Preclusion of judicial review of tax assessment while administrative contestation is suspended

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 29.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională de Soluţionare a Contestaţiilor, solicitând anularea Deciziei de Impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/28. VI.2017, Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F-BN 225/27. VI.2017 şi Deciziei nr. 5130/22. VIII.2017 privind soluţionarea contestaţie sale împotriva Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x din 16. VI.2017; ca fiind nelegale şi netemeinice, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3622/30.05.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 468 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională de Soluţionare a Contestaţiilor, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta S.C. A. SR.L. şi recurs incident, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Recurenta reclamantă S.C. A. SR.L. în întemeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Susţine recurenta reclamantă S.C. A. SR.L că în mod greşit instanţa de fond a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată neţinând seama de punctul de vedere transmis de reclamantă. Instanţa de fond a omis să se pronunţe în termenul legal pe această excepţie, nerespectând dispoziţiile de drept mazterial.

Totodată, mai arată recurenta că instanţa de fond nu a analizat situaţia de fapt şi nu a făcut nicio referire la cele două rapoarte de expertiză administrate în cauză.

Recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive şi respingerii acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Arată recurenta că, în raport de petitul cererii de chemare în judecată şi de emitentul actelor administrative contestate rezultă, fără echivoc, că actele atacate au fost emise de Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi şi Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă, iar recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Pe fond, ambele recurente au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea oponentă.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a dipoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ. invocată atât recurenta pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cât şi de recurenta reclamantă S.C. A. SR.L. apreciind că, în mod formal, criticile recurenţilor se circumscriu cazurilor de casare invocate.

Referitor la critica recurentei reclamante vizând soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 268 - 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală este reglementată o procedură administrativă de contestare a actelor administrative fiscale.

Art. 281 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală prevede următoarele:

"(2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii " .

"(5) În situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen de 6 luni de la data depunerii contestaţiei, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanţei de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. La calculul termenului de 6 luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) şi nici cele în care procedura de soluţionare a contestaţiei este suspendată potrivit art. 277 " .

Aşadar, solicitarea de anulare a unui act administrativ fiscal poate fi formulată în faţa instanţei de judecată doar dacă a fost emisă o decizie prin care a fost soluţionată pe fond contestaţia administrativă sau dacă contestaţia nu a fost soluţionată în termen de 6 luni de la data depunerii contestaţiei, fără ca în calculul acestui termen să intre perioada în care soluţionarea contestaţiei administrative este suspendată.

În speţa de faţă, deşi prin decizia nr. 342/02.10.2017, emisă de către A.N.A.F.-D.G.S.C. s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de societatea reclamantă împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/28.06.2017, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele x din vol. VI din dosarul Tribunalului Bucureşti, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, printre altele, doar anularea deciziei de impunere anterior menţionată (şi a raportului de inspecţie fiscală indicat), fără a solicita şi anularea deciziei nr. 342/02.10.2017 emisă de către A.N.A.F.-D.G.S.C. de suspendare a soluţionării contestaţiei fiscale.

Prin urmare, reclamanta a formulat contestaţie fiscală, însă până în prezent nu s-a emis o decizie prin care organul învestit cu soluţionarea contestaţiei să fi analizat în fond contestaţia, ci acesta a emis doar o decizie prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei, care nici nu a fost atacată, situaţie în care reclamanta nu se poate adresa pentru anularea deciziei de impunere şi raportului de inspecţie fiscală, instanţei de contencios administrativ competente.

Cu alte cuvinte, potrivit dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că reclamanta nu poate formula un capăt de cerere prin care să solicite instanţei de judecată să dispună anularea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere, atât timp cât soluţionarea contestaţiei administrative a fost suspendată. Reclamanta ar putea solicita anularea deciziei prin care s-a dispus suspendarea contestaţiei administrative, însă nu a făcut acest lucru.

Soluţia instanţei de fond este una corectă şi nu se impune a fi reformată, în raport de soluţia adoptată nu se mai impun a fi analizate celelalte critici ale recurentei reclamante.

În ceea ce priveşte criticile recurentei pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală vizând admiterii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive şi respingerii acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate.

Astfel, prin întâmpinarea depusa la fond, pârâta a solicitat constatarea lipsei calităţii sale procesuale pasive în prezenta cauza, excepţie asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat.

Actele atacate în prezenta cauză au fost emise de către Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi, respectiv Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-pârâte sunt fondate; promovarea oricărei acţiuni în justiţie presupune îndeplinirea a patru cerinţe esenţiale: formularea unei pretenţii, un interes (legitim, născut, actual şi personal), calitatea şi capacitatea procesuală a părţilor. Aceste cerinţe sunt cumulative, neîndeplinirea oricăreia dintre ele paralizând declanşarea sau continuarea acţiunii civile.

Întrucât reclamantul este cel care promovează acţiunea, acesta stabileşte cadrul procesual, în concordanţă cu dispoziţiile art. 194 din C. proc. civ., trebuind să justifice calitatea procesuală pasivă a persoanei chemate în judecată, ceea ce presupune în cauza de faţă, calitatea de organ emitent al actului contestat.

Or, în cauză, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu deţine această calitate, având în vedere că nu este emitenta niciunuia din actele contestate în prezenta cauză, iar niciunul din argumentele reclamantei în susţinerea legitimităţii procesuale pasive a acestei pârâte nu pot fi acceptate.

Temeiul juridic al soluţiei date recursurilor

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul incident declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; va casa în parte sentinta recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei S.C. A. SR.L. în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate; de asemenea, va respinge recursul principal declarat de reclamanta S.C. A. SR.L. împotriva sentinţei civile nr. 468 din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta reclamantă invocată de intimata pârâtă Direcţia Generală Regională a Finaţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău.

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală invocată de recurenta reclamantă.

Respinge recursul principal declarat de reclamanta S.C. A. SR.L. împotriva sentinţei civile nr. 468 din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 468 din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. SR.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.