Judicial recusal: preclusion of judges for resolving prior procedural incident and presumption of impartiality

Şedinţa publică din data de 31 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

În dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Galaţi, având ca obiect contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 709/08.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2022, contestatoarea S.C. A. S.A. a formulat, oral la data de 10.11.2022 şi în scris la data de 11.11.2022, cerere de recuzare împotriva doamnelor judecător B. şi C., membrii în completul învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare, apreciind că există elemente care nasc în mod rezonabil îndoieli cu privire la imparţialitatea acestora, precum şi elemente din care rezultă că magistratii recuzaţi şi-au exprimat anterior părerea în ceea ce priveşte obiectul contestaţiei în anulare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 14 noiembrie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatoarea S.C. A. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii contestate şi trimiterea cauzei spre rejudecare de către un complet legal învestit prin înlăturarea magistraţilor incompatibili.

În motivarea recursului, după o prezentare a situaţiei de fapt, se arată, în susţinerea nelegalităţii încheierii din data de 14 noiembrie 2022 prin care a fost respinsa cererea de recuzare, că este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., contestatoarea susţine, în esenţă, că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare nu a procedat la motivarea soluţiei de respingere a cererii de recuzare formulate în temeiul art. 41 C. proc. civ., motivând extrem de succint soluţia pronunţată, arătând doar că magistraţii au soluţionat un incident procedural, fără a lua în considerare că respingerea cererii de recuzare reprezintă implicit o antepronunţare asupra motivelor contestaţiei în anulare.

În opinia recurentei, considerentele încheierii recurate confirmă inexistenţa unei analize aplicate şi implicit inexistenţa motivării ce a fundamentat respingerea cererii de recuzare.

Se arată în motivele de recurs că instanţa a realizat o motivare superficială, din care nu reiese dacă judecătorul fondului s-a aplecat asupra argumentelor reclamantei şi asupra probelor de la dosar, pronunţând astfel o hotărâre care nu întruneşte condiţiile impuse de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., contestatoarea susţine că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 42 alin. (1). pct. 1 C. proc. civ. (instanţa şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care a fost desemnată să o judece) şi pct. 13 C. proc. civ. (atunci când există alte elemente ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa), prin raportare la faptul că magistraţii recuzaţi şi-au exprimat anterior părerea pronunţând încheierea din data de 30 septembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată de contestatoare împotriva unui alt magistrat.

În opinia recurentei, prin soluţia de respingere a cererii de recuzare formulată faţă de doamna magistrat D., colegele de complet, învestite să soluţioneze dosarul nr. x/2022, s-au pronunţat implicit asupra motivelor contestaţiei în anulare, fiind lesne de observat că motivele contestaţiei în anulare cu privire la aspectele legate de nelegala compunere sau titlul de proprietate al intimatei vor fi soluţionate în aceeaşi manieră, fiind evidentă atitudinea subiectivă şi antamarea implicită de către magistraţi a chestiunilor ce formează argumentele din contestaţia în anulare.

Arată recurenta că, prin soluţia de respingere pronunţată cu privire la incidentul procedural invocat anterior, magistraţii şi-au exprimat opinia cu privire la legalitatea constituirii completului de recurs, sens în care existau cel puţin suspiciuni rezonabile cu privire la faptul că nu ar putea soluţiona contestaţia în anulare în altă manieră.

Subliniază recurenta că admiterea prezentei căi de atac se impune şi din perspectiva art. 6 CEDO şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Dreptului Omului.

Se mai arată în motivele de recurs că în cauză a fost interpretat şi aplicat greşit şi motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., în condiţiile în care s-a reţinut prin încheierea recurată faptul că instanţa a constatat că "aceste susţineri vizează strict obiectul incidentului procesual sesizat la acel moment cu privire la imparţialitatea doamnei judecător D., fără relevarea vreunui element din care s-ar putea desprinde existenţa vreunei prejudecăţi sau a unei idei preconcepute privitoare la soluţionarea chestiunilor de drept invocate în cauza de faţă".

În opinia recurentei, admiterea cererii de recuzare nu presupune probarea unui caracter absolut al îndoielii şi, în cazul de faţă, cu certitudine suntem în prezenţa unor dubii serioase care nasc în mod întemeiat îndoiala cu privire la imparţialitatea celor doi magistraţi.

Solicită instanţei de control judiciar să admită prezenta cale de atac, având în vedere că nu sunt asigurate garanţiile de imparţialitate cerute de lege în legala interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., în considerarea faptului că doamnele magistrat au pronunţat încheierea din data de 30.09.2022 şi fac parte în continuare din completul învestit cu soluţionarea căii de extraordinare de atac, admiterea cererii de recuzare fiind singura modalitate prin care poate fi asigurat dreptul la un proces echitabil conform dispoziţiilor art. 6. alin. (1) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Consiliul Judeţean Tulcea şi U.A.T. Judeţul Tulcea, deşi au primit copie a cererii de recurs, nu au formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte critica ce vizează faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, aceasta nu poate fi primită.

Art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prevede că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Aceste dispoziţii legale trebuie analizate prin raportare şi la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În acelaşi timp, este binecunoscut faptul că instanţa nu trebuie să răspundă punctual fiecăruia dintre argumentele invocate de parte în dezvoltarea uneia ori alteia dintre susţinerile făcute, ori dintre criticile din apel sau recurs, esenţial fiind ca instanţa să se pronunţe global cu referire la fiecare susţinere sau la fiecare critică.

