şansei de a obţine un avantaj, respectiv obligarea la plata unei indemnizaţii compensatorii stabilită conform art. 1532 alin. (2) şi art. 1385 alin. (4) C. civ. potrivit unui calcul al probabilităţilor, în cuantum de 83202 RON, sau în cuantumul stabilit potrivit art. 1532 alin. (3) C. civ. de către instanţa de judecată în prezenta cauză, reprezentând valoarea compensării calculată până la data introducerii cererii de chemare în judecată, şi, în continuare majorată potrivit calculului probabilităţilor până la data soluţionării definitive a prezentei cauze şi actualizată până la data plăţii potrivit dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare, ca urmare a interdicţiei nejustificate de exercitare a profesiei de avocat la Judecătoria Constanţa prin răspunsul Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.) nr. 211-D.I.V.-2021 din data de 10.10.2022 cu privire la cererea de emitere a unei decizii interpretative referitor la interdicţia prevăzută în art. 39 din Statutul profesiei de avocat.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 9 din 23 ianuarie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

A respins acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, ca neîntemeiată.

A obligat reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 800 RON reprezentând onorariu de avocat.

A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţională a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legii nr. 51/1995 ca inadmisibilă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. în motivarea căii de atac arătându-se că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a Curţii Constituţionale textele legale sunt în vigoare, Curtea Constituţională nu a pronunţat anterior o decizie de neconstituţionalitate a normelor legale şi există o strânsă legătură cu prezenta cauză.

Totodată, se arată că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstitutionale prin reglementarea interdicţiei prevăzute în art. 39 din Statutul profesiei de avocat.

În concluzie, consideră recurentul că dispoziţiile atacate, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituţionale în măsura în care interdicţia prevăzută în art. 39 din Statutul profesiei de avocat operează în persoana avocatului incompatibil angajat prin concurs într-o funcţie temporar vacantă de grefier conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 567 din 9 decembrie 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

Deşi a fost legal citată, intimata-pârâtă intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România nu a depus întâmpinare.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Or, din această perspectivă este corect raţionamentul instanţei de fond în sensul că reclamantul a formulat o motivare sumară şi neconvingătoare, nefiind explicitat şi argumentat modul în care declararea acestui text de lege ca fiind neconstituţional ar determina o soluţie diferită a litigiului.

Aşadar, raportat la acţiunea cu care a învestit instanţa de contencios administrativ având ca obiect refuz soluţionare cerere, reclamanatul fiind nemulţumit de răspunsul comunicat de pârâta UNBR prin adresa nr. x D.I.V./19.01.2022 în sensul că nu este necesară emiterea unei decizii interpretative a dispoziţiilor art. 39 din Statutul profesiei de avocat întrucât acestea sunt clare şi fără echivoc, nu se relevă măsura în care declararea acestui text de lege ca fiind neconstituţional ar determina o soluţie diferită a litigiului şi nici în ce măsură această dispoziţie este neconformă prevederilor constituţionale invocate.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa a arătat că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispoziţiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenţei acestei legături, neconstituţionalitatea ar determina soluţia ce urmează a fi pronunţată de instanţa de judecată.

Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii în procesul principal.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Contrar susţinerilor recurentului reclamant, dispoziţiile contestate, ce privesc statutul avocatului şi principiile independenţei şi legalităţii care trebuie să le guverneze activitatea, nu au legătură cu soluţionarea cererii sale.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa în mod corect a apreciat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei câtă vreme aceasta nu a fost dovedită, iar o eventuală neconstituţionalitate a dispoziţiilor contestate nu ar produce efecte asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa cu privire la cererea având ca răspunsul comunicat de pârâta UNBR prin adresa nr. x D.I.V./19.01.2022.

Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 9 din 23 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 9 din 23 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.