În speţă, se constată că instanţa de fond a motivat pertinent încheierea recurată, răspunzând criticilor şi apărărilor formulate de părţi, ceea ce înseamnă că hotărârea a fost motivată în acord cu cerinţele impuse de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi cu jurisprudenţa C.E.D.O. în materie, şi făcând o aplicare corectă a normelor legale incidente cauzei.

Aşadar, instanţa de fond a redat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, aşa încât ansamblul considerentelor hotărârii nu sunt contradictorii, ci, dimpotrivă, converg spre aceeaşi soluţie, putând fi astfel realizat controlul judiciar, fapt pentru care motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Înalta Curte apreciază că nici argumentele recurentei vizând în fapt pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost expuse, nu sunt întemeiate.

Înalta Curte apreciază că în mod corect a reţinut Curtea de Apel prin încheierea recurată că, din modul în care este redactat art. 42 alin. (1). pct. 1 C. proc. civ., rezultă cu claritate că judecătorul incompatibil poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă şi-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare. În cazul acestui motiv de incompatibilitate relativă este vorba de părerea personală a judecătorului în legătură cu pricina pe care o soluţionează, părere exprimată în timp ce litigiul este pe rol, fie în şedinţa de judecată, fie în afara acesteia, şi nu printr-un act oficial (încheiere interlocutorie, hotărâre judecătorească, depoziţie de martor, raport de expertiză etc).

În mod corect a apreciat instanţa că nu este incident un astfel de motiv de incompatibilitate în lipsa exprimării unei păreri personale a doamnelor judecător în legătură chiar cu pricina pe care o soluţionează în cauza de faţă, respectiv contestaţie în anulare, doamnele judecător soluţionând un incident procesual referitor la completul de judecată, respectiv o cerere de recuzare la adresa celui de-al treilea membru al completului, cu respectarea dispoziţiilor art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1375/2015.

În opinia instanţei de fond, împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, cu prilejul soluţionării cererii de recuzare, completul legal învestit, format din doamnele judecător şi judecătorul din planificarea de permanenţă, a analizat cazurile de incompatibilitate relevate de contestatoare cu privire la magistratul indicat şi în niciun caz motivele contestaţiei în anulare.

Instanţa de control judiciar constată că nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentei referitoare la greşita aplicare sau interpretare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., instanţa de fond reţinând în mod corect că aceste susţineri vizează strict obiectul incidentului procesual sesizat la acel moment cu privire la imparţialitatea doamnei judecător vizate, fără relevarea vreunui element din care s-ar putea desprinde existenţa vreunei prejudecăţi sau a unei idei preconcepute privitoare la soluţionarea chestiunilor de drept invocate în cauza de faţă.

Simplul fapt că una din părţile litigante în proces exprimă îndoieli cu privire la imparţialitatea unui judecător nu constituie temei pentru înlăturarea acestuia din cauză, o interpretare contrară fiind de natură să conducă la încălcarea principiului continuităţii completului de judecată ce guvernează procesul civil, potrivit art. 19 C. proc. civ., căci ar permite schimbarea componenţei sau chiar schimbarea completului de judecată pe baza unor elemente de ordin subiectiv şi exclusiv la aprecierea părţilor litigante.

S-a avut în vedere la pronunţarea încheierii recurate că, în jurisprudenţa formată în interpretarea art. 6 CEDO, Curtea Europeană a reţinut că imparţialitatea instanţei se analizează nu doar raportat la elementul subiectiv, respectiv la percepţia pe care partea litigantă o are despre instanţă, dar şi la un element obiectiv, necesar a se verifica, pentru a se stabili dacă în mod rezonabil există vreun temei pentru a se naşte astfel de suspiciuni în mintea acelei părţi litigante.

În acest sens, s-a reţinut că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere. Imparţialitatea "se prezumă până la proba contrarie, indiferent dacă este vorba despre un magistrat de profesie, despre un membru al unui juriu sau de persoane specializate în diverse domenii de activitate, care participă, alături de magistraţi de profesie, la soluţionarea unor categorii de litigii".

Simpla exprimare a îndoielii cu privire la imparţialitatea celor doi judecători recuzaţi în şedinţa de judecată din 14.11.2022 nu este suficientă pentru a se reţine că aceştia pot fi înlăturaţi de la judecarea cauzei în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Astfel cum în mod corect s-a reţinut în considerentele încheierii recurate, în cazul de faţă nu există nici un indiciu care să afecteze prezumţia de imparţialitate a judecătorilor vizaţi şi care să creeze presupunerea cu privire la o eventuală lipsă de obiectivitate a acestora, soluţionarea cererii de recuzare fiind realizată în complet legal constituit, conform Regulamentului de ordine interioară şi cu analiza strictă doar a incidentului procesual apărut, împrejurare în care cererea de recuzare formulată a fost respinsă ca nefondată.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că motivele invocate de recurentă în susţinerea cererii de recuzare sunt neîntemeiate şi nu pot fi încadrate în situaţia reglementată de prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că, de fapt, pe calea recursului de faţă, recurenta solicită instanţei de control judiciar să cenzureze activitatea de judecător a celor doi magistraţi, ceea ce nu este admisibil.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere soluţia ce va fi pronunţată în cauză, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din acelaşi Cod pentru acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de recurentă, întrucât aceasta este partea aflată în culpă procesuală, în accepţiunea normelor legale în materie, respectiv cea care a căzut în pretenţii.

Prin urmare, în considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-contestatoare S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.A., ca nefondat, şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 14 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-contestatoare S.C. A. S.A.., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2023.